Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CÂND IN CÂND
Rezultatele 1641 - 1650 din aproximativ 2013 pentru DIN CÂND IN CÂND.
Mihai Eminescu - Cântecul lăutarului
... n-o-a-nțeles, Trec prin vremea tristă, vană, Cum prin secoli un eres. Sunt ca lira spartă-n stâncă, Sunt ca glasul din pustii, Sunt ca marea cea adâncă, Sunt ca moartea între vii. Dintre chinuri ce mă-neacă Eu sorbeam mirul curat, Cum o lebădă se pleacă ... Fire-aș cruce pe-un mormânt! Care-i scopul vieții mele, De ce gându-mi e proroc, De ce știu ce-i scris în stele, Când în van lumea o-nvoc. Crucea-mi pară gânditoare, Parca arz-a vieții-mi tort, Căci prin neguri mormântare Voi să văd fața ...
... Cu fulgere lucind, Și tunetul răsună De ploaie prevestind; Iar floricelele acele iscusite Îndreaptă către zei Smerita rugăminte: Ca să oprească ei, Cu un cuvânt din ceri, A ploaiei neplăceri; Dar rugămintea lor au fost zădărnicită Și ploaia cea pornită De un răcoare vânt Se varsă pre pământ, Potoale ... zâmbește. Atunci și florile acele naturale Se dezvelesc frumos, Din sânurile sale Dau desfătat miros; Iar florile de fir, mătasi și catifea, Ce ruge înălța când ploaia se ivea, De frumusețea lor lipsite și pătate, Au fost de pe ferești afară lepădate. Talentului firesc de critică nu-i pasă, Ea nu ...
... Alexandru Vlahuţă - Acrostih Acrostih de Alexandru Vlahuță Eram pribeag pe-o lume obscură și pustie. Plângeam când tu, cerească și vecinică făclie, Lucind în a mea cale, opritu-m-ai din mers Și ochii-mi, ca o mamă, de lacrime i-ai șters. Eram străin, și ție ți-a fost milă de mine. De ...
Cincinat Pavelescu - Flori risipite
... Le prindea la toate-n plete Câte-o floare. Îi spusese la plecare Biata-i mamă ce plângea: Drumu-i lung și viața-i mare, Din buchet la orișicare Să nu dea! Dar, pe drum, el dase sfatul Și dojana ei uitărei Și-mpărțea mereu băiatul Flori și flori pe sărutatul ...
... Gelu Vlaşin - Pemuda Pemuda de Gelu Vlașin când spuneam că moartea vine pâș pâș mă uitam pe gaura cheii din vis și mă cocoțam „ușor deasupra lumiiâ€� pe o cazemată construită din poeme cu sânge cu boala peste sânge sau poate scrâșnetul roților unui dric cameleonic răscolind piața universității unde au răsărit sâmburii calzi ai îngropaților peste ...
George Topîrceanu - Vin%E2%80%99, iubito
... câți ani trăiesc? Îmbrăcatu-s-au în floare De ninsoare, Pomii toți de prin livezi. Râul lunecă pe prund Așa limpede că-i vezi Pietricelele din fund. Jos, în umbră de răchite, Tăinuite Viorele s-au ivit, Și-n păr negru la femei Cât de albi au înflorit Parfumații ghiocei! Vinâ ...
Ștefan Octavian Iosif - Unui luptător
... pe-nvingătorul, încununat cu lauri, În lupta pentru bine, de-o lume admirat... Azi, obosit și sceptic, ai devenit cuminte, De visul de mărire râzi când ți-aduci aminte, Cum râzi și de himera minunii din povești; Dar te cuprinde jalea că te-ai jertfit durerii, Și-ai prăpădit o viață, luptând cu mici mizerii, Și n-ai avut o clipă ...
Alexandru Macedonski - Rondelul Parisului iad
... valuri care plâng, Și sub bolți întunecate, Șiruri de-astre încețate Felinare se răsfrâng. Pe tot țărmul drept și stâng, Iad, urlând de răutate, Pe când valuri care plâng Curg sub bolți întunecate. Chiar din
Cincinat Pavelescu - Idilă antică
... și balade! Prin pânza verzilor răchite, Pândind la șolduri și la sâni, Văd ochi de fauni, ochi păgâni Și mâini și guri nestăpânite! Dar faunii din umbră sar Și joc fantastic se încinge... Și ierburile lungi tresar Când o naiadă se descinge Și sare-n apa de cleștar... Și vântul bate-n apa clară. Nisipul pare lac de aur. E primăvară, primăvară, Natura ...
... aduci aminte, doamnă? Era târziu și era toamnă, Și frunzele se-nfiorau, Și tremurau în vântul serii Ca niște fluturi chinuiți, Ca niște fluturi rătăciți Din țările durerii. Ți-aduci aminte iar de seara Și-amurgu-acela violet, Când toamna și-acorda încet, Pe frunza galbenă, chitara? Pe lac, ce-n lună s-argintase, Încet o lebădă trecea, Și pata-i albă se pierdea ...
... la fiecare adiere te-au lovit privirile lupilor tineri și mulțimea cuvintelor pe pârtia de ski tunetul orb în care s-au ascuns piticii căzuți din cer de crăciun ca o ninsoare târzie dincolo de deal fără aripi dansul uitării când stelele se întorceau să-mpodobească bradul înalt încălțat cu bocancii de-acum șapte ani gândul meu (ascuns într-un vis care nu se mai termină ...