Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE FOC
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 802 pentru DE FOC.
... Gheorghe Asachi - Jijia Jijia de Gheorghe Asachi Informații despre această ediție imitată dupre zicătoarea poporană Între Prut și-ntre Siret, Ce mai mult de ani o mie Apă limpede trimet Păn' la Dunăre-n cîmpie, Este-un lac, ca marea-ntins, De muncei umbroși încins. Nici un rîu din sînul lor Nu revars-a sale ape, Cu nutrețul curgător Acel lac ca să-l adape ... cursu-i spre apus. Nu-nțelegi de-i adevăr Sau fantazie, au dacă Lacul suie-se spre ceriu Ver spre lac ceriul se pleacă, Că de cați în a lui fund Sameni mez în glob rotund. Așa, cînd e timp frumos, Ochiul tău se îngînează, Dar va fi mult ... crunte, Numai omul fugătoriu Adăpost afla la munte ; Jurămîntul nu ierta. Pe cînd noaptea ni rugam, Lîngă-altare poșternute, Tremurînde ascultam Cum vineau stoluri temute, De cai tropot sunător, Freamăt dînd înfiorători. Ca porumbul spăimîntat, Cînd de uliul se vînează, Sub aripi, spre-a fi scapat, Ale mamei tupilează, Așe toate ni-am văzut În genunchi, sub crucei scut. Â ... n ziua cea senină Cînd credința va afla În județ cununa sa. Crivățul a spulberat Ca p-arină din cîmpie ; Nici o urmă ...
Mihail Cuciuran - Pavilionul romantic
... s-înmulți. În pavilion aice, privesc cum se răsfrânge Pârâul ce-ntre pietre curgând neîncetat Și el pare că-ntreabă de ce ochiul meu plânge? De ce atâte lacrimi varsă neprecurmat? Zefirul pintre frunze îmi pare că-mi șoptește: Acel iubit de tine în veci nu te-a iubi! Apa cu-a ei murmură iar pare că-mi vorbește Că-n veci de ... a silfului saltare îmi pare o tempistă Și lucea aurorei un nor îngrozitor. Și salcea rămuroasă o simț c-ar vrea să zică: Ființa părăsită de soartă, de noroc! Cu drept aceste lacrimi den ochii tăi tot pică, Că mult încă va arde înflăcăratu-ți foc. Și sufletul acela ce inima-ți iubește Cu cât i-arăți iubirea-ți cu-atât ți-e mai străin Ș-adesea a lui ... a n-o cunoaște fața ce ți-i iubită Plăcerea pretutindeni în zori te-ntâmpina Dar azi a ta simțire atât e de rănită Încât nici o suflare n-o poate vindica. Deci dac-aceste toate obiecturi de plăcere De ...
... Anton Pann - La Rîmnic La Rîmnic de Anton Pann Primăvară cum s-arată, Împodobită-nflorată, Multe inimiori rănește Și spre amor le pornește. Cu dor mare le cuprinde Și cu foc greu le aprinde. Care alt leac nu mai are Decît exohi plimbare. Unii plec rîu pă vale, De să răcorese în cale. AIții ies la Olt, să plimbă, Vîntu-i bate, doru-și schimbă. Unii la Inățești afară Își potolesc a lor ... ca să-și răpuie Și d-acolo să pogoară Cu durere mai ușoară. Alții în Capela suie, Sicreturile să-și spuie Precum să obicinuiește, Fel de fel să răcorește. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 de
Alexei Mateevici - Hristos la Martha și Maria
... Alexei Mateevici - Hristos la Martha şi Maria Cu-ncetul asfințea frumoasa zi de vară, Când au intrat Hristos în satul cunoscut. Răcoarea se lăsa, și umbrele de seară Albastre, în ograda Marthei au căzut. Și prin văzduh cântarea, ciripitul Au încetat, când a grăi au prins, De parcă asculta și însuși asfințitul Învățături cerești, în focul lui aprins... Nespus de-nsuflețit era Învățătorul Și plin de adevăr era al Lui cuvânt; Maria nu putea de la Mântuitorul Să-și ieie ochii ei, pe Dânsul ascultând, Și inima-i ardea de dragostea cea sfântă, Și alte lumi mărețe-i deschidea, Privirea Lui cea iertătoare, blândă, Ce dragostea în inimi aprindea. Iar Martha, ce gândea la lucruri ... A zis, apropiindu-se de Învățător: ,,Trimite-mi soră-mea, să-mi fie de-ajutor". Dar a răspuns Hristos: ,,Tu, Marthă, te grijești De multe, dar Maria de asta e departe, Ea una și-a ales, dar cea mai bună parte Îi este partea ei cea mai de
Mihai Eminescu - Codru și salon
