Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LUCRURI DIN TRECUT
Rezultatele 411 - 420 din aproximativ 616 pentru LUCRURI DIN TRECUT.
Vasile Cârlova - Ruinurile Târgoviștii
... uitării îndată v-a supus. Ce jale vă coprinde! Cum totul v-a pierit! Subt osândirea soartei de tot ați înnegrit! Din slava strămoșască nimic nu v-a rămas. Oriunde nu se vede nici urma unui pas. Ș-în vreme ce odată oricare muritor Privea ... gânduri îl uimiți. Voi încă în ființă drept pildă ne slujiți Cum cele mai slăvite și cu temei de fier A omenirei fapte din fața lumei pier; Cum toate se răpune ca urma îndărăt, Pe aripile vremii de nu se mai arăt; Cum omul, când să fie în toate ... când vede vijălii, Așa și eu acuma, în viscol de dureri, La voi spre ușurință cu triste viu păreri. Nici muzelor cântare, nici milă voi din cer, O Patrie a plânge cu multă jale cer. La voi, la voi nădejde eu am de ajutor; Voi sunteți de cuvinte și ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Trubadurul
... și idei noi. Pentru ce - când nici mie, nici altora, nu fac nici un rău - să nu-i fac ei plăcere ascultând o parabolă? Care din noi înțelege ce simte când ascultă o elegie de Chopin sau de Heine? Și ascultați; și vă face plăcere. Afară numai dacă n-ați amesteca ... l întreacă în mișcarea feței, în privire, în mlădierea vocii și în răgușeala în care își îneca glasul când vroia să-și arate dezgustul. Fiecare din noi îl întrebarăm, cu un fel de ceartă în glas: - Ce e, ce ți s-a întâmplat? - Ești copil. N-ar trebui să ... Voi nu știți nimic. Nu puteți înțelege pe deplin, bombăni el, plecându-și capul pe genuchiul meu. Ar trebui să uitați tot ce ați învățat din cărți, să nu mai fi văzut nimic pe pământ, și acum, primul glas pentru voi să vă fie al meu, prima față să vă fie ... și se duce adânc-adânc, până în fundul creierului. Eu, care vă spuneam cu ochii închiși toate ierburile; eu, care vă spuneam tot ce șopteați din depărtări de necrezut; eu, care vă ghiceam la doi kilometri, ori strâns legat la ochi vă deosibeam numai printr-o atingere de deget, acum, acest ...
Mihail Kogălniceanu - Iluzii pierdute. Un întâi amor
... fel decât o mare sau o mlaștină, una și alta după timp sau vreme, după săcetă sau umezală. Iașii, care îi orașul cel mai frumos din lume când îl vezi de departe, sau când îi întorci dosul, este locuit între alte nații de armeni, cai, jidani, câini, țigani, boi, din care, după etimologia învățatului Dionisachi Fotino, se trag și boierii [1]; mai este locuit și de o mână de claponi care fac mai mult vuiet ... Cu respectul ce trebuie să am dinaintea diplomei dumisale, eu voi răspunde: "Nu! Femeia, în lexiconul meu, însemnează o ființă gingașă, slabă, drăgălașă, frumoasă, făcută din flori, din armonie și din razele curcubeului, capricioasă, ră câteodată, bună mai multe ori, o ființă făcută pentru amor, menită a pune în lanțuri pe eroii cei mai ... din astă lume, și partea din rai din cealaltă lume, care are un suflet ce înțelege tot ce este frumos, care pentru cel mai mic lucru câteodată plânge și altă dată îi în stare să-și jărfească viața, care îi destoinică să facă faptele cele mai mari, care când îi blândă ... o femeie, în sfârșit, este un ceva ce nu se poate nici descrie, nici numi, nici hotărî matematicește, un ceva ce este cel mai rar ...
Constantin Negruzzi - Crispin, rival stăpână-său
... prietini! LABRANCHE: — Această întâmplari m-au făcut să ieu mult sama. CRISPIN:— Cred că nu vei mai fi perĂergos să știi vești din pământuri streine. LABRANCHE: — Nu, pentru Dumnezău! Eu m-am apucat de slujit și tu, Crispin, ce faci tu? CRISPIN: — Mă aflu ca și ... tatăl lui Damis, au fost la Paris, sunt zile. Eu am fost cu dânsul. Ne-am dus, de am văzut pe M. Oront cari esti din vechii săi prietini, și ei au alcătuit între dânșii această însoțire. CRISPIN:— Așadar, aceasta esti o treabă sfârșită? LABRANCHE: — Da. Contractul esti iscălit ... madam Oront. Zăstrea, cari ești de zăci mii de galbeni în bani peșin, ești gata; nu să așteaptă decât sosirea lui Damis ca să sfârșască lucru. CRISPIN:— Ei! Aceasta fiind deci, Valer, stăpână-meu, n-ari decât a-ș căuta într-alt loc norocu. LABRANCHE: — Ce, stăpână ... de M. Oront? LABRANCHE: — Ba, ei nu s-au văzut niciodatâ. CRISPIN: — știi ce! Dacă tu ai vre, am putĂ© faci un frumos lucru, dar după întâmplarea ta de la bașcă, mă tem să nu fi rămas făr curaj. LABRANCHE: — Nu, nu, spune, o furtună trecută nu oprești ...
