Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru O SĂ
Rezultatele 441 - 450 din aproximativ 1696 pentru O SĂ.
... George Topîrceanu - Prefaţă Prefață de George Topîrceanu Prin ce ținuturi rătăcești Pribeagă? În care grotă din povești Ai hibernat — o vară-ntreagă? O, Muza mea cu nasul mic Și coapse fine, Abia sculptate din nimic, De ce te-ai dus de lângă mine?... ți-am prins în părul ... bătut vreodată-n geam Și, spionând perdeaua trasă, Te-ai supărat că nu eram Acasă?... Vrei poate macii din livezi Pe toți cu mâna ta să-i scuturi? Sau te distrezi Cu pălăria după fluturi? N-ai adormit cumva pe-afară Și te-ai trezit sub un umbrar, Îndrăgostită de-un ... vară? Cu Demonul lui Lermontof Te-i fi-ntâlnit și ți-a fost frică?... Nu ți-a intrat cumva-n pantof O pietricică? (De-aceea-mi iese șchiop și mic Un vers, în fiecare stanță... Vezi, tot m-ai inspirat un pic De la distanță!) Ori m ... Mi-am spus păcatul la oricine, Și confidențele, tu știi, Le-am dat pe față, tale-quale, Într-un volum de Parodii Originale... Oricum, de-o fi ca-n viitor Să placă stihurile mele, Las mărturie tuturor Că n-ai colaborat la ele. Că singur m-ai lăsat ...
Mihai Eminescu - Viața (Eminescu)
... i e buza, lipsită de sânge, Ochiul ei cel turbur nu mai poate plânge. La ce oare dânsa s-a născut pe lume, O sărmană frunză pe oceanu-n spume, O sărmană umbră, orfană și slabă, De care-n mulțime nimenea nu-ntreabă? Din zori până-n noaptea neagră și târzie O vezi printr-o albă perdea străvezie Cum mereu lucrează... ș-abia pâne goală, Frig și insomnie, lacrime și boală. Tot ce-n astă lume mai poate pricepe E ... i amică este o albină, Rătăcită  ce știi cum  în strada veche. Glasul îi pătrunse la a ei ureche, Deschizând fereastra, să intre o lasă Între flori să doarmă și să-i stea în casă. Se iubiră cele două proletare: O insectă-umană, una zburătoare. Fata stând pe gânduri, vesela albină Cu galanterie de buze-i s-anină, Ca și când i-ar zice: ,,Au nu ... ta gură-i cea mai dulce floare? Căci tu ești frumoasă, chiar ca și o sfântă, Ochiul tău cel dulce și umbrit mă-ncântă". * Într-o zi, copila moare: se-nțelege, Moartea numai știe mânile să ...
Vasile Alecsandri - Iordachi al Lupului
... un poclon de zece pungi, [3] Patru șaluri tot în dungi, Două scurte, două lungi. Ș-un fugar frumos, domnesc, De soi bun, moldovenesc, Și o carte mare-nchisă Ca de la Domnie scrisă, O hârtie-nșelătoare, Poftitoare, rugătoare, Ca să vie-Iordache-acasă La Maria cea frumoasă. Iar de-i trebuie domnie, I-o dă Vodă cu frăție, Între ei pace să fie!... Iordăchel se-nveselea, Iară hanul îi grăia: ,,Zece zile mai așteaptă Ca să ai tu parte dreaptă, Căci am scris la-mpărăție Pentru-un firman de domnie, Ori de nu, ia-ți oastea mea Și cu dânsa fă ... nțelepte; Oameni buni și credincioși Ce-s la masă rușinoși, Dar la luptă hărțăgoși! II Vinerea spre sâmbăta, El Măricăi s-arăta Și cu drag o săruta Mulțumind lui Dumnezeu C-a sosit la locul său... Dar în lume cine știe Azi și mâini ce-o să mai fie!... Iată-un grec, unul Zoilă, Om de vrajbă și de silă, Un trimis de la domnie, (Negre zilele să-i fie!) Olăcește se ducea Și la domn știre făcea C-a sosit Iordache-acasă La Maria cea frumoasă! Frunză verde alunică, Grea ...