... deci ea l-au învățat Să tâlcuiască semne și-a păsărilor spuse Și můrmura cuminte a râului curat. În curgerea de ape, pe-a frunzelor sunare, În dulcele-nmiitul al paserilor grai, În murmurul de viespii, ce-n mii de chilioare Zidesc o mănăstire de ceară pentru trai, De spânzură prin ramuri de sălcii argintoase O-ntreagă-mpărăție în cuib legănător, A firii dulce limbă de el era-nțeleasă Și îl împlea de cântec, cum îl împlea de dor. Visa copilul... Fruntea-i de-o stâncă răzimată, Privea uimit în râul ce spumega amar, Și arunca vo piatră în apa-nvolburată. Râdea, cânta degeaba... plângea chiar în zădar. El ... n flori, Unde ades pe brațu-i, în noaptea înstelată, Ședea pe stânca neagră spuindu-i ghicitori. Da, ghicitori, enigme. Ce știa el pe-atunce De-a vieții grea enigmă, de anii furtunoși? În lacu-adânc și neted, în mijlocul de lunce, Părea că vede zâne cu păr de aur roș. Și trestia cea naltă vuind de vânt mai tare... La glasu-i asculta el ca basme triste, dulci, Când rețele din codru pe creții apei clare, Scăldându-se prin papuri lăsau
George Coșbuc - Iarna pe uliță
... dar e bine, Și pe râu e numai fum. Vântu-i liniștit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe sănii, De pe coastă vin țipând Și se-mping și sar râzând; Prin zăpadă fac mătănii; Vrând-nevrând. Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gâlcevesc Vrăbii gureșe, când norii Ploi vestesc. Cei mai mari acum, din sfadă, Stau pe ... mai mici, de foame-aduși, Se scâncesc și plâng grămadă Pe la uși. Colo-n colț acum răsare Un copil, al nu știu cui, Largi de-un cot sunt pașii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i. Haina-i măturând pământul Și-o târăște-abia, abia: Cinci ca ... bab-a-ntrat în laie La stăpân. Ca pe-o bufniț-o-nconjoară Și-o petrec cu chiu cu vai, Și se țin de dânsa scai, Plină-i strâmta ulicioară De alai. Nu e chip să-i faci cu buna Să-și păzească drumul lor! Râd și sar într-un picior, Se-nvârtesc și țipă-ntruna ... locul gol, Și mulțimea năvălește Iarăși stol. Astfel tabăra se duce Lălăind în chip avan: Baba-n mijloc, căpitan, Scuipă-n sân și face cruce ...
Dosoftei - Psaltirea în versuri
... 7 Psalomul lui David, 101 8 Psalomul lui David, 103 9 Psalomul lui David, 132 10 Psalomul lui David, 136 Psalmul lui David, 1 Ferice de omul ce n-a merge În sfatul celĂ³r fără de lege Și cu răii nu va sta-n cărare, Nici a ședea-n scaun de pierzare. Ce voia lui va fi tot cu Domnul Și-n legea lui ș-a petrece somnul, De să va-nvăța de zî, de noapte, Să-i deprinză poruncile toate. Și va fi ca pomul lângă apă, Carele de roadă nu să scapă. Și frunza sa încă nu-ș-va pierde, Ce pre toată vremea va sta verde. Și de câte lucrează i-sporește, Și agonisita lui va crește. Iară voi, necurațâi, ca pleava, De sârg veț cunoaște-vă isprava. Când s-a vântura dintr-are vravul, Vă veț duce cum să duce pravul, Și cu grâul n ... rădică izbândă, Răsâpește pizmașii, le fă pre osândă. Și cu a ta poruncă, Doamne, te rădică. Să să veghe pizmașii, să-ț aibă de frică. Te vor încungiura-te năroade de gloate, Carile ț-au țânutu-ț poruncile toate. Beserica cea svântă carea ți-i
... Vasile Alecsandri - Corbac Corbac zace la-nchisoare De trei ani lipsiți de soare, În oraș la Țarigrad, În beci la sultan Murad. El oftează și jelește Și prin gratii tot privește Când la nori purtați de vânt Care plouă pe pământ, Când la cârduri de cocoare Ce mereu zbor către soare. Iată, mări, că-ntr-un nor El zărea un corbușor Ce pe sus tot croncănea Și din aripi tot ... Ci cu carne păgânească, Nici cu sânge păsăresc, Dar cu sânge păgânesc!" Corbea timpul nu pierdea, El mătasea o torcea, Lungă funie-o făcea Și de gratii o prindea, Apoi când noaptea cădea, El cu iarba-cea-de-fier Atingea gratii de fier; Gratiile, ca de foc, Se topeau toate pe loc. Numai una rămânea Care funia ținea. Dacă vedea și vedea, Corbac timpul nu pierdea. Funia și-o apuca, Pe funie ... și, pe cât presupun, ea este numai o parte din vreo altă baladă ce s-a pierdut. ↑ În povești se pomenește ades de o iarbă ce are putere a topi fierul de la zăvoarele închisorilor. Ar fi de crezut că iarba-fierului nu e alta decât iarba de pușcă, dacă poveștile poporale nu ar fi existat înainte
