Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CÂT UN MUNTE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 310 pentru CÂT UN MUNTE.
Constantin Negruzzi - Împăratul Albert
... cuteze a se lupta pe pământul de Schwitz. Ei s-au dus, au mers o parte din noapte și s-au așăzat într-un codru de brazi ce era pe vârful unui munte, pe pământul de Zug. A doua zi, în faptul zilei, confederații văzură strălucind lancele austrienilor. Din partea lor cavalerii văzând micul număr al ... socoti încongiurat de oști număroase, porunci, sau bine zicând, însuși dete pilda de retiradă, el mai întâi lăsă câmpul războiului și în aceeași seară, zice un autor contimporan, fu văzut la Winterthur galben și întristat, iar contele de Strassberg să grăbi a trece îndărăt Brunigul, auzind sfărmarea austrianilor. Aceasta ... veniră pe rând de să așăzară celelalte cantoane pe care tractatul de la 1815 le a adus la număr de douăzeci și două. Cât pentru Wilhelm Tell, care luasă o parte atât de înseninătoare în această revoluție, după ce îi găsim urma pe câmpul bătăliei de Laupen, unde s ... a urmat precum spun, în primăvara anului 1354. Topitul zâpedelor îmflase apa Schachen care luasă o casă cu ea. în mijlocul râsipurilor, Tell văzu plutind un ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Dumnezeu (Hasdeu)
... sans cesse et chantez ses louanges. Au clair de lune, amis, bonsoir! Iulia Hasdeu , Au bord de la mer Aș vrea să smulg din mine un cântec, numai unul, Un singur de pe urmă: copil întârziat Ce nu se naște încă, dar, totuși, plin de viață, Duioasa mumă-l simte sub inimă zvâcnind. Un cântec, numai unul, acum la căruntețe, Ca Făt-Frumos din basmul cu "fost-au fost un moș". E gârbovit bătrânul, dar fiul cât un munte Miratei lumi va zice: dintr-însul m-am născut. Un cântec, numai unul... Când soarele-asfințește P-un alt tărâm să treacă, eternul călător Pământului îi toarnă lumini mai arzătoare Și pleacă, iar odihna s-așterne pe pământ. Un cântec, numai unul! Dar rima cea cochetă Aleargă după tineri, și eu s-o prind nu pot; Iar când, răutăcioasa, s-apropie de mine, Gândirea ... ieșind ceva mai mic. A, rimă răsfățată! Crezi tu că far’ de tine Bătrânul nu-i în stare să-și taie din granit Un cântec ce nu piere, un imn ursit pe veacuri, Păretele ciclopic durat făr’ de ciment? O rimă, ce-i aceea? E haina de paradă C- ...
Alexandru Vlahuță - România pitorească
... se ivește-n curmeziș mai întâi o dungă, o coamă gălbuie și creață. Ne apropiem de pragul gherdapurilor. Dunărea începe să vâjâie mânioasă, — e un zbucium ș-un clocot de valuri dintr-un mal în altul. Peste-adâncimi se fac ochiuri mari, cari rotesc în loc. Ici apa se scufundă, bolborosind, ca suptă de gura unei vâltori, colo ... putut sta împotrivă. TURNU-SEVERIN De la Vârciorova malurile se pleacă și se netezesc. Întinse ogoare de porumb înverzesc zariștea. Linia ferată tivește drept, ca un chenar regulat, marginea apei până la Turnu-Severin, care s-arată-n asfințitul soarelui ca-ntr-un decor de teatru. Dunărea, lărgită, taie o curbă-n țărmul românesc și-mpinge orașul pe-o înălțime acoperită de arbori, din desișul cărora ies la ... bate-o bucată bună spre răsărit și se-ndoaie-n formă de potcoavă în țărmul românesc. În fundul acestei potcoave e Ostrovul Corbului, în care un război între ruși și turci, spun localnicii, ar fi lăsat corbilor de mâncare leșuri pentru trei ani de zile. * Un chiot lung sparge tăcerea amurgului. Pe malul stâng, căsuțe albe se ivesc dintre copaci. Turme de vite se scoboară la adăpat. În fața pichetului Hinova ...