Dimitrie Anghel - Țiganii (Anghel)
... din coame, apoi, liberați de hamurile de frînghii, au prins să pască iarba rară. Un țol negru, întins pe cîțiva pari, a făcut o perdea dinspre partea vîntului. O licărire sfioasă de lumină a tremurat, vîlvătaia unor flăcări albastre a zbuciumat apoi și un ceaun negru a fost ... triști, sunîndu-și lanțurile. Captivii eternilor liberi, singuri, rămîneau posomoriți. Grămadă apoi, după perdeaua de țol ce le slujea de adăpost, s-au strîns rătăcitorii să puie la cale măruntele trebi. Fără umbră de sfială, ca în vremea cînd omul nu cunoștea încă păcatul, o fată, cu un gest natural, și-a scos cămașa și s-a pus s-o cârpească. Luminos ca o rază părea firul de ață ce-l înălța și-l cobora acul din mîna ei. Negre, ca niște șerpi, șuvițele părului i se rostogoliseră peste ... ca nimeni alții, de o frumusețe sălbatică, bătuți așa de ploi și vînturi, tipul rasei lor s-a păstrat, lucrînd atît cît trebuie să mănînce, umerii lor nu poartă stigmatul încovoiat al muncii. O ...
... Ori prevestiri grozave de furtună?... De pretutindeni se ridică șoapte Și plâns înăbușit spre cel ce, ție, Înduioșat acum, ți-a dat solie Să luminezi odată trista noapte! Că sunt aici dureri nemângâiate, Blesteme dureroase, — sunt copii Flămânzi și goi, și casele pustii, — Sunt cruci de lemn ... te-ntâmpină acum: Din largul țării spulberă odată Mirosul greu de sânge și de fum. An nou, an sfânt, — adu belșug în țară! Dar să nu lege-n țernă sângerată Un rod spurcat, sămânța cea bogată... — An sfânt, adu-ni altă primăvară! Să-nfrâni, cu grija zilelor de mâine, Nelegiuitul râs al lăcomiei — Și din prinosul roadelor câmpiei Să se hrănească cei ce ne dau pâine. De fructe multe, pomii încărcați Și spicul greu de boabe să se rupă! O, an frumos, — cu bogății astupă Prăpastia deschisă între frați!... Împacă vrajba sufletelor noastre! Nici plânsu-amar, nici blestemele gurii, Nici pumnii strânși de vechiul ...
Mihai Eminescu - Îmbătrânit e sufletul din mine
... glorii pe mărimi ce-mbată, Amorul blând și dulce glasul său, Ah! toată lumea este fermecată De umbra unui dor... și numai eu Mă furișez o umbră și nu pot Să scap de ea... de mine... și de tot! Oricine-a plâns și spune că ferice În lume nu-i, acela e-un nebun ... nu găsea cuvinte Aflat-a semne mari, care o știu.  Tu, taină mută, de zidiri mărime  Vorbesc dureri, ce nu pot să suspine. Ah, ce-i cuvântul, ce-i coloare, sunet, Marmura ce-i, pentru ce noi simțim? O coardă-adâncă imiteze-un tunet, Un ah ! să spuie cum ne chinuim. Nu, nu... Și fie forma cât de nudă, N-ajunge-n veci durerea noastră crudă. De bate-o inimă sub alba haină, Abia se mișcă creții de omăt. Un semn că sub ea se petrece-o taină, C-un suflet e de groază sfâșiet. Un semn abia ce poate, ce distaină Din chinul nostru vorbe ce arăt? Neputincioase sunt semnele-orcare ... mărei ce-i în mare? O ...
... Dimitrie Anghel - Domnu' Hube Domnu' Hube de Dimitrie Anghel Din volumul plănuit "Arca lui Noe" Publicată în Flacăra , I, 1, 22 oct. 1911, p. 3. O legendă teutonă povestește de un rege că, urcîndu-se pe tronul părinților lui, a poruncit să-i așeze un clopot de argint în înaltul unui turn, ca să poată, ori de cîte ori ar încerca vreo mulțămire, s-o anunțe și norodului său. Mută însă a rămas limba clopotului din înaltul turnului cît a trăit el, și singura dată cînd ... să renaști și tu, poate fi ceva mai sfîșietor ? Tumultul însă creștea necontenit, căci într-o grămadă de copii, ca în pădurea fermecată cînd rupi o frunză și se trezesc toți copacii și încep să murmure, e de ajuns ca unul să deștepte întîiul glas. De-abia de-și lăsa pe mînă capul bătrînul pedagog ca să viseze la romantica lui țară, cîntată așa de duios în baladele tipărite în Lesebuch -ul ce-i sta dinainte, și tot visul trebuia să se destrame, toate elfele și cobolzii să dispară, tot norodul învechit al romantismului german
Cincinat Pavelescu - Mamei (Pavelescu, 3)
