Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CÂND IN CÂND
Rezultatele 1751 - 1760 din aproximativ 2013 pentru DIN CÂND IN CÂND.
Alecu Donici - Câinele lătrând
... noapte în târg la negustor Un câine păzitor. — Mă mir — îi zise oaia tot de la acea casă — Cum nu urăști lătrând, Când lumii nici nu-i pasă De-un câine hămăind Și cum poți tu alege Pe răi din acei buni? — Pot, câinele răspunse, eu am instinct, am lege De-a nu spune minciuni. Vezi ist trecător simplu ce merge cu ...
... 14:53 â†�â†� 14:30 14:53 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 15:03 →→ inima ta doarme în ligheanul de plastic din baie ochii obosiți cu ciomagul și satârul uitat în camera douăzecișidoi stai la taifas cu rujul găsit în sertar vezi cum străpunge plictiseala când ești căzut pe un fund imens de femeie gura flămândă rumegă imense vocale nici flotant nici parai nici ocupație nu ai dar stai să vezi ...
George Coșbuc - Povestea cântării
... în zbor Și trăsnete-n zi de furtună." —"Ai poate pe dealuri vro țintă De-alergi tu, drumețe pârîu?" —"Țin ochii la norul din zare Să-nvăț aiurata-i cântare; De-i pașnic, pe-ascunsa-mi cărare Eu cânt printre lanuri de grâu: Când noru-n văzduh se frământă Îmi urlu de-a lungul câmpiei În goana mea fără de frâu Sălbatecul cânt al mâniei." —"Tu ...
Giosu%C3%A8 Carducci - Către copaci
... barbari Pustiitori de tronuri și cetăți. Tu, laur sterp, și mai prejos îmi pari: Tu minți, oricât de falnic verde-arăți Pe câmpul veșted, sau când, alte dăți, Luceai pe frunți pleșuve de chesari. Mi-ești dragă, viță, tu ce crești bogată Din lut pietros, ca să-mi îmbii paharul Uitării înțelepte-n vremuri grele. Mai scump mi-e bradul: el va-nchide-odată În patru scânduri, neted ...
... Eminescu - Doi aştri... Doi aștri... de Mihai Eminescu Am văzut doi aștri, Strălucind albaștri Sub o frunte-n vis; M-a-necat seninul Când privii divinul, Blândul lor surâs. Și mi-am zis în mine: Înger cu lumine De-un adânc noroc... Din
... Eminescu - Doi aştri Doi aștri... de Mihai Eminescu Am văzut doi aștri, Strălucind albaștri Sub o frunte-n vis; M-a-necat seninul Când privii divinul, Blândul lor surâs. Și mi-am zis în mine: Înger cu lumine De-un adânc noroc... Din
George Coșbuc - Regina ostrogoților
... rândul celor mai de jos femei! E regina ostrogotă! Dar în turn aici e roabă; Lacrimile-n ochii palizi îi sunt singura podoabă. În tăcerea din odaie-i intră cruntul Teodat, Ea se-ntoarce tristă, blândă: —"Tu-mi ești rege și bărbat. M-ai privit întotdeauna ca pe-o piedică ... Și mi-am zis: El are dreptul! Mi-e bărbat și mi-e stăpân. Mi-ai ucis pe-ntâiul sfetnic și râdeai că lumea plânge Când de barba lui căruntă spada ți-o ștergeai de sânge. Și-am tăcut, zicîndu-mi iarăși: El a fost supusul tău, De-a ... n față-i drept, Și, zicând, desface haina de pe tânărul ei piept. Iar mișelul stă, se uită, dă apoi, și grabnic unda Sângelui țâșni din rană; și-a căzut Amalasunda. Și plecat peste cadavru, el cu ochi de idiot A-nvârtit pumnalu-n carne să se ...
