Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ACEȘTI
Rezultatele 1891 - 1900 din aproximativ 2189 pentru ACEȘTI.
Ion Luca Caragiale - Poruncă domnească
... care-i aduse în gazdă doi soldați. Și sărmana bătrână zise numai cu gura jumătate. Dar ce-i faci obiceiului? Apucase și ea vremuri când acest cuvânt îl zicea din toată inima, și se deprinsese așa, că acum, chiar de n-ar fi fost bucuroasă de oaspeți, tot nu putea zice ...
Ion Luca Caragiale - Scandal (Caragiale)
Ion Luca Caragiale - Scandal (Caragiale) Scandal de Ion Luca Caragiale Ni se spune — dăm însă știrea sub toată rezerva — că în curând va apărea un ziar umoristic intitulat Scandalul. Un confrate din capitala, anunțând aparițiunea Scandalului, zice că la viitorul organ va colabora penele cele mai bine reputate. Din parte-ne putem adăoga că, în cazul când aceste pene va fi în adevăr bine reputate și când redactorii va avea stăruință, este multe probabilități ca Scandalul să fie mai bun decât toate ziarile umoristice câte a fostără pân-acum. În tot cazul, va fi niște scandaluri gramaticale cum nu mai este
Ion Luca Caragiale - Sub ce regim trăim!
... Sub ce regim trăim! Sub ce regim trăim! de Ion Luca Caragiale O probă nouă de destrăbălarea în care a ajuns administrația sub acest regim ne-o aduc foile opoziției. De necrezut, dar adevărat. Ar gândi cineva că ne aflăm într'o țară barbară. Judece oricine. Doamnei Eufrosina Catargiu ...
Ion Luca Caragiale - Teribil naufragiu, din norocire fără accident de persoane
Ion Luca Caragiale - Teribil naufragiu, din norocire fără accident de persoane Teribil naufragiu, din norocire fără accident de persoane de Ion Luca Caragiale Statul nostru avea odată, pe cât își poate aminti oricine, o mare magazie de cărți, pe care o numea Biblioteca Națională. De mult, foarte de mult nu se mai pomenește despre dânsa. De multe ori acea magazie plină de înțelepciuni a avut imprudența să se mute cu chirie, ca un amploiat hărbar, de colo până colo, neținând seama că o mutare face cât o inundație, și două cât un foc. Călătorind multă vreme de colea până colea, ca o corabie îndrăzneață pe întinsele mări, a trebuit până în fine sa se prăpădească în neguri ca oricare Leviathan. A fost un dezastru, un cumplit nenoroc, o catastrofă memorabilă. Unde o mai fi sărmana corabie pierdută de atâta vreme în pustiurile zbuciumate ale oceanelor? mai există, oare, sfărămăturile ei? ce s-au făcut scoarțele faimoasei Bibliotece Naționale? Mister! Nici un muritor n-ar putea îndrăzni să răspundă la aceste întrebări indiscrete, nici chiar personalul bibliotecei... Căci uitasem să spun că, din norocire pentru statul nostru, deși nu se mai știe de urma ...
Ion Luca Caragiale - Trădarea românismului! Triumful străinismului!! Consumatum est!!!
Ion Luca Caragiale - Trădarea românismului! Triumful străinismului!! Consumatum est!!! Trădarea românismului! Triumful străinismului!! Consumatum est!!! de Ion Luca Caragiale Așa de june Moftul și deja mâhnit și trist? iată ce-și va zice desigur publicul văzând foița noastră cernită. Da, trist! da, mâhnit! da, cernit! Durerea adevărată e sobră de cuvinte, este mută... Să tăcem dar și să plângem: Consumatum est! Ieri s-a dat în Dealul Mitropoliei, cu 95 bile albe, contra 22 negre, lovitura de moarte României! Onoare celor 22 bile negre! ele singure sunt români adevărați! Căci — acele 95 bile albe nu sunt albe decât în batjocură: albul nu e coloarea doliului, nu e coloarea asasinatului și a morții, nu e coloarea trădării! ele nu pot fi prin urmare, nu sunt adevărații reprezentanți ai țării. Nu! acea majoritate care, la amenințările băncii ministeriale, își pleacă botul și dă votul; acea majoritate, care o dată măcar nu e capabilă a trece în minoritate, nu reprezintă România! peste putință! A presupune un moment aceasta ar fi să credem că o națiune se poate sinucide singură pe sine însăși, și ar fi nebunie să bănuim măcar o clipă o națiune ...
Ion Luca Caragiale - Un mare sculptor român
Ion Luca Caragiale - Un mare sculptor român Un mare sculptor român de Ion Luca Caragiale Care român, din clasele culte cel puțin, n-a cunoscut figura simpatică și-n adevăr remarcabilă a lui Dumitru Brătianu? Totdeauna foarte corect, foarte inimos, deși cam exagerat, cam prea vizionar și afectând atât în scris, cât și-n vorbă un stil cam prea apocaliptic, ca să nu zicem bombast, Dumitru Brătianu a fost un patriot mare, un revoluționar îndrăzneț și convins, un bărbat de stat dibaci, un orator și un publicist entuziast: e, în sfârșit, o figură cu care se poate făli o generație întreagă. Iată ce știam cu toții până astăzi despre Dumitru Brătianu. Dar oamenii mari au în genere niște deprinderi ciudate. Ei, în afară de ocupațiunile lor, de sfera lor de activitate publică, se ocupă, în momentelelor pierdute, cu câte o lucrare de predilecție; în genere, artele sunt, acelea cari fac pe oamenii mari să-și uite de preocupările ce le dă misiunea lor publică. Frederic cel Mare cânta cu flautul și făcea versuri; Carol Quintu făcea ceasornice; Goethe — pictură, Dumitru Brătianu făcea sculptură. Există în capitala vechei republici de Prahova, în cetatea ...
