Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU STA LOCULUI
Rezultatele 541 - 550 din aproximativ 938 pentru NU STA LOCULUI.
Antioh Cantemir - Cămila și vulpea
... în sine a blestema pre soartă Zicând: ce ticăloasă eu parte am luat! Un trup frumos și mare să fie fără coarne, Să nu aib eu o armă ca slava să-mi lățesc, Ca dușmanii mei lesne în praf să se răstoarne! (Geloșii felurite de pricini născocesc Când vor ... scârba toată. — Cunosc, răspunde vulpea, că mare ai cuvânt, Dar eu am mijloc sigur ca să te fac cornată. Colo-n pădurea ceea un loc e în pământ, De drum nu prea departe; îl vei afla sub zare; Se cheamă vizunie: la ea oricine-a mers Și capul său plecându-și a stat ... Găsește acea bortă sub niște frasini vechi, Și capul își afundă îndată-n vizunie, Iar leul cu cruzie o prinde de urechi. Ea trage, el nu lasă, pân-ce-n sfârșit scăpând. Acasă se întoarce urechile lăsând. O, iubitori de slavă! Pre voi v-am arătat, Ființa de cămilă spre laudă ...
Ion Luca Caragiale - O vizită la castelul %E2%80%9EIulia Hasdeu%E2%80%9D
... în trei ani, fără nici un studiu sau plan prealabil, ci numai și numai, bucată cu bucată, după comunicările spiritiste ale Iuliei Hasdeu, D. Hasdeu nu este arhitect și n-ar fi fost în stare, cum singur mărturisește să conceapă un plan așa de complex, așa de logic și de frumos ... de minunată ca și celelalte opere ale sale. — Stai să vezi... încă n-ai văzut nimic! îmi răspunse... Și, mai întîi de toate, asta nu e opera mea, este opera fiicei mele, stăpîna castelului. Noi suntem aci numai în gazdă. Pentru aceea, mai-nainte de orice, trebuie să te prezint ... asemenea colorat, al Iuliei Hasdeu, acoperit de un văl alb wbțire* Ochii ei au o putere de privire extraordinară, din altă iuine, o privire care nu fixează nici un punct material și care, pătrun-zind obstacole imposibile de pătruns pentru noi, se adîncește nemăsurat în infinit, către un punct luminos, ce ... Pag6 3 Pag7 4 Pag8 5 Pag9 6 Pag10 7 Pag11 8 Note Pag5 Am uitat cu desâvîrsire scopul vizitei mele; mereu am ascultat și nu mai mi-a venit In cap să fac vreo întrebare. Neam ridicat de la masă și am reintrat In castel ...
Ștefan Octavian Iosif - Lenore (Iosif)
... cerul e departe... Ce bine, vai, mi-a dat în schimb Pe rugile-mi deșarte? — Copila mea, odorul meu! Ascultă, fii cuminte! Nu supăra pe Dumnezeu Cu astfel de cuvinte! — Ah, mamă, mamă, e-n zadar, Și toate sunt pierdute! Nici Dumnezeu, nici iadul chiar Nu poate să-mi ajute! — Dar, fată, dacă te-a uitat Necredinciosul mire, Și poate el cu alta azi Trăiește-n fericire? La ... vino, ia-mă! Mâini! În zadar vă frământați; Ochi! în zadar mai plângeți. Ah, viața mea! Lumina mea! Apuneți și vă strângeți! — O, Doamne, nu te îndura De vorbele-i nebune! În deznădejdea-i fără frâu Nu știe, vai, ce spune! Ascultă, fată, sfatul meu! Te du la mânăstire Mireasa fără de noroc În cer găsește mire! — Ah, mamă, ce mi ... Vreau să-ți aud cuvântul. Vreau să te strâng la sânul meu... Cum geme-afară vântul! — Hei, geamă vântul, cât o vrea, Iubita mea, nu-mi pasă! Fugarul sforăie grăbit, Nu-i chip de stat în casă! Încinge-te de drum curând Te-oi duce-n goană cruntă Și jur că noaptea asta chiar Dormim în ...
