Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA SĂ

 Rezultatele 2771 - 2780 din aproximativ 3068 pentru CA SĂ.

Gelu Vlașin - 21:39

... a strigat două săbii tăișul ascund într-o singură teacă jocul secund la cina de taină cu cifrele aliniate pe măsuța de scris un hotel ca o minge de ping - pong îmi saltă cuvintele pe hârtie cu fulgi mari așternuți peste buzele tale uscate printre care se ascund nopțile plimbate pe ...

 

Cincinat Pavelescu - Un cântec, numai unul...

... urmă, inimă, tăcere; Aș vrea s-ascult a mea durere Cum plânge-n taina ei adâncă. Un cântec, numai unul încă, Dar blând ca și o mângâiere, Că poate va avea putere

 

Duiliu Zamfirescu - Ianuarie

... ciucuri pe ramuri. Din fereastra-mi înghețată Stau uitându-mă la cer: Norii, plumbuiți de ger, S-au strâns pată lângă pată. Trist și singur ca un greier Vălul timpului rupându-l, Eu aștept -mi toarcă gândul Într-un colț mai cald de creier. Iar afară numai fumul Subțiratec își ia zborul; Eu îmi leg de dânsul dorul Și ...

 

Gheorghe Asachi - Consacrat memoriei de leufca

... pentru urmare a virtuței greua cale. Dănuitul al tău suflet de-nsușimile morale A sacrat doritei patrii sânte-altare de lumină, Ca prin fapte strălucinde, preste țara cea latină răsară de nou timpul a triumfurilor sale. Acea rază nemurindă, pentru glorie creată, Ce lucit-au preste mine încă-n timpul de giunie ...

 

Mateiu Caragiale - La Argeș

... bătrân și-ntinde puternic negrul zbor, Și-n liniștea adâncă, din când în când ușor, Din ulmi cad frunze moarte rotind în clipe line. Dar, ca odinioară, de ce azi nu mai vine Domnița privească, din 'naltul foișor, Cum soarele-asfințește, împurpurând de dor Zăvoaiele umbroase de-o tristă vrajă pline, Când se oglindă-n ape murindele văpăi, Și ...

 

Veronica Micle - Lumea mare...

... fără margini, fără de-nceput și rost Mi-ai dat tu, ființă dragă, sufletului adăpost. Și de-aceea, mult iubite, când la tine mă gândesc, Ca și lumii, eu iubirii, margini nu pot

 

George Coșbuc - Podul lui Traian

... enorme Și-uriașele lui forme Parc-ajung până-n zenit. Și din câte-avea ținuturi Roma-n stăpânirea sa, Iuți oșteni ascunși sub scuturi Vin ca apa revărsată, Cum potopul tău odată, Iahve, peste lumi vărsa. Podul își îndoaie fierul Sub atâți legionari, Tubele-nspăimântă cerul! Istre,-acum te bați în ... nu pe cei mai tari! Cine va mai sta-mpotriva Leului roman de-acum? Care fulger stăvili-va Goana răzbunării sale? Ai voinici tu, Decebale, oprești furtuna-n drum? Ori ai tăi sunt cei ce-n gloate Ies din codri-ntunecați? De pe câte râuri toate Vin la moarte ca ...

 

Mihai Eminescu - De ce nu-mi vii

... de nuc, S-așează bruma peste vii — De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? O, vino iar în al meu braț, te privesc cu mult nesaț, razim dulce capul meu De sînul tău, de sînul tău! Ți-aduci aminte cum pe-atunci Cînd ne plimbam prin văi și lunci, Te ridicam ... atîtea ori, de-atîtea ori! În lumea asta sunt femei Cu ochi ce izvorăsc scîntei… Dar, oricît ele sunt de sus, Ca tine nu-s, ca tine nu-s! Căci tu înseninezi mereu Viața sufletului meu, Mai mîndră decît orice stea, Iubita mea, iubita mea! Tîrzie toamnă e acum, Se scutur ...

 

George Ranetti - Amintire (Ranetti)

... de George Ranetti Apărut în Sara , numărul din 20 noiembrie 1896 și purtând semnătura lui Sandernagor . Divina mea bucătăreasă, O unguroaică durdulie, Avea un păr ca de mătasă Și ochii plini de poesie. Părea o drăgălașă zână Din basme aevea întrupată; Spre a-mi găti, cu alba-i mâna ... larmă, altfel mine place Eu spui lui Ianoș ce-ntâmplatâ€�. S-a dus infama făr-o vorbă Dar mi-a lăsat ca

 

Elisabeta de Wied - Copacul

... țese-acum ferice Fire lungi prin aer, tort de-argint curat; Bate-o dulce boare câmpu 'nrourat Legănând prin lanuri aurul din spice. Frunzele gătite ca de sărbători Râd, pe spate vesel capul și-l aruncă – Un copac, el singur, gol de tot pe luncă Stă 'ntratâta lume de cântări ... ntreagă a vieții lui Nu-i rămase bietul nici măcar o foae. Ce rușine, Doamne! Cât de bucuros Tu te-ai duce, duce te-ascunzi departe Prin pustii cu neguri, printre stânci deșarte, Ori vie vântul te-asvârlă jos. Dar el stă, sărmanul, stă 'nrădăcinat – Iată vie-un fulger și-o

 

Antim Ivireanul - Dedicația manuscrisă a lui Antim de pe exemplarele Evangheliei georgiene, tipărită

... de pe exemplarele Evangheliei georgiene, tipărită la Tiflis, în anul 1709 de Antim Ivireanul Aciastă sfântă carte a dumnezeeștii Evanghelii, carea cu închinăciune aduce înălțimii-tale, prealuminate doamne, iaste roada cea noao care pământul iverilor adăpându- din râul împărăteștilor tale daruri, întru acest an au odrăslit, luând și acest pământ norocire se îmbogățească cu tiparele limbii sale, precum cu tiparele arăpești s-au îmbogățit Araviia, cu cĂ©le elinești Elada, și cu cĂ©le rumânești Ungrovlahiia ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>