Constantin Stamati - Lauda lui Dumnezeu
... hotarele tale, Căci de îndrăznește ca să te-nțeleagă, În a ta mărire, părerile sale Se pierd ca un abur: nimic nu încheagă. Din haos lumină cu securitate, Și din noian secoli ai însemnat lumii, Căci mai înainte fu eternitate, Tot a ta ființă, o, Domnul vechimei, Pe sine cu sine te-nființezi ... chibzuiește cursul, le miști cu măsură, Început, sfârșitul în tine se-ncheagă. Moartea ta viață lumii dăruiră, Precum scântei multe năbușește focul, Se nasc sori din tine pe cer în tot locul, Precum la ger iarna în ziuă senină, Fulgi de promoroacă, scăpărând la soare, Lucesc, scânteiază în a lui ... luni și cometuri de foc arzătoare, Toate către tine ca către zi noaptea! Dacă către tine îi toată tăria, Ca un strop în marea ce din nouri vine, Ce dar este lumea cunoscută mie? Mai ales eu, omul, Doamne, către tine? Deci în oceanul cerurilor nalte, De-ar fi lumi mulțime ...
Gavril Romanovici Derjavin - Lauda lui Dumnezeu
... hotarele tale, Căci de îndrăznește ca să te-nțeleagă, În a ta mărire, părerile sale Se pierd ca un abur: nimic nu încheagă. Din haos lumină cu securitate, Și din noian secoli ai însemnat lumii, Căci mai înainte fu eternitate, Tot a ta ființă, o, Domnul vechimei, Pe sine cu sine te-nființezi ... chibzuiește cursul, le miști cu măsură, Început, sfârșitul în tine se-ncheagă. Moartea ta viață lumii dăruiră, Precum scântei multe năbușește focul, Se nasc sori din tine pe cer în tot locul, Precum la ger iarna în ziuă senină, Fulgi de promoroacă, scăpărând la soare, Lucesc, scânteiază în a lui ... luni și cometuri de foc arzătoare, Toate către tine ca către zi noaptea! Dacă către tine îi toată tăria, Ca un strop în marea ce din nouri vine, Ce dar este lumea cunoscută mie? Mai ales eu, omul, Doamne, către tine? Deci în oceanul cerurilor nalte, De-ar fi lumi mulțime ...
Vasile Alecsandri - Dan, căpitan de plai
... veselie cum soarele răsare, Dând viață luminoasă cu-o caldă sărutare, Privind cu jale lungă cum soarele apune... Așa și el apus-a din zile mari și bune! Vechi pustnic, rămas singur din timpul său afară, Ca pe un gol de munte o stâncă solitară, Dincolo din morminte el trist acum privește O tainică fantasmă ce-n zare s-adâncește, Fantasma drăgălașă a verdei tinereți Ce fuge de răsuflul geroasei ... române! ard holdele-n câmpii! Ard codrii!... Sub robie cad fete și copii. Și-n fumul ce se nalță cu larme zgomotoase Zbor suflete gonite din trupuri sângeroase! Bătrânul Dan aude, suspină și nu crede! Dar iată că pe ceruri din patru părți el vede Trecând un stol de vulturi urmați de uli gramadă, Atrași în orizonturi de-a morții rece pradă. Un fulger ... văd cete în luptă încleștate, Mișcări de brațe goale în aer ridicate, Luciri de arme crunte pătate roș cu sânge Pe care-o rază vie din soare se răsfrânge. Apoi din vreme-n vreme o ceată luptătoare Se-mprăștie cu grabă, lăsând cadavre-n soare! Iar lângă Nistru, multa urdie tătărească Năprasnic se ucide cu gloata
... Nicolae Gane - Sfântul Andrei Sfântul Andrei de Nicolae Gane Făceți cruci mântuitoare, Căci e noaptea-ngrozitoare, Noaptea Sfântului Andrei. (Alecsandri) Într-una din zile îmi luai pușca din cui, pușca cea cu noroc, mi-o grijii bine, îmi așezai cele trebuitoare la torbă, apoi zisei să-mi puie șargul la sanie. Deși cam ... o canapea. * Șargul meu sprinten și spornic la mers alerga acum pe câmpia albă, ca o nălucă ce fuge de umbra ei. Două doruri care din inima stăpânului trecuse într-a lui, îl mânau din urmă. Unul era dorul vânatului, patimă a mea din copilărie, celalalt dorul Elenei, fiica lui Neagu, cea mai frumoasă fată din împrejurimi. Dar, cât fugeam eu de iute, ziua fugea și mai iute, încât în dreptul morii de vânt noaptea mă și întâmpină. Deodată sania mea ... să scap nu de pedeapsa oamenilor, ci de însuși cugetul meu, dar abia făcusem câțiva pași că mirele ei cel nalt și uscăcios ieși ca din pământ, întovărășit de vătăjei, dorobanți, călărași, și mă încunjură. — Iată ucigașul! strigă el, arătându-mă cu degetul, un deget lung, uscat, înspăimântător, parcă era ... ...