... Zornet auzi prin zare, Cum se-ncheagă stol cu stol Și năprasnică răsare Oastea domnului Carol. Jalnic tu-ți doinești durerea Dunăre, și iat-acum! Din mormânt ieși puterea Și-nzadar îi stai în drum. Trec voinicii peste tine; Mersul lor e zbor de fulg, Și din mâinile strâine Stema libertății smulg. Tresăriră iuți românii Căci aminte și-au adus Cât s-au străduit bătrânii Steagul să ni-l ție sus, Câte ... s-o spui și eu! Și noi știm izbi dușmanul, Și-n români e Dumnezeu! Știm și noi găti cununa Vitejiei ce-o doinești, Și când urlă-n cer furtuna Cântă vorbe românești! La Smârdan așa vru Domnul Morții dintr-această zi Vor avea cu spaime somnul Și-aiurind se vor ... până-n brâu. Râu de apă Prut să fie Cum era să-i ție-n loc, Dacă n-a putut să-i ție Din redute-un râu de foc! La Smârdan de-un gând cu toții Fost-am braț pustiitor, Și murind au dat nepoții Mâna cu strămoșii lor ... N-ai avut mai buni tu, bane, La Călugăreni în văi; Iar la Racova, ștefane, Nu-ți erau mai buni ai tăi. De-o veni ...
Antioh Cantemir - Șoarecul de țară și cel de oraș
... a lumii plăcere și dulceață. Asemene cuvinte au fost pre de ajuns; Căci șoarecul de țară, de vorba lui pătruns, Cu oaspele-mpreună, ieși din borticică, Și preste noapte merse cu pază și cu frică În târg la un palat Tot în mătăsărie și aur îmbrăcat. Din masa de cu seară sta coșnițele pline Cu fărmături gustoase de pre la țări străine; Deci târgovățul falnic pre șoarecul țăran Îndată îl cinstește cu ...
Antim Ivireanul - Învățătura la sfântul părintele nostru Nicolae
... carii zice domnul Hristos, la Mathei, în 7 capete: Luați-vă aminte de proroci mincinoș, carii vin cătră voi, în veșmintele oilor îmbrăcaț, iar pe din lăuntru sunt lupi răpitori, pre carii din rodul lor (zice) îi veți cunoaște pre ei, adecă de pe faptele lor cĂ©le necuvioase. Și iarăși la 23 de capete, pe unii ca ... să ferească Dumnezeu și să mântuiască toate turmele de păstori ca aceștea, ca și de moartea ciumei. Păstoriul cel bun sufletul lui pune pentru oi. Când au vrut domnul nostru Hristos să se înalțe la ceriu, s-au făgăduit ucenicilor lui că nu-i va lăsa săraci, ci le va trimite ... să înțelĂ©ge și la tot norodul creștinesc. Că precum zice Sinesie, că nu vor lipsi împăratului niciodată ostaș, așa nu vor lipsi nici păstorii din besĂ©rica lui Hristos pentru ca să mângăe pre norodul cel ales al lui Dumnezeu, cu cĂ©le bune și de folos, dintru cari păstori ... cea peste măsură, învățăturile cĂ©le cuvioase, milosteniile cĂ©le îndestulate, tămăduirile cĂ©le de multe fĂ©liuri, blândĂ©țele cătră toți, mântuirile de morți, din închisori,
Gheorghe Asachi - Patima (Asachi)
... Gheorghe Asachi - Patima (Asachi) Patima de Gheorghe Asachi I La munceii din câmpie, la pădurea cea umbroasă, La cel râu care șerpează pintre înflorit ogor, L-adăpostul singuratic, lângă stânca-ntunecoasă, Întristat și plin de gânduri singur ... dorință ce sperează și iar teme, Numai zânei cerc ascunde patima în care-mplânt. II Auzit-au Apeninul eho a durerei mele, Ce din sân Amor îmi stoarce în tăcut-a nopței clipă; Răsunat-au păn la istru patimile cele grele, Ce nu vindecă Igea, nici Fântâna ... frunte tupilate floricele, Zefirul cel mai zburdatic înfrână a sa aripă. Mai lin curseră atunce ale râurilor unde Și naiadele duioase au ieșit din râu, din mare, Acea patimă s-aculte care inima-mi pătrunde. Toate-n giurul meu suspină, numai zâna pentru care A mea inimă s-încinde ... strălucinda-vă virtute Cerc să cânt ș-al vostru merit în toscană armonie, Care de l-a voastră faimă un eho să împrumute, Când