Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ACEȘTI
Rezultatele 1921 - 1930 din aproximativ 2189 pentru ACEȘTI.
Matei Milu - Un om nalt și deșarat
Matei Milu - Un om nalt şi deşarat Un om nalt și deșarat de Matei Milu Informații despre această ediție Un om nalt și deșarat, La față foarte scurmat, Cu barbă dintr-însu, Vrednic de tot rîsu, Umblă crăcănat, Din șolduri legănat, La chip urît și slut, Să socotește ariftè, Ocara lumii și eglengè, Se mîndrește, fudulește Gîci cine
Matei Milu - Vîrsta și vremea... carele toate le preface
Matei Milu - Vîrsta şi vremea... carele toate le preface Vîrsta și vremea... carele toate le preface de Matei Milu Informații despre această ediție Vîrsta și vremea... carele toate le preface, Scumpete în galantomie Și galantomie în iconomie Vrut-au și pah. Lazu să se-îmbrace, Deci gustul nu-i lipsește, Punga nu-l embodisăște, În Ies să ivește, Pe ulița mare să trăzaște, Cu 15 lei cheltuială Să facă pombă și fală Întră în sultan mezat, Cumpără un șlic albu lat, Banița în cap își trîntește Și singur să fudulește ; Iar ca să nu fie strănțuros, Își întoarce bernevici pe dos, Iar antereu și caftan Are din zilele lui Cehan, Dar conteș din zilele cui, La letopiseți nu-
Mateiu Caragiale - Domniţa Domnița de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (dezambiguizare) Aceasta este o pagină de dezambiguizare — un ajutor pentru navigare care cuprinde lucrări purtând același nume. Dacă o legătură dintr-un articol v-a adus aici, vă rugăm să mergeți înapoi și să reparați legătura astfel încât să ducă direct către pagina menită. Domnița , de Mateiu Caragiale Domnița , de Ștefan Octavian
Mateiu Caragiale - Singurătatea (Caragiale)
Mateiu Caragiale - Singurătatea (Caragiale) Singurătatea de Mateiu Caragiale E-așa de greu amurgul cu zarea-nsângerată, Că-n parc sub teii-n floare ce gem înnăbușit Se-ncheagă unde groase de miere-mbălsămată, Și-atât de-apăsătoare tăcerea-mpurpurată Că simt cum plânge-n mine ceva nedeslușit. Melancolia face în pieptu-mi să tresalte Neînțelese doruri, în vreme ce-ațipind Ființa mea de astăzi, în locu-i răsar alte Vechi suflete apuse, mult mândre, mult înalte, Zguduitoare patimi cu foc mărturisind. Umbroasa-le poveste măreață se-mpletește La murmurul ei sumbru plutind în depărtări, Nostalgică gândirea în voie-mi pribegește Și nesfârșit de tristă, se pierde, se topește Într-un noian albastru de mistice visări... Din crudele cătușe, ce încă mă mai leagă, De omeneasca fire treptat mă dezrobesc, Înseninată mintea-mi începe să-nțeleagă, Cu-amar dezgust, a vieții zădărnicie-ntreagă Și, liberă, străină de tot ce-i pământesc, Se-nvoaltă, se-ntraripă, spre slăvi semeț se-avântă Cutezătoare, gravă, mai sus, mereu mai sus, În prada-nfrigurării ce aprig mă frământă Renasc cel de-altădată, acel ce nu-l încântă Decât singurătatea, dar singur, totuși, nu-s. Căci dacă, dus pe gânduri, m-asez lângă ...
Matilda Cugler-Poni - În natură-i grea tăcere...