Vasile Alecsandri - Dumbrava roșie
... merge la simplă vânătoare, Glumind în nepăsare de moartea ce-au să-nfrunte, Urmați de steaguri multe, urmând în foc de soare Pe hatmani, capi de oaste, cu Albert craiu-n frunte... Și astfel în Moldova ei dau cu toți navală! Dar când trecu hotarul, al regelui cal tare Se poticni ... la câmpul de omor. Coman de la Comana, un uriaș de munte Ce intră prin bârloage și prinde urșii vii, Aduce după dânsul mulți vânători de frunte, Născuți pe plaiuri nalte, trăiți în vijelii. Balaur de la Galu, Ciolpan din Pipirig Râd și de frigul morții cum râd de-al iernii frig; Și mulți cobor din munte ca lava din vulcan, De soiul lui Balaur, de soiul lui Ciolpan. Velcea, bastard lui Șarpe, ca șarpele pe apă Alunecă prin dușmani și mult cumplit îi mușcă. În luptă, când i-e sete ... norilor desime. Un zgomot lung se-nalță din culmea luminată, Unindu-se în aer cu tunete cerești. E zgomotul orgiei!... Iar zarea depărtată Roșește-n foc de codri și sate românești. Aici beții și danțuri și chiote voioase, În fund suspinuri, vaiet și plângeri dureroase! Aici ...
Grigore Alexandrescu - Răspunsul cometei
... Grigore Alexandrescu - Răspunsul cometei Răspunsul cometei de Grigore Alexandrescu Scris în palatul nostru de vară. 14 mai 1857 Iubit muritor, Astăzi am priimit, Prin poștia cerească, Biletul tău pornit Din Țara Românească. Odată cunoșteam Subt nume de roman Un preaputernic neam, Al lumei crud tiran; Neam ce-l credeam perit, Căci nu l-am mai zărit; Și pînă-ntr-ast minut (Mă ... a sădit o vie Ș-a căzut pe beție! Iar cu fetele lui Ce-a mai făcut nu spui. Iar de atunci încoaci din el cîți s-au prăsit, Acei ce au fost tari pe cei slabi au robit; Soarele-au spăimîntat prin lupte și omor ... Că nu e-al vostru el, ci voi sînteți ai lui. Apoi v-ați apucat Cerul d-ați spionat, Prin sticle cercetînd Ce avem noi de gînd, Ce fel ne preumblăm, Pînă și ce mîncăm. Ba încă ați scornit Feluri de secături, Și pe voi v-ați numit Alese creaturi! Acestea, drept să spui, eu nu le sufeream, Dar fiindcă îmi scrii că sînteți ocupați Proastelor ... a mijlocit Ș-o grațioasă stea dintr-ale curții mele, Pentru cîțiva poeți ce casc gura la stele, Mă-nduplec în sfîrșit, astîmpăr al meu ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Păcătoasa
... ușori, Perdele-n țesături frumoase, Țesute din mătăsuri groase, Curți, minunat împodobite... Cristaluri, vase aurite, Ce ca un soare strălucesc. Pe-afară — mare grămădire De cai — trăsuri la hodinire; La masă oaspeți năvălesc, Și vorba lor se varsă slobod Prin zgomot, cântece și tropot. De curge vorba despre toate: De jugul Romei blestemate, Despre domnia lui Pilat, De sfaturi, ce au adunat În taină capii jidovești, De trebuinți negustorești, De biruiri, război și pace... Le merge vorba, în sfârșit, Despre Acel de sus venit, Ce lucruri minunate face. II „Pe oameni, ca pe frați iubind, Smerire El i-a învățat Și, legea lui Moisei ... ca-ntr-o apă; De cursele destrăbălării Nici tânăr, nici bătrân nu scapă. Nu-i știe inima mustrare, Precum nu știe nici rușine, Și frumusețea de vânzare O ia pe aur orișicine... Ascultă ce vorbesc mesenii, Ea tresărind de fudulie. Și iată-n vârful petrecănii Vorbește cu obrăznicie Către-a mesenilor mulțime: „Nu m-am temut încă de nime Și nu știu ce-i stăpânitorul; Vreți? Vie-vă Învățătorul Aicea într-această vreme -- Eu nici ...