Ion Creangă - Povestea porcului
... o vreme încoace, urâtul îi mânca și mai tare, căci țipenie de om nu le deschidea ușa; parcă erau bolnavi de ciumă, sărmanii! În una din zile, baba oftă din greu și zise moșneagului: — Doamne, moșnege, Doamne! De când suntem noi, încă nu ne-a zis nime tată și mamă! Oare nu ... zis toată lumea că-i urât și obraznic, ea ținea una și bună, că băiat ca băiatul ei nu mai este altul! Numai de-un lucru era baba cu inima jignită: că nu putea să le zică tată și mamă. Într-una din zile, moșneagul voiește a merge la târg să mai cumpere câte ceva. — Moșnege, zise baba, nu uita să aduci și niște roșcove ... vede că eu nu mai am parte în lumea asta de nimica! Până acum m-am chinuit de l-am crescut și l-am scos din toată nevoia, și acum... parcă văd c-am să rămân fără dânsul! Și, tot bocind ea, o apucă leșin de supărare. Iar moșneagul, de cuvânt ... văd, încep a se uita unul la altul și a bufni de râs. — Da' ce-i acesta, moșule? zise unul ...
George Coșbuc - Izvor de apă vie
... nebunatic în stropi, dar nici un strop Nu pierde cărărușa spre pălmile vecine. Când palmele-mbinate de lacrămi au fost pline, Copila blând se-ndoaie, din greu a suspinat, Apoi bău din lacrimi. De-abia i-a lunecat În piept ultimul picur, de-abia se prăvălește Cel strop rămas pe palmă, când Lina și simțește ... că genele-i s-ating: Pe palidele-obrazuri lini picuri se preling, Pe frunte-i cade bură; din brațe-i curg șiroaie, Și pieptul rourează, din păr îi cade ploaie Și hainele-i se-ngreun, tot trupul e părău, Căci membrele sub apă topindu-se mereu Fac trupul să tot scadă ... fată simțea mustrare dânsul, Dar nu plângea, că-n viață el n-a știut ce-i plânsul. Și, ca să-și amăgească mustrările din piept, El a chemat la curte pe cel mai înțelept Din câți știau să-ți afle pe stele soartea toată Și-acela, prin văzduhuri trecându-și ochii roată, Prin zece nopți de-a rândul ... și le-au zvârlit în mare. Apoi au prins să sune mari clopote întins Și jalnic, prin biserici pii preoți au aprins Făcliile de ceară din ...
Dimitrie Anghel - Represiune pentru represiune
... cînd poartă numele lui Neculai Beldiceanu, și numai cuvinte de ponos pentru d-l Gîrleanu. Să fie mai interesanți monștrii lui Aldea, decît micele personagii din Lumea celor ce nu cuvîntă , să fie mai simpatică lumea de mahala a celui ce înjosește o memorie scumpă decît minunatele juvaere ale ... Nici un strigăt de revoltă, nici un cuvînt de indignare pentru așa vastă pată de sînge. Ce făcea d-l Ibrăileanu atuncea ? Era absent oare din țară, era bolnav, nu citea Universul ? Pentru ce atîta mutism, pentru ce făcea parte din lumea celor ce nu cuvîntă ? Se poate face o comparație oare între nevinovatul gest preconizat de Gîrleanu și gestul covîrșitor și larg al coasei pe ...