Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA SĂ

 Rezultatele 2361 - 2370 din aproximativ 3068 pentru CA SĂ.

Cincinat Pavelescu - Muzică de cameră

... Pavelescu - Muzică de cameră Muzică de cameră de Cincinat Pavelescu Într-un salon. E ora zece seara. Suspină ghetele de lac. Văd sânuri albe, mâini ca ceara, Rochi decoltate, domni în frac. Tăcere! Ora este gravă, Căci într-un colț a răsunat Un pian pe care stă o tavă ... sunt cuprinși de splinul Ce te apucă pe vapoare, Dar toți, gentili, îndură chinul Cu zâmbete admiratoare. Unul se scarpină la ceafă, Altul stă țeapăn ca un graf; Plutește-un zâmbet de caiafă Pe buze rase cu perdaf. Și toți voiesc aibă aer C-au simțul muzicii ș-o gustă, Iar notele, ca dintr-un caier, Se torc mereu în sala-ngustă. Când plâng subtilele gavote, Majoritatea-nghite sabur; Și sorb, sărmanii, mii de note Pe lângă baia ... profesoară dă un ach! Ș-apoi șoptește unui macher, Când se sfârșea ceva de Bach:  Sublim mai e și Flehtenmacher! Văzând că meșterul Dinicu Combate ca un tun francez Numai p-o coardă, domnu Nicu Ș-a luat un cap de amorez, Și lâng-o doamnă serioasă S-a ...

 

Alecu Văcărescu - Oglinda cînd ți-ar arăta

... arăta 4 [Oglinda cînd ți-ar arăta] de Alecu Văcărescu Informații despre această ediție     Oglinda cînd ți-ar arăta     Întreaga frumusețea ta,         Atunci și tu, ca mine         Te-ai închina la tine.     N-ar fi mijloc te privești     Asemenea după cum ești         Și idolatrie          nu-ți aduci tu ție.     Ochii în ea cînd ți-i arunci     Dă tot -ntunecă atunci         Și dă te și arată         Iar nu adevărată.     D-aceea nu da crezămînt     Oglinzii ce cu scăzămînt         Îți face înșălăciune         Și tot minciuni ... îți spune.     Ci cîtă ești știi, dă vei,     Da crezămînt ochilor miei,         Fiindcă nu te-nșală         Nici fac vreo greșeală.     În ei te cată te vezi     Întocma pă cît luminezi         Și d-într-a lor vedere         Vezi cît ai putere.     Crede-i săracii cînd îți spun     Că ...

 

Panait Cerna - Iisus

... răbdarea sfântă-a ta! De mila ta, la glasul tău de jale, se deștepte morți de mii de vremi Și-adâncul lumii se înfioare, Iar Tu, ai privirea iertătoare, Un om fii – și tot nu blestemi!... Cum au putut steie laolaltă Atâta chin și-atâta bunătate? Se rătăcește mintea și nu poate te urmeze-n lumea ta înaltă... ..................... Al nostru ești: al celor slabi și goi – Pământ ți-e trupul și-n pământ se-ascunde, Dar ... ești singur în durere! Și gura ți-o-nfrățești cu sfânta gură Ce-a semănat nădejdi și mângâiere; De cel ce geme, neputând moară, Apropii cupa liniștii de veci; Mereu sporește-a inimii comoară Și drum de zâmbet lași pe unde treci… Al nostru ești! Ce ... suit la cer, purtat de nori? Ce gând nebun zvârli această pată, Pe cel mai mare dintre visători? Putut-a oare sufletu-ți fugă La cei senini și fericiți din cer, Când jos, prin murmure de chin și rugă, Atâtea brațe tremură și-l cer? Nu, nu! Ale ... ...

 

Cincinat Pavelescu - Vulturul și vrabia

... Cincinat Pavelescu - Vulturul şi vrabia Vulturul și vrabia de Cincinat Pavelescu Cu ciocul tăios ca o sabie Din zbor un vultur a răpit, Pe stânca-i de granit, o vrabie. Ea umilită i-a șoptit: Pentru ... un fel așa sărac Tu îți dai seama că eu fac Destul de mare sacrificiu! În maiestatea lor trufașe Și spre sporirea gușilor, Vulturii trebuie se-ngrașe Din sângele supușilor! Un vultur nu trebuie piară, Dar nici fie prea fudul Decât atunci când e sătul... Și-acum te-nghit că-mi ești sub gheară. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La oameni, tot ca și la fiare, E lege dură ca o sabie: Pe cel mai mic îl sfâșie cel mare, Ca

 

Dimitrie Bolintineanu - Mihai la pădurarul

... mână se întinde eroului mirat. Intr-o colibă mică la zece pasi îl duce. El intră; la lumină zăreste-o fată dulce. Copila îi surâde ca cele dintâi flori Ce-anuntă primăvara la tristii călători. Parintele ei vine si amândoi veghează aibă multumire acel ce-l ospătează. -- Tu esti Mihai Viteazul!... eu ungur, tu român. Dar nu aici o teamă! îi zice-acest bătrân, Căci ospitalitatea ... mantă d-aur a omului bogat, S-ascunde câte-un suflet de pătimi degradat. Asadar, nu te teme! nu te-ndoi de mine! Ca sufletu-ti si lutu-ti în pace s-aline! Iar tânăra copilă cu buze de rubin Eroului la masă turnă în cupă vin; Un plâns de tinerete pe fata lui străluce Si ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Te duci... (Iosif)

