Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CÂND IN CÂND
Rezultatele 1941 - 1950 din aproximativ 2013 pentru DIN CÂND IN CÂND.
Dimitrie Anghel - Cum cântă marea
... mare. Atent îmi plec urechea, și-ascult notele-i grele, Ascult, cătând pe-ncetul să mă deprind cu ele, Să-mi lămuresc ce-o doare când spumegă de ură, Ce vrea să spuie marea cu-nfricoșata-i gură. Dar apele-i țin taina, schimbând a ei cântare, Acum, parcă ... iar miile-i de crește Le umflă în talazuri, în larguri dând de veste, Că cineva ascultă și-nseamnă cu mirare Ce poate să surprindă din
... o colindă, Și vin mereu, s-opresc în drum; S-aud acum în tindă Noi stăm cu ochii pironiți Și fără de suflare; Sunt îngerii din cer veniți Cu Ler, oi Domnul mare! Ei cântă nălțător și rar Cântări de biruință, Apoi se-ntorc și plâng amar De-a Iudei ... până nu tăceau la prag, Noi nu vorbeam nici unul Sărac ne-a fost, dar cald și drag În casă-ne Crăciunul. Și când
... linu-i glasul tău; Ca Dumnezeu te-arăți în mii de fețe Și-nveți un ev cum poate să te-nvețe. De-aș fi trăit când tu trăiai, pe tine Te-aș fi iubit atât  cât te iubesc? Căci tot ce simt, de este rău sau bine,  Destul că ... s-o citesc, Greșind cu tine chiar, iubesc greșala: S-aduc cu tine mi-este toată fala. Cu tine da... căci eu am trei izvoară Din care toată mintea mi-o culeg: Cu-a ta zâmbire, dulce, lină, clară A lumii visuri eu ca flori le leg ...
Grigore Alexandrescu - Răsăritul lunii. La Tismana
... Grigore Alexandrescu - Răsăritul lunii. La Tismana Răsăritul lunii. La Tismana de Grigore Alexandrescu Decât în frumoasa noapte când plăpânda-i lină rază A iubitei mele frunte cu vii umbre colora, O priveliște c-aceea ochii-mi n-au putut să vază ... i peste lume aruncând, Lumină adânci prăpăstii, mănăstirea învechită, Feudală cetățuie, ce de turnuri ocolită, Ce de lună colorată și privită de departe Părea unul din acele osianice palate Unde geniuri, fantome cu urgie se izbesc: Și pustiul fără margini, și cărarea rătăcită, Stânca, peștera adâncă, în vechime locuită De al ... altu,-a patriei iubire, Ce odată-n aste locuri pe strămoși îi însufla. Munții noștri-au fost adesea scump azil de libertate, Și din vârful lor românii, torent iute, furios, S-aruncau; mulțimi barbare pentru pradă adunate, Lei sosind, era la fugă ca un cerb rănit, fricos. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cu trufie ...
Dimitrie Bolintineanu - Bătălia de la Varna
... Acolo se vede regele Lehiei, Huniad, eroul țării Unguriei, Mari prelați ai papii, tineri cavaleri, Vlad al României cu mai mulți boieri, Căci creștinii popoli din vecinătate, Îndemnați de papa, turcii vor a bate. Ladislav acolo cel întâi vorbește — ,,Reușita dalbă mie îmi zâmbește, Dar doresc să-mi ... fala dalbă și-aurul turcesc. Să nu cereți fapte nobile, mărite, Limbilor ce-s date speculei josite! Inimile voastre cată generos; Dar tot ce-i din inimi poate fi frumos? Inima ce simte fără-nțelepciune, Simte dimpotriva lucrurilor bune!" Huniad se scoală, strigă contra sa. Cu focoasă vorbă ce vorbește-așa ... Iată-a ta scăpare la nefericire!" Turcii dau năvală, sparg, ucid amar. Furia lor n-are pace, nici hotar. Astfel într-o turmă lupii când coboară, Fără de repaos, sparg, fărâm, omoară. Huniad cu mândra ceată de români Cade printre dânșii... vin la piepturi, mâini, Intră pân'la corturi unde ...
George Coșbuc - Ex ossibus ultor!