... povață, fiindcă poate și-un grăunte De mândrie înmuiase glasul tău când m-a certat. Și cu inima de mamă iubitoare, care știe Să-ntrevadă viitorul, îți plăcea să mă privești Stând pe gânduri noaptea-ntreagă, să cioplesc o poezie Făurită spre mărirea limbii noastre românești. Pentru mine păstrai toate mângâierile de mamă. Când eram copil, la patu-mi vegheai nopțile târziu, Uitai boala ... dramă, Ca să spui povești cu zmeii răsfățatului tău fiu. Socoteai c-o să m-aștepte toate gloriile-n lume, Nu era ca mine altul. O fecioară de-mpărat Trebuia să mă iubească. Și-auzind doar al meu nume, Chipul tău cel trist d-odată s-arăta mai luminat. Și-am crescut, ca și toți frații ... suflet inspirare și avânt. Tu, ce-n visul tău de mamă, mă vedeai atât de mare! Dac-ar fi din cer asupră-mi ochii blânzi să ți-i cobori Și-ai vedea cât plâng și sufăr și ce sunt, ai fi în stare De durere și de milă înc-o dată să mai mori... Te-ascultai, și fruntea mândră mi-o nălțai întotdeauna, Nici prostiei, nici măririi nevoind să
Garabet Ibrăileanu - Privind viața
... ai născut altfel, este a regreta că te-ai născut tu, și nu s-a născut altcineva. A dori să fii altfel, este a dori să mori tu și să se nască altcineva. Căci tu, tu ești tu . Mila, când nu e însoțită de o iubire infinită, e mai ofensatoare decât disprețul. O femeie care iubește pasionat nu glumește niciodată, în societate, cu bărbatul iubit sau pe socoteala lui. Toți oamenii doresc un lucru simplu, naiv, logic: ca ... și ascundă pasiunea, și li se pare că sunt foarte prudenți. Omul, creând civilizația, a făcut tot ce a putut ca să-și dezvolte inteligența pe dezagregarea instinctelor. Și acuma nu-i ajunge toată inteligența ca să suplinească ceea ce făceau instinctele fără nici o sforțare. Din cele câteva sute de milioane de înamorați de pe glob din acest moment, fiecare crede că femeia pe care o iubește este unica, este o apariție supranaturală, este singura ființă fermecătoare, singurul izvor de felicități, singura care poate da farmecul cel mare al vieții, singura... E cam comic. Un bărbat ... impertinență dai dovadă când îmi spui că mâine la ora cutare ai ...
Dimitrie Anghel - Rochia bunicei
... argintii căzută din clopotele turnului străvechi, deasupra acestei mirese, cum am zugrăvit-o, așa era rochia celei ce nevrîstnică încă pășise în fața altarului ca să-și plece grațiosul cap peste care mîinile întinse ale preotului avea să așeze cercul de aur al cununiilor. Cu grijă strînsă a rămas apoi alba rochie de fai. O spumă albă s-a risipit într-un sipet, o pleată de aur ca tăiată de o foarfecă volnică a adormit beteala pe valul obosit al diafanei țesături de borangic, prinsă odinioară în creștetul fecioarei. Păstrînd măsura trupului de atunci ... a urmat să doarmă în sicriul ei, pentru moarte păstrată, pentru ultima găteală care avea să meargă albă în întunerec, pentru ultimul somn care avea să resfire aur pe beteală subt negrul portal la pragul căruia străjuiește un înger cu torța întoarsă spre pămînt. Ca o rochie de păpușă părea acum pentru trupul ei, ca un vestmînt ce fusese al alteia, ca o podoabă ce-i îmbrăcase o soră murită de demult, ca o ofilită floare căzută dintr-un mănunchi cules în zile fericite. Pentru moarte ...
George Topîrceanu - Poșta redacției
... A tale crime literare Mai dinainte-ți sunt iertate... De vrei să publici versuri nule, Vreo nuveletă, un articol, — Noi am luat măsuri destule Să te scăpăm de-acest pericol. Consemnul nostru e teribil: S-aduci întâi certificat Precum că ești inamovibil, — Profesor... popă... magistrat... Să-ți faci întâi o carieră, Ori cel puțin o sinecură, Ceva, un loc în atmosferă... Și mai apoi literatură. Credeam și noi odinioară Și poate astăzi credem încă, Deși iluziile zboară, — Că tot ... zece caturi Din care cazi cu capu-n jos; De vrei să fii trimis în frunte Când s-o isca un nou război, Și nenorocul să te-nfrunte Când te-i întoarce înapoi, — Necazuri cu nemiluita În lunga ta captivitate, Să-ți pierzi amicii și iubita Ș-un post la Universitate... Visând, în urmă, o baladă Cu munți, cu soare, și cu flori, Să tragi pe Lucifer de coadă Precum l-ai tras de-atâtea ori; Și dacă vrei să ai, pe lângă Acestea, ș-alte mici belele: De vrei ca gheata să te strângă Și ca iubita să te-nșele, Flirtând cu primul nătăfleață Pe care-l are la-ndemână, Ș-apoi din nou ...