Gheorghe Asachi - Cântecul plăieșului moldovan
... tot încă-i verde, Deși-n iarnă-a dat, A lui inimă n-o pierde De cându-i Carpat. Negru-i munte, verde-s salbe, Râul curge viu, Lui plăieș cu ițe albe Crește-un verde fiu. Între munți și codrul verde, De furtuni surpat, Plăieș român nu s-a pierde Cât va fi Carpat, Cât pre miel iubi-va oaie, Râul cât n-a sta, Cât
... a scutura pulberea de pe vreo cetate romană; o să găsești săgeata unui arc dacic, ori frânturile unei săbii a lui Traian, un turn, un pod, câteva lespezi cu vechile lor inscripții latine, singurele anale pe care ni le-au lăsat vremurile de odinioară; amintiri mari și simple, ca și ... în nevinovatele credințe populare oricâtă fantezie voiți, iar în năravurile amestecate ale claselor de sus, stofă destulă. Și în loc să-mi plimbați prin Iași un personaj de-al lui Balzac, care s-ar îneca în glodul de la noi, dați mai bine eroului vostru o giubea largă, un anteriu din vremurile cele vechi și bune, în vorbire o lăudăroșie naivă, în felul de a se purta o asprime firească, și puneți ... de pus în legătură cu lucrurile vieții zilnice. Dacă din întâmplare ar cădea la Iași o broșură tipărită la Paris, ori chiar la Cernăuți, intitulată: Un drum prin Moldova, Călătorie în Moldova, Schiță ori altceva, în care autorul ar spune cam acestea într-o frază lungă și sforăitoare: "Într-un ținut neștiut al Europei, ori necunoscut bine, am găsit un ...
Calistrat Hogaș - Amintiri dintr-o călătorie
... în o boccea de forma unei raniți soldățești, legate la spate prin ajutorul unor curele ce se încrucișau pe pieptul nostru: la șoldul stâng câte un revolver, în dreapta câte un baston sănătos, și la picioare opinci de piele roșie, legate cu șferi negre de lână de capră, care ne înfășurau în spirală pulpa până la ... de a ne feri de drumul mare, nu cunoșteam o potecă sau un drum mai scurt pentru ținta noastră. Ajunsesem la barieră. Nici un suflet de om nu era încă deștept; numai câțiva câini, prea harnici poate, își făceau datoria bătând la noi, sau -mai bine zis — la ... spre Gârcina până la biserica din sat, de unde trebuia să ne îndreptăm către Almaș: în drum ne întâlnirăm cu preotul locului, care mergea cu un țăran la un ogor din apropiere. Pe preot îl cunoșteam și-l întrebai de drumul ce trebuia să apucăm, ca să ieșim la Almaș. După ce căpătarăm lămuririle ... de biletele de identitate. Marchidan — negustor ambulant de mărunțișuri. În timpul acesta noi ne urmam drumul liniștiți, tăind de-a lungul Gârcina, un sat și de munte ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. C.
... m-aș fi și amorezat. Acum însă ce pot face, cu ce mijloc să suspin, Când nimica nu mă doare și când nu simt nici un chin? Bine-ar fi dacă vederea aș putea s-o amăgesc, Ș-un obiect ce urât este frumos să-l închipuiesc; Dar măcar deși-nchid ochii, nu pot imita detot, Pe modelul rătăcirii, pe viteazul Don Quichotte Așa ... mi, trăiesc aici ca un sfânt, Și-mpărat al neființei mi se pare cum că sânt; Fericit când se întâmplă, gonit de vrun viscol greu, Un călător să se-abată puțin în locașul meu! Nu că e deșert pământul detot de locuitori; Pimprejur sunt câțiva nobili, de moșii stăpânitori, Care din ... Pentru ce ? ăst cuvânt aspru, la auz supărător, Și de tulburări grozave lumii pricinuitor, Cuvânt vrednic de osândă, care totdeauna-a fost Ca un termen de chimie la norodul acest prost, Nu se zice p-aste țărmuri, unde omul liniștit, Se-ngrașă în neștiință, ca în veacul aurit. Dar ... m-a gonit. Dar ce sunt relele mele? Nimicuri le socotesc, Când cu ale soartei tale nedreptăți le-asemuiesc. Astfel când de pe un ...
