Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CÂND

 Rezultatele 1611 - 1620 din aproximativ 2514 pentru CÂND.

Vasile Alecsandri - Ursiții

... Două fete spală lână... (Cântecul lui Bujor) Colo-n vale, la fântână, Două fete spălau lână, Spălau lână și râdeau, Iar din gură-așa grăiau: Când a bate vânt de seară Prin ogorul de secară, De trei ori să descântăm Ș-în fântână să cătăm. Dacă-a fi ... zilele-acum. Acum știu ce fel s-aruncă În dușmani glonții din luncă, Ș-ades ele au văzut Ce-i fuga de arnăut, Că de când pe frunți, pe plete, Au simțit mândrele fete Câte-un dulce sărutat, Ele-n codri au urmat Doi voinici cu sprânceni late, Cu fețe de ...

 

Vasile Alecsandri - Vântul (Alecsandri)

... Ca păgânul pe mormânturi răsunând creștina cruce, Și de-a moriilor blastemuri alungat, fuge nebun Pintre tufe-nțepatoare și nuiele de alun. Iar când el se-ntoarce-n codri, mama lui ce-l tot bocește Zile-ntregi îl scaldă-n lapte și de răni îl lecuiește ... - "Nu mai plânge ...

 

Vasile Alecsandri - Zburătorul (Alecsandri)

... Vasile Alecsandri - Zburătorul (Alecsandri) Zburătorul de Vasile Alecsandri Dragă, dragă surioară, Nu știi cântecul ce spune Că prin frunzi când se strecoară Raza zilei ce apune, Zburătorul se aruncă La copila care vine Să culeagă fragi în luncă, Purtând flori la sân ca tine? Fragii ... le duci dorul. Spune,-n lunca-ntunecată Nu-ntâlniși pe Zburătorul? Dragă surioară, dragă, Cântecul mai spune încă De-acel duh c-ades se leagă, Când e umbra mai adâncă, De copila mândră, albă, Ce culege viorele, Purtând pe ea scumpă salbă, Scumpă salbă de mărgele. Salba el râzând i-o ...

 

Vasile Alecsandri - Zilele Babii

... șopotind, Cuibul râde, ciripind, Lumea se desmormântează Și renaște înflorind. Iară Baba prin răstoace Ca o ciumă alergând, Vaietându-se, plângând, Scutură-ale ei cojoace Când în ploaie, când ningând. În bordei, în casă,-n șatră Ea pătrunde șuierând, Inimele-nfiorând. Spulberă cenușa-n vatră, Apoi iese-n câmp urlând. III Ea furtunele stârnește ...

 

Vasile Alecsandri - Zimbrul și vulpea

... Vasile Alecsandri - Zimbrul şi vulpea Zimbrul și vulpea de Vasile Alecsandri Pe-o pajiște întinsă, cu flori îmbelșugată,          Păștea Zimbrul voios, Când pe furiș, prin iarbă, o vulpe tupilată I s-arată și-i zise cu glas foarte duios: „O! Zimbrule puternic! o mult slăvite Doamne ... Ai râs și tu o în viață o cioară îngâmfată [2] Și de atunci, sărmano, tot caș visezi mereu!“ Note ↑ Zeul Joe când

 

Victor Hugo - Cântecul Gafiței

... să zbor... Nu uita amorul nostru, neștiut de pizmașii oameni În câmpi depărtați... Nu uita ca tu cu mine la trup, la văpsele sameni, Ca când am fi frați. Dar vai! zefirul te suflă, iar eu nu pot să mă smulg Din negrul pământ. Ca pân’ la cer cu al meu ... mă putea mișca, Chiar ca din obezi. Tu fugi, și iar vii la mine, și iar te duci s-amăgești, Și pe alte flori, Dar când te întorci la mine, tot lăcrimând mă găsești, Mai ales în zori... Oh! la amor mai statornic de vrei ca să te deprinzi, Și să ...

