Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru DIN EL

 Rezultatele 1601 - 1610 din aproximativ 1716 pentru DIN EL.

George Coșbuc - Logică

... George Coşbuc - Logică Logică de George Coșbuc 1893 Popa Toader, din scripturi, Dă lui Mitru-nvățături: — "Mitre, știi ce spune psaltul? Să nu faci în viața ta Ceea ce te-ar supăra De ți-ar ...

 

Grigore Alexandrescu - Răsăritul lunii. La Tismana

... i peste lume aruncând, Lumină adânci prăpăstii, mănăstirea învechită, Feudală cetățuie, ce de turnuri ocolită, Ce de lună colorată și privită de departe Părea unul din acele osianice palate Unde geniuri, fantome cu urgie se izbesc: Și pustiul fără margini, și cărarea rătăcită, Stânca, peștera adâncă, în vechime locuită De al ... altu,-a patriei iubire, Ce odată-n aste locuri pe strămoși îi însufla. Munții noștri-au fost adesea scump azil de libertate, Și din vârful lor românii, torent iute, furios, S-aruncau; mulțimi barbare pentru pradă adunate, Lei sosind, era la fugă ca un cerb rănit, fricos. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cu trufie ... munții, închid drumul ungurului spăimântat. Astfel e atunci omorul, cât ostașul încetează Obosit, și riga singur cu puțini scapă fugind; Strălucitele-i veșminte le aruncă el de groază, Plânge și în a sa țară se întoarce blestemând. Niciodată astă lună ce înoată în tărie, Ca fanal purtat de valuri ...

 

Ion Luca Caragiale - Toxin și toxice

... patrioți adăpați la izvoarele europene. Fără să-și ia rămas bun dela părinți, lepădându-se cu entuziasm de dreptul de moștenire al privilegiilor, au ieșit din casa părintească; au coborît hotărîți în piață, s'au amestecat cu poporul, care suferise atâta, și au strigat din toate puterile: Libertate! Egalitate! Fraternitate! Și Popa Șapcă binecuvântă mișcătoarea scenă a fraternizării tutulor fiilor patriei. Negura care atâtea veacuri apăsase asupra țărilor ... tineri, urmărind idealul lor, lepădară fără socoteală cea mai puternică armă politică, averea. Ei credeau că generositatea lor de rasă avea să izvorască fără istorie din pământul patriei. Cu iuțeala vertiginoasă începură să se ducă pe copcă marile averi boierești - un palat, pentru un act de propagandă; mii de galbeni, pentru ... parvenitului! Vezi ce indiferență crudă pentru suferințele semenilor și tovarășilor lui de adineaori! Vezi această mândră lipsă de liberalitate, de generozitate, de orice avânt nobil. El n'are înțelegere, ba simte chiar repulsiune pentru tot ce e frumos, pentru tot ce face mulțumire umană fără imediată utilitate practică. Stropește cu noroiu ...

 

Dimitrie Anghel - O primăvară la Roma

... împodobești ruinele, să faci să strălucească albul statuelor și să redai viață celor ce așteaptă să vie soarele, ca să le încălzească mînile și obrajii din cari rumeneala sîngelui a dispărut! De la patul meu la fereastră, depărtarea mi se părea nesfîrșită ; ochii mei însă puteau să umble și ... virginală, pătrundeai tu în odaia unde tînjeam bolnav, departe de țară și de toți ai mei. Glasuri de clopote aducea vîntul, rîsete clare îmi arunca din stradă, fericirea de a trăi mi-o aducea pe ferești și mi-o răspîndea în casă. De la pat la geam însă, mi ... ca un clopot scufundat în azur, cireșii și vișinii prin grădini înduioșau melancolia vechilor ruini cu spuma lor roz-albă, întunecatul Tibru se veselea și el sub arcurile albelor poduri de piatră, coloanele toate păreau că sprijinesc cerul, și cerul tot, așa senin cum era, părea că-și sprijină cu drag ...

 

Grigore Alexandrescu - Unirea Principatelor

... Decât numai în unirea către care sunt chemați. III Căci de urile interne mult a profitat străinul; Căci în suflete și-n inimi el a infiltrat veninul, Ce corumpe, ce îneacă tot instinctul generos; Căci slăbiți prin moliciune, umiliți prin apăsare, În furtune și în intrigi balotați ... unirea! Ascultați... glasu-i răsună... De la fiii României cere patria comună... Steaua merge înainte-i, simbol sacru pe pământ; Cum în Vitleem odată stea din cer mântuitoare, Conducea pe-ncoronații cavaleri, din depărtare, De le marginile lumii, către leagănul cel sfânt. VI Când citim în vechea carte a istoriei străbune Virtuți mari, ilustre fapte ale ...

