Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SE
Rezultatele 1681 - 1690 din aproximativ 3461 pentru SE.
Ștefan Octavian Iosif - Cîntece (Iosif, 1)
... odorul. Mîine plec în zori de zi... Însă pînă mîine, Vino mai aproape, — zi Doina mea, stăpîne! Doina cu păstorul, cînd Prăpădise turma Și se duce tot cîntînd Ca să-și piardă urma... II Nu mai sunt pe luncă flori, Văile-s deșarte, Țipă cîrduri de cocori Pribegind departe ! Și ... â€� — gem sub poveri Carele greoaie ; Ieri ca azi, și azi ca ieri ; Frig, și vînt, și ploaie... Drumul e glodos și greu, Negura se lasă : „Știe bunul Dumnezeu De-om ajunge-acasă !...â€� IV Dragă codrule, te las... Plec pe căi străine... Chezășie mi-a rămas ... foarte ; Pînă intră în oraș Nu mă du la moarte !... Cel din urmă-i asculta, Împăcat cu toate ; — Domnule, măria-ta Iartă-i, de se poate ! Ci de mine nu-ntreba : Mie mi-e totuna. Mai vedea-voi mîini ori ba Soarele și luna !... N-o să-mi plîngă la ...
Ștefan Octavian Iosif - Cîntecul
... prin crîng, Singur-singurel cu dorul, Păsările ciripeau, Vesel murmura izvorul. Și mergînd așa, ca-n vis, Mîndra-i vine-n gînd deodată, Gîndu-i se preface-ncet Într-o doină legănată. Trece-așa, cîntînd, în sus Și dispare la răscruce. Dar izvorul murmurînd Mai departe doina-i duce, Pînă unde ... zice din caval Mai duios, cu jale multă, Și cu ei o duc spre sat Doi drumeți cari îl ascultă. O-ntîlnesc niște feciori Cînd se-ntorc de la fîneață, Fetele torcînd la porți Prind de veste și-o învață. Și din gură-n gură-acum Umblă doina cea pribeagă, Iară ...
Ștefan Octavian Iosif - Domnița (Iosif)
... Ştefan Octavian Iosif - Domniţa (Iosif) Sărbătoare de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Se plimbă prin grădina mănăstirii Domnița, albă-n rasă cenușie. Amurgu-și cerne umbra-i viorie, Lung sună toaca-n toiul tînguirii. Șoptesc încet prin flori ... vrajă, cîntec, viață... Ea trece albă,-nvăluită-n ceață, Asemeni unei palide vedenii... Uitată de părinți și de rudenii, De bucurii și de dureri străină, Se
Ștefan Octavian Iosif - Dunărea
... — de alta. Ea zice: — Dragă, spune dar, Ce lucru vrei să-ți dau în dar? Ea mînica și-o sufleca Și peste apă se pleca. Băiatul rîse și, la fel Pe apă s-aplecă și el. — Ah, dă-mi un dar, frumoasă Dună, Tu, care ești așa de ... Dar ah ! alunecă din barcă. El sare după ea s-o scape, Dar Duna-i fură între ape. Îi pare rău de comoara ei Și se răzbună acum pe ei. Pustie barca se scufundă Și soarele stă să s-ascundă, Iar luna cînd ieși pe deal, Iubiții morți pluteau spre mal, El — de o parte, ea â ...
Ștefan Octavian Iosif - Farniente
... Ştefan Octavian Iosif - Farniente Farniente de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Pe luncă sună coasa ; jos, pe vale, Copii fac larmă, rîd, se iau la trîntă : Pe creangă vesel un florinte-mi cîntă... Ce dulce-i glasul ciripirii sale ! Din popușoi un iepur sare-n cale : Seninul zilei ...
Ștefan Octavian Iosif - Furtuna (Heine)
... Octavian Iosif Publicată prima oară în Convorbiri literare , 15 iunie 1900 Turbează furtuna, Dă bice gloatei de valuri, Și ele, spumegînd de mînie-n răscoală, Se-ncalecă-n goană, urnind și-mbrîncind Munți albi și mișcători de apă: Micuța navă-i suie Cu trudnică pripă, Ci fără de veste-alunecă În ... Adulmecă inima mea, jucăria, Nepotului tău zburdalnic ! De-a surda implor ! Dispare strigarea-mi în larma furtunii Și-n tumultul de vînturi ! Uraganul se sparge-n gigantic delir De sunete oarbe ! Eu însă prind lămurit în auz O dulce-aiurire de harfă; Un cîntec mă cheamă răzbind sălbatec, Nespus ...
Ștefan Octavian Iosif - Glontele
... vîrful spadei Îmi va-nflori și ea..." Atunci din margine de codru un glonte șuierînd ieși: Cîntarea-i amuți pe buze și, brusc, un trup se prăbuși, Simții că sîngele-mi îngheață, fiori de groază m-au pătruns. Și l-am strigat ușor pe nume, dar, vai ! n-am căpătat răspuns ... roze albe , — la piept îi sîngera a treia... Și-un vis acum mi-arată însă același glonte ucigaș Cum șuieră zburînd departe, se duce șuierînd în zbor, Străbate munți și văi, ajunge departe-n nordicul oraș, Și-n mijlocul unei căscioare Din ulița plină de soare, Atinge-o ...
... vin ș-aduc cu ei Funii de mătase, Funii răsucite-n trei Și-mpletite-n șase...â€� Bate vîntul cătinel, Pletele-i mîngîie — Turcii se-ngrozesc de el, Strîng de căpătîie. Bate vîntul mai avan, Pletele-i zburlește ; Turcii plîng: „Aman ! Aman !â€� Gruia se trezește. — Măi, dar greu ce-am fost dormit Zice și se miră. Ori păiangeni au venit Și mă înveliră ? Ia să mișc puțin din mîni, Poate m-oi desface — Alelei, pui de păgîni, Nu veniți ...
Ștefan Octavian Iosif - Haiducul (Iosif, 2)
... restriște. Dar brazii stau încremeniți ca niște Oșteni în șir, visînd o bătălie... Un vînt ușor și somnoros adie Și-n codru prinde frunza să se miște... Mierloiul sprinten șuieră o clipă ; Un sturz ștrengar îngîn-o turturică ; Vestind noroc, departe cîntă cucul... Ce mîndră sărbătoare se-nfiripă ! Doinind din frunză vesel, pe potică, Se
Ștefan Octavian Iosif - Lui Grigorescu
... Ştefan Octavian Iosif - Lui Grigorescu Lui Grigorescu de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Se leagănă în pas agale Un mândru car purtat de boi: Te duc pe ne-nturnata cale Și-s albi ca neaua amândoi. Iar carul tău ... munții-nalți privesc din zare Și drumul parcă urcă-n cer Pe unde treci un vânt dă viață Și-mbină felurimi de flori, Precum ți se schimba la față Paleta-n sute de culori. Uimit de farmec o clipită De sus, păstorul legendar Își lasă turma risipită Privind cum trece mândrul ...
Ștefan Octavian Iosif - Nimfele
... aș putea să-ți fiu iubită, Drag făt-frumos din altă lume ! A cincea mîinile-i dezmiardă ! A șasea parcă nu se-ndură, Sfios s-apleacă și-l sărută Întîi pe ochi, apoi pe gură... Șiret, el nu deschide ochii, Se simte-așa nespus de bine: Sub farmecul tăcut de lună Se