Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru EA

 Rezultatele 1971 - 1980 din aproximativ 2472 pentru EA.

Gelu Vlașin - Gând

Gelu Vlaşin - Gând Gând de Gelu Vlașin nu-mi mai scrii iubito nu-mi mai scrii zău că ți-aș blestema norii dacă ei n-ar exista zău că mi-aș spinteca scrisul dacă n-aș fi atât de pătruns în

 

Gelu Vlașin - Muka IV

... Gelu Vlaşin - Muka IV Muka IV de Gelu Vlașin nici prea mare nici prea mică șade-n fabula mizeră o cucoană frumușică tremurând și ea stingheră că aflase dintr-o carte cu coperțile pliate că reclama-i dată dracu' și că-n zona alicante dintr-o spanie rotundă sau pătrată ...

 

Gelu Vlașin - Ogoh III

Gelu Vlaşin - Ogoh III Ogoh III de Gelu Vlașin în visul meu s-a cuibărit moartea cu îmbrățișarea ei răcoroasă ca și când somnul s-ar fi prăbușit în scorbura

 

Gelu Vlașin - Tomas

Gelu Vlaşin - Tomas Tomas de Gelu Vlașin tomas privește lumea cu ochii cerului desprins din picturile lui el greco mâinile lui vorbesc pietrelor care nu știu să cânte și noaptea ca o mireasă îndragostită îl primește în ghearele ei tomas nu știe că timpul se scaldă în apa tulbure a întunericului

 

Gelu Vlașin - Ujang

Gelu Vlaşin - Ujang Ujang de Gelu Vlașin mai ia și tu un prezervativ ia și tu un surogat ia și tu ceva urlă că viața nu-i atât de scurtă că degetele tale nu sunt caracatițe care-mi cotrobăie prin ungherele nopții și nici dinții tăi nu sunt vârfuri de săgeți otrăvite și nici lumânarea aprinsă la creștetul patului și nici flacăra ei veșnic sâsâietoare nu mai sfâșie carnea crudă a mâinilor tale

 

George Baronzi - Tiranul și poporul

George Baronzi - Tiranul şi poporul Tiranul și poporul de George Baronzi Publicată în volumul Satire , București, 1867 "Frați, frați, frățiori, Descuiați ale usciori, Că v-aduce neica pîine Să v-ajungă și pe mîine; Cașcaval în pozunar, Lapte acru-n călimar; Tufă-n pungă, brînză-n bete Și-alte muște pe perete, Moși Pe groși, Progres de ploscă Și negoci de piei de cloșcă; Libertăți de pușcărie, Drepturi mari la sărăcie, Privilege la hoție Și brevete de sclavie..." Bieții oameni îl credea, Ușile îi deschidea Și tiranul cînd intra Începea a fluiera, Mîndru printre ei trece Și stăpîn mi se făcea; Lucrurile încurca, Jurămîntul și-l călca, Lumea o batjocuora, Țărișoara turbura. Tigva merge-atît la apă Pînă cînd o dată crapă, Și ființa ce-am ales-o A-ngriji să nu se strice, Astăzi vine și ne zice: "Na-ți-o frîntă că ți-am dres-

 

George Coșbuc - În șanțuri

George Coşbuc - În şanţuri În șanțuri de George Coșbuc Burcel în șanț muri strivind O tigvă păgânească, Șoimu-n rădan căzu răcnind: Moldova să trăiască! Curcanul cel voinic și bun, El, Peneș, spune-acestea, Dar n-a spus tot. Eu vreau să spun Deplin acum povestea. Burcel era oltean, un pui, Ajuns din întâmplare Între flăcăii din Vaslui, Viteaz minune-mare. Iar când muri, strivind în șanț O tigvă păgânească, Strigat-a bietul dorobanț: Muntenia să trăiască! Burcel și Șoim, trăsniți în zbor Căzură-n șanț deodată; Strigând deodată țara lor Cea-n două despicată. Alăturea de ei gemea Căzut și căpitanul, Izbit de moarte se trudea Cu ochii-nchiși sărmanul. El auzise pe cei doi Ce spuseră-n cădere, Și jalnic se-nălță-n noroi, Privindu-i cu durere. Și zise-apoi: O țară e, Cum una ni-e-mânia! Muntenia, Moldova ce? Trăiască România! Atunci și Șoimu și Burcel Cu fața înseninată Priviră lung și-adânc la el, Și-au tresărit deodată. Spre-același loc, spre nord privind, Și sus apoi, tăria, Toți trei strigar-atunci murind: Trăiască