Ionică Tăutu - Epitaf (Tăutu) Epitaf de Ionică Tăutu Informații despre această ediție Publicată de Mihail Kogălniceanu în Alăuta românească (nr. 5, 1838, p. 52–54). Zac fără suflare, În vecinic-uitare Aici în mormînt ; De toți despărțită. În veci părăsită, Mă-ngrop în pămînt. Așa-i la o floare, Ce-a vîntului boare, Cu-a zorilor plîns O să fac să răsaie ; Săcerea d-o taie, Tot lustrul i-au stîns. Mărirea, averea, Norocul, puterea, Toate-s acum lut ; Și nu duc cu mine, Decît rău sau bine. Ce-n lume-am făcut. Fericirea-i dusă, Lumina-i apusă, Și tot ce-am lăsat Îi spre neuitarea, Și spre pomenirea Tristului bărbat. Inimilor vie, În nemernicie, Iară sfat le las, C-așa să petreacă, Cum ar vre să facă Într-al morții ceas. Rudele o slabă Mîngîiere aibă, C-în negrul pămînt Precum legea scrie, Întru vecinicie N-om vidè curînd. Așteaptă, cetește, Trecător oprește, Pașii nu grăbi, Marginea-ți va spune Uitatul meu nume, De voiești a-l
Iulia Hasdeu - Femeia Femeia de Iulia Hasdeu Ah! crudele genus, nec fidum femina nomen! (Tibul) O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă! Din foc divin și amestec din tina cea imundă; Protee fără nume, ce logica dezminți Deșartă sau prea rece, sau clocot de dorinți! Sub vraja frumuseții, ori dulcea ta zîmbire, Ascunzi tu suferință, rușine, sau iubire? În clara ta privire, de visuri încîntată, Pot eu citi, femeie, de vei fi plîns vreodată? Ah, ce perverși ai ochii, surîsul nu-i timid Sub fardul ce sclipește s-ascunde mai nimic, Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare, Defectele, și-n taină, porniri spre desfrînare! La tine totul este spoială sau mascat: Ținuta, vorba, fața și glasul afectat Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunți cu viu răspăr: Minciuna pentru tine e unic adevăr! Fațadă-i tot la tine și prefăcătorie Și chiar a ta știință e doar cochetărie. Spre a trona mai bine, voind să ne uimească, Și-ndeosebi să placă! E vanitatea-ți dragă! Să placi... pentru aceasta ți-ai da viața-ntreagă, Ți-ai da averea, pruncii și cinstea, de se cere, Și totul pentru-o biată [și] ridicolă plăcere! ...
Iulia Hasdeu - Nu-ndrăznesc Nu-ndrăznesc de Iulia Hasdeu , traducere de Traian Demetrescu De m-ai asculta vreodată Aș voi ca să-ți vorbesc Tu m-asculți... cu toate-acestea N-am putere să-ndrăznesc Ești prea bună, ești prea dulce Însă fără voia mea Ca și-o pasăre pe cracă Tremur înaintea ta. Am a-ți spune multe lucruri Nu pot însă... mă-nfior Căci pe buze-ți văd un zîmbet Rece, batjocoritor Gura ta e ca o roză... Tu în rîs mă vei lua... Nu-ndrăznesc să ridic ochii Nu-ndrăznesc-naintea ta. Mersul tău e de regină Chiu-ți e impunător Pentru ce te-admir într-una Înțelegi tu prea ușor. De mi-ai fi tu suverană Și eu rege de ți-aș fi Pentru tine aș muri. Poate-s prost! e cu putință Însă știu că te iubesc Inima-mi e simțitoare Însă nu pot să vorbesc O! amoru-mi pentru tine Să ți-l spun de-aș îndrăzni N-ai mai rîde ... și pe-un altul Niciodată n-ai
Iulia Hasdeu - Patria Patria de Iulia Hasdeu traducere de Traian Demetrescu Mereu îi găsește cusururi Cînd vorbește de a lui țară; Cu toate-aceste neajunsuri Îi este totdeauna dragă. O critică fără-ncetare; Chiar sincer o compătimește. Totuși, îi sare în apărare, Pentru că pe ea o iubește. Mai ales când timp îndelungat Departe de patrie și casă Iubirea adâncă s-a aflat În inima necredincioasă. Iar când fiii nerecunoscători Îi cer iubire și mângâiere, Le deschide brațele tuturor Și la piept îi strînge cu putere. De-aceea, cu orice cusururi Ce patriei sale i le află, Cu orice greșeli, ea de-a pururi Îi rămâne scumpă și
Iuliu Cezar Săvescu - În cetatea morților
Iuliu Cezar Săvescu - În cetatea morţilor În cetatea morților de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție În cetatea morților Liniște și pace, Iar deasupra porților, În cetatea morților, Crucea strâmbă zace. Pe cărarea stelelor Trece trista lună, Și-n tăcerea sferelor Pe cărarea stelelor, Sufletele-adună. Iar din sânul norilor, Lacrimile nopții, În surâsul zorilor, Cad pe sânul florilor Lacrimile nopții.