... Coşbuc - Ex ossibus ultor! Ex ossibus ultor! de George Coșbuc Publicată în Povestea vorbei , 1896, nr. 8 (28 nov.) (cu titlul Legendă ). Titlul se traduce din latină prin: "Din mormânt se ridică răzbunătorul !" A fost un tânăr împărat – De la mișei a smuls averea Și-a smuls ... să-ngrădească Cu nopți de veci acest mormânt; Iar brazii tac, că nici un vânt Nui clatină ca să vorbească. Dar noaptea-n zare, uneori, Când e furtună-n depărtare, La margini de-orizont răsare Un fulger alb, târziu spre zori, Și-ntruna spre pădure arată Și scapără spre ea mereu ...
Alexandru Macedonski - Vânt de stepe
... n stufuri negre și-n ochi îmi fulgeră plăcerea, Sunt june, sunt puternic, liber, — încalec repede-armăsar, Apun ici-colo ca nălucă și dincolo din nou răsar... Jiletca mea e de mătase cu fir de aur ceaprezată, Cămașă am cu mâneci roșii, și cizma mea e-mpintenată De-un fel ... vântul primăverii Și împletindu-și a ei coadă cu fir de-argint și cu panglici, Îmi zice: ,,Suflete, aleargă, de-un veac de când
... Ioan I. Ciorănescu - Simplu Simplu de Ioan I. Ciorănescu Informații despre această ediție Când chipul tău în fața mea apare, Pot să-ți îndur mânia cât de grea, Fiindcă bucuria cea mai mare E bucuria că te pot vedea ... Rămân cu bucuria că te văd. Că te răsfrângi în mine ca-n oglindă Și că te port cum racla poartă-un sfânt Și că din tot ce-n suflet se perindă Rămâne viu doar chipul tău răsfrânt. Vorbește deci, sau poți rămâne mută. Iubește sau urăște huma mea, Căci marmura ...
Ion Heliade Rădulescu - Portret
... ca cerul, ca el trăsnitoare, Marea-cuviință îți dă al său glas; Pasul aurorei cei răcoritoare E mai puțin mândru decât al tău pas. Ea când se ivește, noaptea risipește; Și fața ta-n sânu-mi gemător, noptos, Revarsă lumină; nădejdea-mi zâmbește, La inimă-mi vede soare luminos. Model al ... te privesc! Ce rază de pace sânu-ți luminează, Fiică fericită? Ce e ast amor Care cu privirea-ți ca o altă rază Către cer din ochii-ți își ia al său zbor? Să fii tu nădejdea? să fii tu credința? Sau dragostea însăși vii să ne arăți?! Vorba-ți însuflată ...
Mihai Eminescu - Traduceri și adaptări
... în Lacedemon  văzu pe Venera armată:  Aide acum să luptăm, judice Paride-acum. Venera însă răspunse:  Armată mă-nfrunți temerară? Eu, pe când te-am învins, știi cum că goală eram. *  Cum poți s-omori un colibri, diamant frumos de aer? Nu e frumos și strălucit, n ... ea totul. Azi suntem, iară mâne cinis et umbra ; Să-ncununăm a plăcerilor dulci trecătoare Cupă de aur. * Cine-a făcut din trestii mai întâi și-ntâi un fluier Și a săpat întâiul verset într-o coajă de copac, De pe umbră pe părete zugrăvi ...
Alexei Mateevici - Hristos în biserica Ierusalimului
... felurite; Cum se ridică-n ceruri Coloanele-ascuțite. Și grinzile înalte De jos de-abia se văd, Ușorii stâlpi în aer, În raze se prevăd. Când ziua albă-nuntru Strălucitoare cade, Cum ea de-odată-nvie Lumina minunată, Încât și cel mai negru, Întunecos și rău Și cel mai vrednic suflet ... Ca o lucire blândă; Pe mic îl face mare, Pe mare-l face mic, Măria omenească Zdrobește în nimic; În locul unde lina, Netulburata pace Din umbre trecătoare Oglinzi de soare face, Văzut-au Domnul nostru O mare spurcăciune: Pe piatră, unde numai Genunchi plecat se pune, Hristos găsit-au marfă ... au Și în mânie mare Atuncea El venit-au, Atuncea El, cuvântul Lui Dumnezeu, El, Mielul Cel blând, au dat afară Tâlharii de tot felul Din hramul Palestinei, Pe vameși — iudei, Pe vânzători de jertfă, Pe ceialalți mișei, Măsuțele cu banii Le-au răsturnat pe toate, Făcând bici de frânghie ...