Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA SĂ

 Rezultatele 1881 - 1890 din aproximativ 3068 pentru CA SĂ.

Vasile Alecsandri - Zilele Babii

... Zilele Babii Zilele Babii de Vasile Alecsandri Baladă I Cât au fost iarna de lungă Au ținut soarele strâns Sub al ei cojoc încins, Crivățul nu-l ajungă, Nici fie-n față nins. Iară sora ei mezină, Dochia, l-au îndrăgit Și la rându-i a vrăjit atragă-a lui lumină Lângă sânul ei zbârcit. Și sub cortul ei de gheață Unde tremură mereu Ține-acum odorul său, Dulcele izvor ... De-ale Babelor iubiri! La răsuflul lor deodată Tot ce-i verde, înflorit, Cade, moare vestezit. Turba lor e nempăcată, Dorul lor neîmblânzit. Ele știu -ncurce firul Feți-frumoșilor, pe plac. Știu schimbe pentru leac Chiar în brustur trandafirul Și stiglețu-n liliac... II Iată, mări, însă iată Că-ntr-o zi, spre răsărit, Mândrul soare au ... Ea părea așteptătoare De un mire mult visat, Căci pe inima-i fecioară Purta-n sânu-i mii de flori, Ș-adăsta-n ferbinți fiori închine-a ei comoară Împăratului din ziori. Cum o vede, se aprinde Soarele rentinerit. Zboară-n ceriul părăsit Și cu razele-i cuprinde ... ...

 

Emil Gârleanu - Mai sus!

... acesta, trimis de către soare, nu umpluse sufletul păsării de o mai mare fericire. Căci și fericirea nu-și alege totdeauna clipa nimerită în care -și verse prinosul. Scuturându-și penele, un tril de mulțumire izvorî din gușa ciocârliei. Apoi se dezlipi de țărână și, pâlpâind din aripi, se înălță ... sus! Slab de tot i se părea ciocârliei că mai aude glasul pitpalacei. Înota în valuri străvezii; plutind pe ele, dete drumul ciripitului ei gâdilitor ca al unei grindine de mărgăritare. Dar raza care i se topise în ochi o chema la ea, în înalt. În cântecul ei, pasărea îi spunea ... una. Mai sus! Îmbătată, pasărea se asculta singură; pentru ea și pentru soare cânta. I se părea că tremurările cântecului ei umpleau bolta cerului. Vroia se simtă singură, dezlipită de țărâna pământului, — ea și raza, în singurătatea amețitoare a înălțimilor... Își avântă din ce în ce cântecul ... mai tare puterile. Dar trupul greu parcă-i înlănțuie glasul, i-l ține închis ca într-o colivie. Ar vrea se simtă dezrobită, ușoară ca aerul, străvezie ca

 

Ion Luca Caragiale - Cronica de joi

... bine; și numai cu doi nu strică! Totul s-a petrecut cu noroc și toți suntem veseli: doi! doi baieți! Ei? dar cum -i cheme? procedăm în regulă. Un consiliu de familie se constituie ad-hoc. Se proclamă cu mare majoritate de glasuri, ca prezident, moașa, care, luând posesiune de jețul său, promite că va conduce dezbaterile cu imparțialitatea-i cunoscută. Eu iau întâi cuvântul și într-o cuvântare ... acest oraș, unul după altul, tocmai în ajunul mutatului, cu o punctualitate mai vrednică de un bătrîn proprietar, decât de niște tineri chiriași. Care va zică: pur și simplu Gheorghe și Dumitru, ca toți creștinii. Fie! Totuși, din dezbaterile acestea se va fi dovedit cel puțin, cu prisos, sentimentele naționale și patriotice ale familiei noastre. Chestiunea numelor o ... unui orator. Toată arta parlamentară pusă în serviciul unui prestigiu de caracter absolut autorizat. La fiece cuvânt, cuconul Lascar roșea până în vârful urechilor, neîndrăznind întrerupă niciuna din cascadele vertiginoase ale adversarului. Zâmbea strâmb, vrând -și dea o contenență, își frângea mâinile, tremura din genunchi, și, din picioare, cum se ridicase ...

 

Vasile Alecsandri - Doina (Alecsandri)

... roșii pe guriță! De-aș avea o mândrulică Cu-ochișori de porumbică Și cu suflet de voinică! De-aș avea o bălăioară Naltă, veselă, ușoară, Ca un pui de căprioară! Face-m-aș privighetoare De-aș cânta noaptea-n răcoare Doina cea dismierdătoare!                  *      Doina, doiniță! De-aș avea o pușculiță Și ... de bărdiță! De-aș avea, pe gândul meu, Un cal aprig ca un leu, Negru ca păcatul greu! De-aș avea vro șepte frați, Toți ca mine de barbați Și pe zmei încălecați! Face-m-aș un vultur mare, De-aș cânta ziua, la soare, Doina cea răzbunătoare!                  *      Doină, doiniță! Și ... te-ntorci cu rândunele Peste dealuri și vălcele!“ Și le-aș zice: „Șepte frați, Faceți cruce și jurați Vii în veci ...