 

Constantin Negruzzi - Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva

... universal ce trebuia să judece pre Nicon. Macarie plecase din ierarhia sa cu totul pentru alt scop și poftirea marelui Alexie la sobor o priimi când acum se afla în Rusia. Nevoia de a aduna mile de la creștini pentru plata dărilor și a datoriilor bisericei patriarhale ... lucrată. Sta în bumbac învălite cu stofă de fir foarte scumpă, care se vârea într-un ghizdan de stofă roză cu găitane de matasă albastră. Când văzu beiul comoara aceasta veni în încântare și mirare, și nu-și putea ține bucuria când îi zise patriarhul: — Toate aceste sunt pentru tine; păzească-te de toate primejdiile! Noi i-am mai dat o stecluță cu sfântul mir. Atunce ... și cu greu își va putea ține stăpânirea. El, precum am zis, e cunoscut în toată lumea: țarul și magnații Muscoviei (Rusiei) foarte se bucură când priimesc de la el scrisori și îi arată mare stimă. Asta vine pentru că ei au auzit de caracterul lui, că el iubește și cinstește ... nevinovaților. Preaputernicul Dumnezeu n-a lăsat pe fața pământului norod mai rău decât moldovenii, căci toți sunt războinici sau tâlhari. Socoțindu-se de ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul

... Căliman potcovarul. Negru, uscat și ars în obraji, cu ochii mari și albi, cu luleaua stinsă și pleoștită într-o parte a gurii, când pifăie aruncă scrumul în sus și-și dezvelește, din buzele mari și din barba și mustățile cărunte și îmbâcsite de cenușă, dinții lați și petrecuți ... tremura ca de fiori, și vioara s-auzea limpede și puternic, aci glasul se deștepta și încurca cuvinte ciudate, iar vioara-și zbârnâia coardele ciupite. Când căruciorul se opri în pragul fierăriei, târât de o fată ca de 12 ani, cântecul se stinse. La flăcările cărbunilor ce se încinseseră se zări ...

 

Constantin Stamati - Dragoș (Stamati)

... scârșnesc să se rumpă. De ploaie și vifor nu-i adăpostire, Și nici că se vede de om locuință, Ci prin întuneric printre crengi departe Când și când clipește o de foc lumină, Cu speranță mare și îndrăzneț suflet, Eroul prin codru drept către foc merge; La un râu ajunge ce spumegat curge ... Și pe țărmuri vede o veche cetate. Vânătă văpaie dintr-însa clipește, Care se prevede în apa ce curge, Iar prin ferești umbre când și când s-arată Ș-înăuntru urlă suspinuri și vaiet. Cu grăbire sare de pe cal eroul Și merge la poarta de scai îmbulzită, Izbește într-însa ... să scape Dochia, Dar va cerca Dragoș cu orice primejdii Să sfarme cetatea — temnița Dochiei, Să ucidă zmeii măcar el să piară... III Deci când răsăritul cu-a soarelui raze Poleia cu aur zorile și codrul, Pe calul său Dragoș către miez de ziuă Furios pornește, chiar ca ...

 

George Topîrceanu - Pe un volum de Eminescu

... pace. În literatura noastră, acest poet există, după cum vom vedea (ca un ecou tardiv al unor cenacluri literare din Franța), sub două aspecte diferite. Când e sincer, el e victima unui bovarism inofensiv de care nu se va lecui niciodată. Un soliloc. Singur el e în stare să-și priceapă ... vreme alteia, deși e numai de o șchioapă, nu-i vezi fundul, fiindcă e tulbure. * Rar întâlnim la Eminescu neologisme sau cuvinte abstracte și generale. Când întrebuințează de acestea, el le concentrează sau le personifică, dându-le viață poetică: S-a dus amorul, un amic Supus amândurora... Uitarea le ...

 

Ion Luca Caragiale - Cronica de joi

... și Dumitru să-i ajute a nu avea nevoie de nici o profesie liberală, făcându-i proprietari — profesie eminamente conservatoare. În momentul când fac această dare de seamă, mama, gemenii, tatăl și moașa se află bine, în afară de orice pericol. II Luni seară, plecând din Iași, am ... D. Lascar Catargiu și-a luat cu multă politeță seara bună, și ne-am retras fiecare să ne culcăm. E greu să dormi când spiritul îți este încă plin de o extraordinară impresiune. Oboseala m'a biruit totuși până să nu trecem de Bârlad. Am adormit cu ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>