... Urmuz - Algazy %26 Grummer Algazy & Grummer [1] de Urmuz Algazy este un bătrân simpatic, știrb, zâmbitor și cu barba rasă și mătăsoasă, frumos așezată pe un grătar înșurupat sub bărbie și împrejumuit cu sârmă ghimpată... Algazy nu vorbește nici o limbă europeană... Dacă însă îl aștepți în zori de zi, în ... lui Grummer, iese în goană după tine, te poftește înapoi și, spre a-ți lua meritata satisfacție, îți dă dreptul - dacă ai cumpărat un obiect mai scump ca 15 bani - să... miroși puțin ciocul lui Grummer și, dacă vrei, să-l strângi cât de tare de o bășică cenușie de cauciuc, pe care o are înșurupată la spate, puțin deasupra feselor, ceea ce îl face să sară prin ... unul pe altul, ajunseră ambii la ultimul os... Algazy termină mai întâi... Epilog A doua zi, la poalele muntelui, trecătorii putură vedea într-un șanț, aruncate de ploaie, un grătar cu sârmă ghimpată și un mirositor plisc de lemn... Autoritățile fură înștiințate, dar mai înainte ca ele să fi sosit la fața locului, una din soțiile lui Algazy, care avea ... îi știm noi din realitate... Ne permitem a arăta mai sus cititorilor cum ar fi trebuit și cum ar fi putut să fie
... Vasile Alecsandri - Maghiara Maghiara de Vasile Alecsandri Cu ce jale, ce amar Plâng doi ochi peste hotar! Cât se bate, cât suspină O inimă de dor plină Colo-n țara cea vecină! Mândri-s ochii ca din rai, Dulci ca soarele din mai. Inima e mândră ... e sânul, dulce crin, Dar hrănește-amar suspin! Negri-s ochii, cu văpaie, Dar pe fața ei bălaie Se topesc ca nori de ploaie, Căci un domn român vestit Peste munți a năvălit Ș-a luat cu vitejie Multe suflete-n robie Și maghiari nemeși o mie ... Unde-s fetele voioase, Unde-s doinele duioase. Să te duci spre răsărit, La cel loc nebiruit Unde-s paloșele crunte, Unde cresc stejari la munte, Unde nasc voinici de frunte!... Iată-n zori c-a și plecat Pe-un cal alb ne-ncălecat Maghiarina, mândra fată, În bărbat mândru schimbată Și cu paloș înarmată. De-ai fi pasăre sau vânt N-ai ajunge-o ... i printre flori, Lângă malul alb de spume... Și de-atunci pârău-n lume Poartă-al Maghiarinei nume. 1843, Slatina Note În munții Slatinei curge
Duiliu Zamfirescu - Fiica haosului
... ramuri Iar vulturii pe vârf de stânci. Și rămâneau să-i steie-n cale Doar băietanele din sat. Dar nu-i ardea măriei-sale De un asemenea vânat. Prin munții plaiului vecin De-un cârd de vreme se zvonise De Filip de la Severin Că dintr-un vis înnebunise, De ani întregi venea mereu La curtea sa împărătească O Pajură cu chip de zmeu, Cu cioc și limbă păsărească, Și-n miezul ... Muscuțe albe pe sub gene, Ce în a ochilor oglindă Mișcau, mirate, din antene. O groaznică gheară de mort Torcea din mintea lui un fir, Un subțiratic fir de tort Ce-l îndruma spre cimitir. Și el umbla încetinel De frica firului subțire: De s-ar fi rupt, murea și el ... ceruri o splendoare De scânteiere de lumină. Atât de tânără și nouă, Încât, pe valea ce se pierde, Părea că primăvara plouă Cu picături de un nou verde. Un roi de lume zburătoare Sărea prin crengi, de veselie, În haine vii de sărbătoare Și creste ca de cununie, Și alerga din toată țara Să ... el, ce nu putuse crede C-ar fi în munți așa comoară, Privea uimit. Credea c-o vede Acuma pentru prima oară. Deasupra lui, pe- ...
George Coșbuc - Tulnic și Lioara
... mai vederii, pe-atunci ca ș-altădată Mai fost-au doară fete, dar n-a fost încă fată Frumoasă, ca Lioara, și nobilă, cât ea Un înger din icoana bisericii părea. Ș-atât avea copila mișcări de fermecate, Cât soarele că-i soare și-i trup fără păcate, Mirat stetea cu totul pe cerul său cel sfânt Și nu-i venea cu modru să ... patimi din peșteri alergară Spre munți, de vuiet aspru toți codrii se mișcară Și glasul lor de dealuri așa greu s-a izbit, Cât munții din adâncuri ca frunza s-au clătit. Zbierat-au ei sălbatici, cât negurile zării, S-au strâns un punct de spaimă, iar râurile țării Din curgeri întorcându-și întreagă matca lor, Năval-au dat s-alerge spre munți către izvor. De ce să ... frumoși ca lampa zilei, Căci el era de Stâlpeș logodnic dat copilei; În apă dar părându-i că vede surâzând P-alesul ei, Lioara șoptește-un nume blând Și arde, cum ard fagii cu foc când îi împresuri. Pe când stătea cuprinsă de-atâtea nențelesuri, Un ...