Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SĂ
Rezultatele 2191 - 2200 din aproximativ 3068 pentru CA SĂ.
Petruț Pârvescu - Gesturi aproximative
... trupul meu coboară ce lume de zăpadă s-a crăpat vezi mamă desori cînd eram mic spuneai că atuncia cînd se face noapte să nu-ntîrzi pe undeva prea mult să nu m-alunge ziua prea departe dar ieri un taur alb m-a prins spre casă cînd poarta veche a curții ... ă mi i-a prins ce noapte albă vai ce noapte albă cu-n pas în drum și celălalt în curte aș vrea să strig o lume de zăpadă dar-mi-se topesc doi bulgări albi sub frunte !.. gestul unei amintiri străine sau linia stelei căzută-n fîntîni ana ... credeam că pre tine n-am să te mai uit coborîseră lucrurile în mine precum lumina stelei căzută în fîntîni dar azi mă latră amintirile ca pe un om dintr-un alt sat cîinii antinaivă sau uneori ca o tristă presimțire cînd m-am născut un gălbenuș de ou creștea uimit într-ale mele pleoape numai albușul dens juca în jurul său ca ... timp de undeva de atunci tot merg ce echilibru absurd pe muchia căii lactee respirația stelei o simt din ce în ce mai grea uneori ...
Ștefan Octavian Iosif - Gorunul lui Horia
... uriaș spre ceruri cată... La umbra lui, pe-o noapte-ntunecată, Trei căpitani și-au fost jurat frăție. Ei s-au legat cu inima curată Să-și mîntuiască neamul de robie. Luptară dîrji, dar, prinși prin viclenie, S-au săvîrșit — martiri-eroi — pe roată. Trecură ani... Cumplit ofta iobagul ... atotputernici, Cînd, iată, tînăr crai ridică steagul... Și sub gorun aceleași jurăminte Răsună : „Moarte domnilor nemernici !â€�. * Dar n-au vrut cei de sus să-l înțeleagă Și, după mari izbînzi și zile-amare, Într-o colibă, făr-o lumînare, S-a stins, pustie, viața lui pribeagă. Îl ... dragă, Pe cînd ai lui umplură lumea-ntreagă Cu-al doinei vaier fără de-alinare. Bătut de ploi, de nopți vijelioase, Cercînd zadarnic pe urmași să-i cheme La luptă nouă, stăruie și azi Gorunul falnic, neînfrînt [1] de vreme, Ci trist își pleacă crengile-i stufoase, Umbrind mormîntul marelui viteaz ... nseamnă însă-a cerului mînie ! Ce-nseamnă norii vajnici de s-adună ? Gorunul azi mai greu din ramuri sună, Parc-ar voi eroul să-și învie ! În hohote de plîns ar vrea să-i spună C-ai lui uitară drept și datorie ; El cere-un semn din ceruri, ...
Anton Pann - Zădărnicia (Anton Pann)
... Anton Pann - Zădărnicia (Anton Pann) Zădărnicia de Anton Pann Anica, zilele trec Și minutele ca clipa, Nu simțim cum să petrec Tinerețele cu pripa. Noi din zi în zi murim Și ne pierdem din viață, Ca musca ne amăgim Si ne-necăm în dulceață. Interesuri căutînd, Trăim tot în neodihnă Și ne hrănim griji păscînd, N-avem un minut în ticnă ... ne îndulcim amarul, Ne îmbătăm și iar bem Pînă la drojdi păharul. Am vrea pe plac să trăim, Și să fim în fericire, Iar orcît să dobîndim. Murim în nemulțămire. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 de ...
Vasile Alecsandri - Cântec ostășesc (Alecsandri)
... Vasile Alecsandri - Cântec ostăşesc (Alecsandri) Cântec ostășesc de Vasile Alecsandri Român verde ca stejarul, Râd de dușmani și de moarte! Să-mi trăiască armăsarul Și prin glonți să mă tot poarte! Sai, voinice, și nechează Ager, falnic ca un zmeu, Căci am inimă vitează Și credință-n Dumnezeu! Cât mi-a sta mâna voinică Pe-a mea pală ostășească ... meu șoim albit de spume, În dușmani vom da năvală, De s-a duce vestea-n lume! Sai, voinice, și nechează Ager, falnic ca
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Oda IV
... ferit, I-a scos din ispite; dar omul nemernic De adevăr încă nepovățuit, Fără a lui sprijin, slab, neputincios, Nu putea să afle drumul priincios. Ins-Acela cărui firea se supune, Primejdia noastră a înlăturat, Trimițând în lume pre Înțelepciune Ca de-a ei povață omul luminat, De la fapte rele să fie retras, Să-nfrunte-orice patimi, să-ndrepte al său pas. O! cât de plăcută și împodobită E fiica Acelui de sus împărat În față-i blândețea este zugrăvită, Cuvântul ei dulce ... ferice cu-a sa vizitare, În multă putere și slavă-a sporit. Prin a ei povață romanii dau legi, Ca stăpâni puternici a lumii întregi. Dar când lenevirea — muma răutății -- De a ta lumină i-a înstrăinat, Atunci ... Și după voință focul prelucrăm. Mâinile lui Joe nu-s mai de minune Decât ale noastre. Cu fulger de foc Noi facem pre trăsnet grozav să răsune, Să darme pământul, și stâncele-n loc. Furtune și vifor nu ne pot opri Pe undele mării sumeți a pluti. Peste oceanuri aflăm lumi ...