... duci... de Ștefan Octavian Iosif Te duci și, cum zâmbești nepăsătoare, M-abat din cale și mă simt murind... Pierdut spre tine brațele-mi întind Ca-n urma unei viziuni fugare, — Dar nu mai pot în ele te prind. Te duci — și ca o umbră rătăcită Te voi dori în zilele pustii, Te voi striga în nopțile târzii, Și-n veci voi plânge vârsta fericită Când nu știam ...

 

Ion Luca Caragiale - Boul și vițelul (Caragiale)

... Ion Luca Caragiale - Boul şi viţelul (Caragiale) Boul și vițelul de Ion Luca Caragiale Un bou, ca toți boii puțin la simțire, În zilele noastre de soart-ajutat... Învață la școală cartea de cetire Și ajunse boul un bou învățat. Mare lucru ... și de talent... Printr-o bună școală, rafinezi natura: Din vițel poți scoate un bou eminent. Nu încape vorbă, între animale, Un așa specimen greu mai găsești citească zilnic feluri de jurnale, Rumegând atâtea știri politicești. Astfel, eminentul, în curent cu toate, Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit ... nevoi: Ni sunt deopotrivă voitori de bine Și au multă milă cei mai mari de noi. N-au pierit zadarnic, astă primăvară, Dintre noi atâția ca la zalhan.! Drepturile noastre sfinte triumfară: O s-avem islazuri, dacă ni le-or da...â€� A rămas vițelul ca un gură-cască, Fericit că-n fine sacra speț-a lui O avea de-acuma din belșug

 

Vasile Cârlova - Ruinurile Târgoviștii

... pildă ne slujiți Cum cele mai slăvite și cu temei de fier A omenirei fapte din fața lumei pier; Cum toate se răpune ca urma îndărăt, Pe aripile vremii de nu se mai arăt; Cum omul, când fie în toate săvârșit, Pe negândite, cade sau piere în sfârșit. Eu unul, în credință, mai mult mă mulțumesc A voastră dărămare pe ... Și mi se pare încă c-auz un jalnic glas Zicând aceste vorbe: "Ce, vai! a mai rămas, Când cea mai tare slavă ca umbra a trecut, Când duhul cel mai slobod cu dânsa a căzut". .......................... .......................... Acest trist glas, ruinuri, pă mine m-au pătruns ...

 

Grigore Alexandrescu - Vulpea liberală

... Alexandrescu         Vulpea fără-ncetare         Striga în gura mare Că de cînd elefantul peste păduri domnește Trebile merg la vale și lumea pătimește.         Că este nedreptate          va cheltuiască         Veniturile toate         Pentru masa crăiască. D-acestea elefantul, cît a luat de știre, Temîndu-se, cu dreptul, de vreo răsvrătire, Pe iepure ... și-i zise: „Am aflat, jupîneasă, că ai mare talent.         Voi te pui în pîine;         Și începînd de mîine         Îți dăm cu mulțumire,         Ca un semn de cinstire, Al găinelor noastre întins departament:         Caută-ți bine treaba.“ — „Pe seama mea te lasă“, Răspunse oratorul ... ai, de ești asfel?“ o întrebară toate. „Îmi e rău de aseară, îmi e rău cît se poate, Și cu trebile țării mă lăsați în pace.         Craiul știe ce face; El nencetat gîndește la al obștii folos. Adio! sînt bolnavă: m-am înecat c-un os.â ...

 

Vasile Alecsandri - Gerul

... Gerul Gerul de Vasile Alecsandri Gerul aspru și sălbatic strânge-n brațe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire; El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori C-un văl alb de promoroacă și cu țurțuri lucitori. Gerul vine de la munte, la fereastră ... sărutat. Gerul face cu-o suflare pod de gheață între maluri, Pune streșinilor casei o ghirlandă de cristaluri, Iar pe fețe de copile înflorește trandafiri, ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri. Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare Ce se-ntrec pe câmpul luciu, scoțând aburi lungi ...

 

Alexandru Macedonski - Stuful de liliac

... Alexandru Macedonski - Stuful de liliac Stuful de liliac de Alexandru Macedonski Era o zi senină ca fruntea de fecioară Ce e neturburată de-ai patimilor nori, O zi în care șoapte de îngeri se coboară Și vin pe-o adiere ... înmugurite, Văitându-se pe soarta ce-acolo le-a sădit, Nainte de-a-și da rodul mureau învinețite Când ea veni șeadă sub stuful oropsit. Atunci acele ramuri deodată înfloriră Ș-o ploaie azurie vărsară peste noi... O! Doamne, acele clipe ce repede pieriră... Uscat e ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>