Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU CINE ȘTIE CE
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 837 pentru NU CINE ȘTIE CE.
Ștefan Octavian Iosif - Lumea lor!
... Ştefan Octavian Iosif - Lumea lor! Lumea lor ! de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cînd pisica nu-i acasă... Doarme dus sfînt' Niculae În vestminte argintii, Dar ce colb e în odaie Și ce zarvă de copii ! Au rămas stăpîni în casă, Toată lumea e a lor ! Unu-i cocoțat pe masă, Altul joacă-ntr-un picior ... cum îngînă Liturgia... Doi se bat. Un ștrengar c-o vargă-n mînă Strigă parcă-i împărat ! O sprințară de fetică Se hlizește la oglindă... Nu le pasă de nimică... Dar ce tropot e în tindă ? Ca de ipsos stau de frică... Oare cine-o fi intrat ? Ochii nimeni nu-și ridică, Nici chiar marele-mpărat ! Vântul fuse ?... Cine este ? Ori vreunul din părinți ? Ce tăcere-făr' de veste ! Smirna-s... diavolii de sfinți ! În privaz, sfînt' Niculae Doarme parcă nici nu
... ascundă cu strigătul frica. Te poartă și pe tine pe aici necuratul! Umbli, strigoiule, noaptea prin țintirim! — Da aici îi țintirim? — D-apoi ce-i? Vezi bine că-i țintirim! Nu vezi? — Of-of-off... Maică cerească, s-aude o oftare bătrânească. Nimic nu văd, dragă, nimic... Vezi ce întuneric. Să-ți șteargă o palmă, că nu vezi, așa întuneric, dragă. Of-of-off! — Tu cine ești? — Eu-s drumeț, dragă, om călător. — Ia niște draci, umblă pe la miezul nopții... Drumeți! Niște bețivi, bolborosește păzitorul, liniștit de tonul ... tulburat ai făcut trei vrâste de prisos. Ți-ai fi uns gâtul la oraș? — Am păcătuit, dragă, am păcătuit... Cu adevărat c-am păcătuit, nu-mi ascund păcatul. D-apoi acu cum să merg? — Du-te tot de-a dreptul pe aleea asta pân' ce nu-i da că s-a curmat, apoi îndată s-apuci în stânga și să mergi pân' ce-i trece tot țintirimul pân' la portiță. Acolo este o portiță. S-o descui și să mergi cu Dumnezeu. Cată să nu ...
... ascundă cu strigătul frica. Te poartă și pe tine pe aici necuratul! Umbli, strigoiule, noaptea prin țintirim! — Da aici îi țintirim? — D-apoi ce-i? Vezi bine că-i țintirim! Nu vezi? — Of-of-off... Maică cerească, s-aude o oftare bătrânească. Nimic nu văd, dragă, nimic... Vezi ce întuneric. Să-ți șteargă o palmă, că nu vezi, așa întuneric, dragă. Of-of-off! — Tu cine ești? — Eu-s drumeț, dragă, om călător. — Ia niște draci, umblă pe la miezul nopții... Drumeți! Niște bețivi, bolborosește păzitorul, liniștit de tonul ... tulburat ai făcut trei vrâste de prisos. Ți-ai fi uns gâtul la oraș? — Am păcătuit, dragă, am păcătuit... Cu adevărat c-am păcătuit, nu-mi ascund păcatul. D-apoi acu cum să merg? — Du-te tot de-a dreptul pe aleea asta pân' ce nu-i da că s-a curmat, apoi îndată s-apuci în stânga și să mergi pân' ce-i trece tot țintirimul pân' la portiță. Acolo este o portiță. S-o descui și să mergi cu Dumnezeu. Cată să nu ...