Matilda Cugler-Poni - În natură-i grea tăcere... În natură-i grea tăcere... de Matilda Cugler-Poni Informații despre această ediție În natură-i grea tăcere: Paserile au muțit, Și 'n tainică durere Florile s'au veștejit. Căci o veste mult amară Le-a adus al tomnei vînt, Le-a șoptit, că se coboră Trista iarnă pe pămînt. Arborii plini de mâhnire Mișcă vîrful lor uscat; Mii de corbi, la cruda scire, De pe crengi s'au ridicat. Apoi cerul se 'nălbesce, Și 'ncet, încet din nori Cade neaua și 'nvelesce Frunze morte, morte flori. Tot, ce-a fost în lume viață, Ce-a fost dulce 'n trecut, Sub lințoliul cel de ghiață, Ca un vis a
Matilda Cugler-Poni - Întâi Maiu
Matilda Cugler-Poni - Întâi Maiu Din trecut de Matilda Cugler-Poni Informații despre această ediție Dup'atâtea zile grele, sorele iar s'a ivit, Și pădurea, sbuciumată de furtuni, s'a liniștit; Printre crengi mai trece încă un suspin de ușurare, Apoi pace obosită ca după o luptă mare. Toporașul [1] , ce stătuse plin de spaimă tupilat, Dintre umedele frunze capul iar l-a ridicat; Mii și mii de păserele prevestesc cu veselie, Că vin iarăși zile bune, după zile de urgie. Și din relele trecute nici o urmă n'ai afla, Dacă ici cole o frunză încet nu ar tremura; Dacă ici cole, prin iarbă, n'ai zări strălucitor, Ca o lăcrăma uitată, câte-un strop căzut din nor. Soarele mai sus se 'nalță și c'un dulce sărutat, De pe florile duiose, piscurile le-a uscat; Și pe razele lui dalbe, ca un trimes din raiu, Se cobora zîmbitore cea dintâi ziuă de Maiu. Note ↑ Micșuneaua,
Matilda Cugler-Poni - Floarea în câmp
Matilda Cugler-Poni - Floarea în câmp Floarea în câmp de Matilda Cugler-Poni Informații despre această ediție Florea 'n câmp când veștejesce, Alta 'n locu-i înfloresce; Dar 'n pieptul omenesc Florile când veștejesc, Cade roa în zadar, Alte 'n loc nu mai
Matilda Cugler-Poni - Fratelui
Matilda Cugler-Poni - Fratelui Fratelui de Matilda Cugler-Poni Informații despre această ediție Demnult, demult tu nu mi-ai scris; Măcar nici n-ai gândit Să mai întrebi dacă trăiesc, Sau dacă am murit... O, frate! — anii care trec... Nu știi că-n drumul lor Iau ce-i mai dulce pe pamânt : Juneță și amor; Dar neclintite lasă-n loc Iubirile curate, Iubirea dulce de părinți Și dragostea de frate?... Părinții noștri hodinesc Demult sub piatra rece, Și lacrimile noastre curg Zadarnic... Timpul trece! Când mi-a veni și rândul meu, De-i plânge după mine, — Că nu mai sufăr, să gândești, Că dorm, și că mi-i
Matilda Cugler-Poni - O rosă veștejită
Matilda Cugler-Poni - O rosă veştejită O rosă veștejită de Matilda Cugler-Poni Informații despre această ediție Când greua mea durere, Când viața-mi s'a sfîrși, Pe inima mea mortă O roșă veți găsi: O rosă veștejită; Dar' să nu mi-o luați, E tot, ce ieu cu mine, Cu dînsa mă 'ngropați! În zilele trecute, Zile de fericire, Eu am primit printr'însa O dulce, dulce scire. Pe inima-mi ferbinte Sîrman' a veștejit: Cât am scăldat' o în lacrimi, Dar' n'a mai
Matilda Cugler-Poni - Resignare
Matilda Cugler-Poni - Resignare Resignare de Matilda Cugler-Poni Informații despre această ediție Am luptat, făr-de noroc, Pentr-un vis de nemurire. Aș fi vrut să am un loc În a lumii amintire! Astăzi nu mai pot lupta! Oboseala mă cuprinde. Și încet pe mintea mea Vălul nopții se întinde. Parcă nu mai pot gândi!.... Stau cu inima-mpetrită Și aștept doar s-a sfârși Viața mea cea chinuită. Vremea trece-ncet și greu În amara așteptare Și de-acuma tot ce vreu E odihnă și
Matilda Cugler-Poni - Toamna (Matilda Cugler-Poni)
Matilda Cugler-Poni - Toamna (Matilda Cugler-Poni) Toamna de Matilda Cugler-Poni Informații despre această ediție Frunzele îngălbenite Cad încetul, obosite, Cad pe cîmpul cel uscat, Pe pamîntul înghețat. Frunzulițele ce pică, Vîntul toamnei le ridică Și le ia încetișor Pe aripa lui în zbor Și le duce, le tot duce Pe morminte fără cruce, Unde dorm uitați, neplînși Luptătorii cei învinși... Ei, în lupte desperate Cu dureri nemăsurate, Singuri chinul și-au curmat, — Fără teama de păcat! Primăvara nu răsare Nici o frunză, nici o floare Pe pămîntul urgisit Și de lacrimi nestropit: Numai toamna mult miloasă Pune haina ei frumoasă Ca o mantie de 'mpărat Pe mormîntul cel