 

George Coșbuc - Colindătorii

... o colindă, Și vin mereu, s-opresc în drum; S-aud acum în tindă Noi stăm cu ochii pironiți Și fără de suflare; Sunt îngerii din cer veniți Cu Ler, oi Domnul mare! Ei cântă nălțător și rar Cântări de biruință, Apoi se-ntorc și plâng amar De-a Iudei ...

 

Ion Luca Caragiale - La Moși

... curent. Curentul astâmpără puțin căldura; dar foamea nu se poate astâmpăra cu o slabă suflare de vânt. A fost desigur o mare imprudență din partea acestei dame să plece de-acasă așa, trei ceasuri după dejun, fără să guste ceva, mai cu seama că, din cauză că se grăbea să nu scape ora de rendez-vous la pavilionul central, a dejunat așa de ușor: trei ouă răscoapte, o ... dumneata subțirel!... Pe mine asa m-a făcut Dumnezeu, voluptoasă!... Cui i plațe!... cui nu... - Taxa, mă rog! strigă conductorul. Coana Lucsița scoate din portofel biletul pe care-l avea din Piața Teatrului. Conductorul observă biletul. - Ăsta nu-i de la mine. - Da' de la ține? întreabă cocoana. - De la alt vagon. - Da' țe? nu e ... doua oară. - A doua oară? Bravos! frumoasă sarlatanie! Dar în sfârșit plătește și ia biletul nou. Vagonul sosește la barieră. Cocoana Lucsița coboară. Din amândouă colțurile vine profumul de mititei: e o senzație neplăcută pentru cine e sătul; dar cui i-e foame, profumul acesta-i pare mai bun ... ...

 

Grigore Alexandrescu - Barca

... plăcerea, Priimiți-le vesel ca pe ai voștri fii; Eu vă cunosc mărirea, eu vă slăvesc puterea, Când alerg pe-ale voastre mult umede câmpii. Din rătăcita-mi barcă, ce-o las la întâmplare, Ochii mei către ceruri uimit îi ațintez; Seninul lor însuflă sfială și mirare; Eu mă rog în ...

 

Alexandru Vlahuță - Unde ni sunt visătorii%3F

... ce te-nșală, Sub imensa și eterna armonie generală?... Ești de-abia în pragul lumii. Ți-i așa de sprinten gândul. Câte n-ar ști el să prindă în viață aruncându-l! Câte frumuseți ascunse vi s-arată numai vouă, Fericiți poeți: natura, lumea pururea e nouă! Pe sub ochii tăi ... pe-atuncea sfinte!... Dar când m-am uitat în juru-mi ș-am văzut că e o boală, Și că toți începătorii, de abia scăpați din școală, Ofiliți în floarea vârstei de-un dezgust molipsitor, Își zădărnicesc puterea, focul tinereții lor, Ca să legene-n silabe, pe tiparele găsite, Desperări de ... noastre, am zis gândurilor oarbe, Ce-și roteau peste morminte zborul lor de lilieci, Să s-abată lăsând morții în odihna lor de veci, Și din florile vieții să aleagă și s-adune În nepieritorul fagur adevăr și-nțelepciune! Câte nu-s de scris pe lume! Câte drame mișcătoare Nu se ...

 

Gheorghe Asachi - În unire stă tăria

... dac-a frânge poate Cel mai tânăr dintre voi Ceste dărzi unite toate, Iar în urmă spune-voi Ceea care tari le face. Din fii unul le-au luat, Dar zădarnic au cercat, Și dând altui mai ghibace Întrunit acel baston, Zis-au: Eh, de ești Samson! Și acestui ...

 

Mihai Eminescu - Traduceri și adaptări

... colibri, diamant frumos de aer? Nu e frumos și strălucit, n-ai milă de-a lui vaier? ­ De ce mai flutură și el sclipind o aripă luxoasă? Natura mea, amicul meu, e ternă, serioasă. * Anii fug ­ cu ei viața ­ cu ea totul. Azi suntem, iară mâne ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>