 

George Coșbuc - Aghiotantul

George Coşbuc - Aghiotantul Aghiotantul de George Coșbuc Fugarule-al meu, tu te zbuciumi bătut Și te miri că mă clatin în scară! Tu crezi că mi-e teamă de timpul pierdut? Vai nu, ci de mine că-s fiară! Atunci la plecare plânsesem tustrei Și mama, sărmana, bătrână Ținându-ne-alături în mâinile ei De-o parte și de-alta de mână, Sta-n poartă la drum și vorbea-ncetinel, Și mie, zicându-mi pe nume: Ești frate mai mare și-ai grijă de el, Voi singuri ai mamei pe lume! Acum el e mort și departe de-ai săi Și parca-mi tot sună cum geme. Dar eu alergam la redută, prin văi, S-ajung cu porunca la vreme. Mușcase cu gura pământul de chin, Și strânse pământul în mână; Întreaga sa față și părul său plin De sânge-nchegat cu țărână. Luându-l în brațe mi-l dusei apoi La umbră sub poala pădurii, Spălându-i pe gene lipitul noroi Și spumele crunte-ale gurii Și-nceț ridicându-l de spate puțin Îi pusei la gura-ncleștată Să prindă din ploscă vrun picur de vin, Dar moale căzut-a deodată. Și iarbă smulgând i-am ...

 

George Coșbuc - Angelina

... Voi m-așteptați, Până-n seară, până-n noapte, Până mâine-seară poate, Pân mă duc la draga mea Căci nu pot de dor de ea! Astfel zise lin și blând Și-apoi pleacă șuierând Pe poteca mult bătută, Care duce la palută! La palat dacă-a sosit Porțile ...

 

George Coșbuc - Armingenii

George Coşbuc - Armingenii Armingenii de George Coșbuc Pe când umbla Hristos prin țară Lățind cuvântul său frumos, Ovreii toți i-au scos ocară Și cărturari de-ai lor cercară Prilegi să piardă pe Hristos. Așa,-ntr-o noapte-ntunecată Când vecinicul Mântuitor Dormea-ntr-o casă-ncreștinată, Găsitu-l-au ovreii-ndată Și sfat făcut-au de omor. La miezul nopții aveau să vie La casa unde el dormea Și, casa pentru ca s-o știe, Au pus ca semn și mărturie În fața casei o nuia. Dar Dumnezeu, cel ce scoboară Și-n gândul cel mai nevădit, Nu lasă p-al său fiu să moară, Căci a răscumpărării oară Și vremea morții n-a sosit. Și Dumnezeu orbit-a firea Ovreilor împinși la rău, Încât să n-aibă nicăirea Vrun chip de-a făptui pierirea Născutului din Dumnezeu. La miezul nopții-n gloată mare Ovreii pe furiș pornesc Sunt muți ovreii de mirare, Că ei la casa fiecare Ca semn câte-o nuia zăresc. Dac-am pierdut și astăzi prada, Cu greu putea-vom s-o găsim. Pornește-apoi răgnind grămada, Pierândă-n zgomot toată strada Tăcutului Ierusalim. Dar neputând ...

 

George Coșbuc - Baladă albaneză

... din Ianina Vesel brațele-și întinde, Când se pleacă-ncet și-i prinde Crinul de pe râu Despina. Ce, la piept a pus ea floare? Dar și-n munte George pune Plumbii sub scăpărătoare.. Fiul pașei din Ianina Blând desmeardă alba frunte A nevestei, dar din munte ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>