Ștefan Octavian Iosif - Meduza
... pară Așa de trist la mine-n astă-seară, Că poate mor... DARIUS Eu voi muri de dorul Meduzei mele... Poți să-ntrebi izvorul De ce și zi și noapte plânge-ntruna? MEDUZA Poți spune pentru ce apune luna? DARIUS Dar luna-i castă, luna nu cunoaște Iubirea și nici chinul care-l naște. MEDUZA Când cântă în umbrar privighetoarea, Poți spune pentru ce-nflorește floarea? DARIUS Sunt flori cari nu dau floare niciodată... MEDUZA O! primăvara fie lăudată: Ea are flori destule, dar le ține Ascunse-n umbră numai pentru tine... DARIUS Ți-aș da ... o floare, dacă ai primi-o. MEDUZA O, Darius, e floare de adio? DARIUS Meduza, nu: e floarea cea mai scumpă Pe care alte mâini nu pot s-o rumpă. MEDUZA Atunci s-o port în păr ca o podoabă? DARIUS Acel ce-o dăruiește nu întreabă. MEDUZA Aș întreba și parcă mi-este frică: O floare moartă nu se mai ridică. DARIUS Când vine primăvara, orice floare Își redeschide foile la soare. MEDUZA Dar ce se face palida răsură Ce-ți pune veșnicul pojar pe gură? DARIUS Pe gura ta aș vrea să mor, dar nime N-ar crede că se-mbină două rime... MEDUZA
... în realitatea ei, mâzgălită în fiecare colț disponibil. Deodată intră bătrânul. — Binecuvântează, părinte. — Domnul. Ei, Ieronime, zise bătrânul vesel și-ntr-o ureche, ce mai lucrezi, ștrengariule? — Eu? Dar când am mai lucrat eu ceva? Această presupunere jignește caracterul meu, părinte... Eu nu lucrez nimica; mă joc desemnând cai verzi pe pereți; dar să lucrez...? Sunt mai înțelept de cum arăt. — Faci rău că nu-nveți pictura. — Eu nu fac nici rău, nici bine, căci nu fac nimic. Mă joc. — Îngropi talentul, fiule, îngropi talentul. — Îngrop pe dracul, părinte. — Apage Satana! zise bătrânul sărind într-un picior și ... — Dar bine, tată, n-o s-alerg eu după el, zise ea roșie ca focul. — Vrei s-alerg eu după el? — Ei nu... — Ei da... Complimentele mele, domnișoară, zise Francesco repezindu-se spre ușă. L-ar fi oprit... nu-i venea la socoteală, ... să nu-l oprească... nu se cădea. Ea nu făcu nimica, ceea ce era mai cuminte în cazul de față. Pictorul ieși zâmbind cu răutate, dar cu deosebire încântat de mutrele ce
Ion Luca Caragiale - Antologie...
... român, la dv., gloria partidului și a țării. Vă atrag deci atenția asupra unui individ periculos care vă-nconjoară; acesta este d. Mandalache, ce-i mai zice și Capsomanul, și, în interesul partidului nostru, vă sfătuiesc a nu-i mai acorda încrederea nelimitată de care se bucură astăzi, jucând pe devotatul fidel; căci vă garantez că este spionul partidului contrar, plătit din fondurile ... sârmanii cerșetori i-a înjurat și nu s-a-ndurat să le dea nici măcar un franc de parale. Să știți cine e domnul Ioniță și cum ține la onoarea dv. (iscălit) Mai mulți cari au asistat. * Domnule Jorj, desigur nu vei declara unde ai petrecut noaptea de vineri spre sâmbătă, căci ți-e teamă, ca un laș, să nu-ți spulbere creierii protectorul tău, a cărui casă o dezonorezi cu infama complice. Dar ai aflat, poate, că în aceeași noapte s-a ... cu a cărei mătușe și tutoare se știe ce prietenie strânsă ai cultivat până la scandalul actual cu soția maiorului... Sunt o persoană leală; nu
Petre Ispirescu - Broasca țestoasă cea fermecată
... armeanului din giurul lui, ci totul rămânea ca mai-nainte, adică fața apei lucie ca o oglindă. El era dus cu gândurile. Se uita și nu mai vedea, tot da cu nuiaua în apă, și nu știa ce făcea. Nu mai simțea dacă este, ori nu mai este. Când, iată că o broască țestoasă ieșise pe luciul apei, și se uita galeș la dânsul. Unde lovea el cu nuiaua, și unde ... frumoasă; cum nu se mai afla sub soare. Îi venea flăcăului, de drag, să o soarbă întrÂo lingură de apă. Dară se opri, și nu făcu nici o mișcare, ca să nu supere ori să îndărătnicească pe zâna a veni după el, căci simți că, de aci înainte, fără dânsa nu va putea trăi. Se puseră la vorbă, și nici ei nu știau ce vorbesc. Aci începeau una, aci lăsau alta, până ce se pomeniră că amurgise. Și fiindcă a doua zi era să vie frații cu logodnicele lor, spuse zânei că se duce să înștiințeze ... luau vorba din gură, și-l cam dedeau în tărbăceală cu graiuri care mai de care păcălitoare. Daca văzu, tăcu din gură și înghiți rușinea ce ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira III
... pre alții mai mulți șireți, Care-au pândit prilejul i-a pus în bună stare. Din zori de zi Menandru aleargă, urmărește, Ascultă ce se face prin case și prin târg, Și ce porunci ieșiră acum mai de curând. De orice schimbări nouă, de orice-naintare El află mai nainte, și tot ce se lucrează Ca tatăl nostru știe. El e mai mulțumit Trei zile să postească, decât a nu afla Ce veste curierul din Persia aduce, Ce fată se mărită, ce tânăr se însoară, Care cui face curte, cine s-a gâlcevit, Cine în cărți aseară mai mult a câștigat, Cine-a venit, și care ieși din târg afară, Cui se născu prunc, cine s-a dus în ceea lume? O, când boierii noștri și-ar ști trebile lor Cum știe el pe-a altor, nu i-ai vedea umblând C-o gloată numeroasă de creditori pe urmă! Nu i-ar fura vatajii și ar trăi mai bine! Apoi când novitale destule-a adunat, Întocmai ca o bute umplută cu vin nou ... ...