 

Vasile Alecsandri - Doina haiducească 2

... Vasile Alecsandri - Doina haiducească 2 Arză-te focul, răchită, Că ești neagră și pârlită, Și nu ești încă-nfrunzită, Ca -mi fac curea la flintă Din coaja ta nedubită; mi-o spânzur la spinare Și s-apuc în codrul mare Pe când mugurul răsare. Mugurul a răsărit, Mie timpul mi-a ...

 

Mihai Eminescu - Trecut-au anii...

... Mihai Eminescu - Trecut-au anii... Trecut-au anii... de Mihai Eminescu Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri Și niciodată n-or vie iară, Căci nu mă-ncîntă azi cum mă mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, Abia-nțelese, pline ... Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri, O, ceas al tainei, asfințit de sară. smulg un sunet din trecutul vieții, fac, o, suflet, ca din nou tremuri, Cu mîna mea în van pe liră lunec; Pierdut e totul în zarea tinereții Și mută-i gura dulce-a altor vremuri ...

 

Mihai Eminescu - Trecut-au anii

... Mihai Eminescu - Trecut-au anii Trecut-au anii de Mihai Eminescu Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri Și niciodată n-or vie iară, Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, Abia-nțelese, pline ... Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri, O, ceas al tainei, asfințit de sară. smulg un sunet din trecutul vieții, fac, o, suflet, ca din nou tremuri Cu mâna mea în van pe liră lunec; Pierdut e totu-n zarea tinereții Și mută-i gura dulce-a altor vremuri ...

 

Gheorghe Asachi - Vulpea cu coada tăietă

... De-a-ntroduce drept moadă Într-a vulpelor popor Acest port mult mai ușor. Întrunite-n capitală În o serie formală, Vulpele adunasă. După ce săturasă dizbată-n parlament Despre oi amandament, Vulpea cu nările-n sus În ist mod planul ș-au spus: Pănă când vulpea va căra Coada ce ... urmăm în astă moadă, S-o tăiem, o propun eu, Cine-m dă azi votul său? Dar o vulpe din congres, Ce țintirea au înțăles, Ca proiectul -ți dispic, Zisu-i-au, cumătră dragă, En întoarnă-te un pic, Ș-adunarea-ndată întreagă Da-ți-va a ei răspuns! Atunci ... adunare: Vulpea, deși dimplomată, S-au văzut mult rușinată. Ș-a ei tâmplare la toți au vederat Că cela ce cu vro zmintă știe Ș-altul asămene lui vra

 

Alexei Mateevici - Creștina

... Împrejurimea a cuprins. Și în cununa strălucirii Mărețul soare se ivește, Și-n Tibru focul oglindirii Luciri de aur risipește. Se scoală Roma zgomotoasă... Ca moartea tinerei vadă, Mulțimea ei gălăgioasă Ticsește circul tulburată. În haina sa împărătească Cu aur numai și argint, În gloata lui prietenească, Neron s-a așezat ... fără teamă, Ieșit-a tânăra creștină, Împăciuită fără seamă. De-odată via tulburare Se schimbă în adâncă pace. Albin uimit, fără mișcare, Stă ca o umbră, groaznic, tace... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Și glasul sfintei în tăcere De-odată-n circ a răsunat: V — ,,Eu gura mea tremurătoare N-oi ... moare Pentru al său Mântuitor; Și într-acesta ceas de moarte, Iertând chinuitorii mei Eu rugăciunea mea, ce arde, O duc în ceruri pentru ei... -i ierte dar Mântuitorul Pentru sfârșitul sângeros, Primească-i Răscumpărătorul În marea turmă-a lui Hristos! Lumina-nvățăturii sfinte Ce focul dragostei aprinde ... tulburării Norodul tot a tresărit Și cu fioru-nspăimântării Tigroaica-n lături a sărit. Dar iat-o cum din nou pândește, Ca ...

 

Marius Marian Șolea - Peisaj

... Marius Marian Şolea - Peisaj Peisaj de Marius Marian Șolea Noaptea ca un vițel biblic rumegă prin parcuri gravitația frunzelor de aur. întunecată si caldă se duce spre oraș lingă printre blocuri lumina de la geamuri. nu plînge nimeni de foame, de frig și nici de suflet, toți s-au ascuns în somn sau ... iubesc. în acest oraș ciorile ornează-atît de bine parcul și se aud ca niște globuri lovite între ele. alte păsări au rupt gîndul înainte ca imaginea lor mai poată țipa. tăcerea precede, tăcerea urmează și a acoperit acele pietre din pavaje ca o lavă. trec oameni și urmele lor sînt cuvinte spuse la nădejde. sentimentele se pierd ca

 

Gheorghe Asachi - Primăvara (Asachi)

... căzuta epohă Se-nnoiesc toate iar, Dar cii ce-nghite tartarul Mai mult nu mai răsar. Ori cine dintre oameni Ursita a întors, Ca nu taie Lahesis Ce Atropo a tors? O, nebunii fantastice Dorirea a-și ținti În cugete nesigure, Având toți a ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>