Andrei Mureșanu - Glasul unui român
... vin? Se poate, că străbunii s'au mormîntat în crime; Dar răul străvechimii dor nu-l cerți [1] pân'la noi! Căci altfel era bine, ca fiii de sclăvime Să vie orbi pe lume, născuți pentru nevoi! Eșiți, voi umbre moarte, eroii gintei mele! Și dați dovezi la lume, ce atât v'a înegrit ... fost Românul trândav în timpuri de nevoi? De n'a păzit credința, de n'a vrut toate-a face, Să scape numai țara din curse de războiu! La undele de sânge, ce-au curs în Câmpul Pânii, Vărsat prin iatagane și paloș de Osman: Au ... răspunde străvechile morminte! Spunând, ce țin în sînuși: Român, au gen străin? Atunci s'ar frânge cearta, ce curge acum fierbinte, S'ar șterge atunci ca ceața și vechiul meu suspin! De tace omenimea, glas va da stânca'n munte, Și apele nu vuet prin ton nepomenit. Nu mai e timp ...
Mihai Eminescu - Ce s-alegea de doi nebuni, iubito...
... când blând și când ostil Făcea singurătatea-mi zgomotoasă, Cum e cu zgomot luna lui april. Și în necazul tău și mai frumoasă Te cuprindeam, să nu te mai retragi, Să-mi plângi la piept la dragoste geloasă. Și ne-am fi fost atât, atât de dragi... Ca o crăiasă mi-ai fi fost cu toane, Eu lacom de-al tău farmec ca un pagi. Dar azi, loviți de ale sorții goane, Viața-mi pare-un istovit izvor Și plină de-ale toamnei reci icoane. A noastre ... Precum în vânt rotiri de frunze-uscate... Statornic nu-i decât al nostru-amor... Renunț silit la el, căci nu se poate, Și lungi iluzii, ca un înțelept, Naintea mea le văd căzând pe toate. Nu cer nimic, nimic nu mai aștept, Și nici întreb la ce o mai simțesc Sărmana ... piept. La ce? Ca viața mea s-o risipesc Într-o-ndelungă, tristă văduvire, Lipsită de-al tău chip dumnezeiesc: Să-l cat în veci, să
Mihai Eminescu - Ce s-alegea de doi nebuni, iubito... (variantă)
... când blând și când ostil Făcea singurătatea-mi zgomotoasă, Cum e cu zgomot luna lui april. Și în necazul tău și mai frumoasă Te cuprindeam, să nu te mai retragi, Să-mi plângi la piept la dragoste geloasă. Și ne-am fi fost atât, atât de dragi... Ca o crăiasă mi-ai fi fost cu toane, Eu lacom de-al tău farmec ca un pagi. Dar azi, loviți de ale sorții goane, Viața-mi pare-un istovit izvor Și plină de-ale toamnei reci icoane. A noastre ... Precum în vânt rotiri de frunze-uscate... Statornic nu-i decât al nostru-amor... Renunț silit la el, căci nu se poate, Și lungi iluzii, ca un înțelept, Naintea mea le văd căzând pe toate. Nu cer nimic, nimic nu mai aștept, Și nici întreb la ce o mai simțesc Sărmana ... piept. La ce? Ca viața mea s-o risipesc Într-o-ndelungă, tristă văduvire, Lipsită de-al tău chip dumnezeiesc: Să-l cat în veci, să
Ioan Emanuel Florescu - Raport la Domn nr. 2433 din 18 martie 1863
... martie 1863 →→ 18 martie 1863 RAPORT LA DOMN Onor. ConsiliÅ în ședința sa din 12 Martie, a otărîtÅ prin jurnalulÅ alâturatÅ, ca Acvila Romană cu crucea în gură să fie pusă ca emblemă RomănieÄ d'asupra drapelelorÅ armateÄ, iar zimbrulÅ și vulturulÅ într'uniți constituindÅ armele RomănieÄ; se formese sigiliulÅ și timbrulÅ statuluÄ. PlecatÅ supuiÅ acĂ©sta ...
... Alecsandri - Bosforul Bosforul de Vasile Alecsandri Dormea în liniștire Bosforul fără valuri Într-a Europei mîndrie ș-a Asiei verzi maluri Ca un balaur verde în lupte ostenit. Din zori și pîn-în noapte pe umeri el purtase Corăbii cu trei poduri, nenumărate vase Spre-apus și ... pe-a ei gene, cu fruntea pe-a sa mînă, Privind în depărtare un zbor de elcovani, Ar vrea pe luciul apei, ca paserile-acele, Să fugă-n sînul nopței, zburînd spre Dardanele, Departe de tirani. Nu se zărea atunce pe umeda cîmpie Decît scîntei și fulgeri de flacară-argintie Ce ... auzeau în lume decît suspinuri mute Ș-acele blînde glasuri de umbre nevăzute Ce vin de prin pustii. Deodată-n întuneric o barcă nezărită Trecu ca visul negru pe-o frunte adormită, Lăsînd o urmă lungă pe-adîncul umed plai. Pe mal un cîntic dulce se auzi deodată; Iar barca cu ...
Vasile Alecsandri - Dor de călătorie
... au sosit voios în țară, Drăgulița primăvară ! Ș-au adus un dulce soare, Ș-un sîn plin de lăcrimioare. Ș-au adus o lună plină Ca s-o scalde în lumină. Lunca rîde și-nverzește, Doru-n suflet se trezește. Izvorașul curge-n vale Și-mi aduce dor de cale. Dați ... aripioare, C-aud glasuri de cucoare. Dați-mi aripi sprintenele, C-aud glas de rîndunele. Să mă duc în depărtare Peste munți și peste mare. Să mă duc în lumea-ntreagă Ca o pasere pribeagă. Duce-m-aș în cale lungă, Dor să nu mă mai ajungă ! Duce-m-aș și m-aș tot duce, Dor să