Grigore Alexandrescu - Meditație (Alexandrescu)
... gândesc la viață, Ei nu gândesc la fapte ce-n viață au urmat, Ci când sufletul zboară, când sângele îngheață, Toată durerea le-este că nu și-au răzbunat! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Puțin mai înainte un monument s-arată; Să-l privim... Dar ce semne de cinste pe el sânt? Negreșit cei dintr-însul slăviți au fost odată: Azi slava stă deasupra, și omul în pământ! Iată, fără-ndoială ... mai doriți? Din vremile trcute, în veacuri viitoare, Un nume să răsune, în slavă-mpodobit. Să treacă peste vârste și peste ani să zboare, Acela ce îl poartă cu ce s-a folosit? Când marea-ntărâtată corabia-ți zdrobește, Când loc de mântuire nu este, nici liman, Când cu grozave furii asupra ta pornește Spumoasele lui valuri bătrânul Ocean, Spune-mi, îți pasă-atuncea să știi de mai plutește ... s-o-mbrățișezi, Dar astfel umbra-nșeală zadarnica-ți silință; Acum din mâini îți scapă, acum iarăși o vezi. Dacă în cartea soartei omu-ar ști să citească, Să-și afle fiecare grozavul viitor, Cine-ar mai vrea, Stăpâne, aicea să trăiască, Când lumea e de chinuri nedeșertat izvor? Vremea de-acum, trecutul, a-l ști avem putere, Numai ...
Mihai Eminescu - Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle
... al DVoastre supus servitor M. Eminescu București 12 Octomvrie 1880 Doamna mea, Îmi permiteți a nu mai ști ce să Vă răspund. După ce singură ați rupt relațiile cu mine, după ce le-ați dat o publicitate, pe care eu nu le-o dădusem nicicând, după ce în sfârșit prin nenorocita comunicare a unor mărturisiri, ce avusesem imprudența de-a Vi le face ați făcut ca în adevăr întregul cerc de cunoștințe de care mă bucuram să fie revoltat ... drept aș fi, n-o pot recunoaște în măsura în care mi-o atribuiți. Niciodată Doamnă, desfacerea noastră, de-ar fi trebuit să aibă loc, nu s-ar fi căzut a se face cu atâta amărăciune, cu care ați făcut-o DVoastră. După ce dar veninul acestei amărăciuni m-a desiluzionat cu desăvârșire asupra suportabilității unor relațiuni între noi, după ce am judecat că continuarea lor ar fi o nenorocire pentru Dta și pentru mine, după ce astfel, zdrobit de această convingere care mi se impune prin deosebirea caracterelor noastre, m-am mulțumit cu visul unei fericiri trecute, știind bine că alta ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Liniște
... și ușurința lor. Și mulți îl arată cu degetul, șoptindu-și: — Cine o fi acest domn care trăiește cu dușii de pe lume? — Nu știu... Mi se pare că e un străin. — Ce limbă vorbește? — Aș! nici una! — Ia privește la el: o țuică, o sticlă de vin, trei feluri de bucate, pe care le înghite ... să le mestece... Încolo: nu vorbește, nu râde, nu se supără... Ce ciudat om! — Vezi, zicea o doamnă frumușică către un căpitan de tunari, ce galbenă și ce întinsă piele are pe obraji mutul care mănâncă singur, care tace fără a se gândi, care mănâncă fără a mesteca, care ... vorba se dezleagă. — Leliță, îi zisei eu, cum cheamă pe boierul găzduit de d-ta? — Că zău, să mă crezi, domnișorule, nici eu nu știu. Unde te-apropii de dânsul... toată ziua tace; noaptea doar ce-l mai auzi bolborosind, singur în odaie, cu perdelele lăsate și cu ușa încuiată. Da', de, n-am ce zice, e om bun și plătește bine. Ce nu ...