Gottfried August B%C3%BCrger - Lenore (Iosif)
... cerul e departe... Ce bine, vai, mi-a dat în schimb Pe rugile-mi deșarte? — Copila mea, odorul meu! Ascultă, fii cuminte! Nu supăra pe Dumnezeu Cu astfel de cuvinte! — Ah, mamă, mamă, e-n zadar, Și toate sunt pierdute! Nici Dumnezeu, nici iadul chiar Nu poate să-mi ajute! — Dar, fată, dacă te-a uitat Necredinciosul mire, Și poate el cu alta azi Trăiește-n fericire? La ... vino, ia-mă! Mâini! În zadar vă frământați; Ochi! în zadar mai plângeți. Ah, viața mea! Lumina mea! Apuneți și vă strângeți! — O, Doamne, nu te îndura De vorbele-i nebune! În deznădejdea-i fără frâu Nu știe, vai, ce spune! Ascultă, fată, sfatul meu! Te du la mânăstire Mireasa fără de noroc În cer găsește mire! — Ah, mamă, ce mi ... Vreau să-ți aud cuvântul. Vreau să te strâng la sânul meu... Cum geme-afară vântul! — Hei, geamă vântul, cât o vrea, Iubita mea, nu-mi pasă! Fugarul sforăie grăbit, Nu-i chip de stat în casă! Încinge-te de drum curând Te-oi duce-n goană cruntă Și jur că noaptea asta chiar Dormim în ...
Ion Luca Caragiale - Repausul duminical
... am vrut să merg... mai întâi, mi-a fost lene să mă scol așa de dimineață; și pe urmă, drept să-ți spun, nu-mi plac petrecerile patriarhale; eu sunt orășean; mie-mi place orașul... dar... nu duminicile și sărbătorile... N-am văzut ceva mai urât pe lume decât un oraș mare în zilele de repaus dominical! Toate prăvăliile cu obloanele lăsate ... care muncesc, o saptămână întreagă, de dimineață până seara târziu... Nu le trebuie și lor o zi de odihnă? - Da, răspunde amicul meu; dar în loc să se odihnească, își fac bășici pe tălpi umblând toată ziua gura-cască, și seara cad morți de oboseală. - Bine; dar s-au recreat... au ... cinstit socru, dragă Costică! Pe urmă, din parte-mi, îi cer scuze că am uitat să-l felicit, fiindcă, necâzând sub prescripțiile legii repausului dominical, nu țin niciodată socoteala sfinților. Costică se-ntoarce-n loc și deodată, vesel ca totdeuna, strigă: - Băiete! aperitive, lista și răcitori în lege! să vie! Știu c-am petrecut!... Ce chef!... și, dacă trebuie să ... a dezlegat limba... Ieșim... E lumină mare... O aglomerație... Un accident?... Să anunțăm Salvarea!... Ne apropiem... Un cetățean șade jos pe marginea trotoarului și ...
Ion Luca Caragiale - Cochetărie
... Luca Caragiale I-am dat drumul de la moarte Și, mă rog, priviți la el – Fluture-ușurel la fizic, La moral mai ușurel! Stă... Nu pleacă... Cum să plece? S-a zbătut, e șifonat: Cum să ias-un june-n lume Negătit, nepieptănat? Uite-l cum se dichisește ...
... mi-l legi după grumaz, Ochii tăi pe jumătate de-i închizi, mi-ntinzi o gură, Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. Tu!!... nu vezi... nu-ți aflu nume... Limba-n gură mi se leagă Și nu pot să-ți spun odată, cât - ah! cât îmi ești de dragă!" Ei șoptesc, multe și-ar spune și nu știu de-unde să-nceapă, Căci pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă; Unu-n brațele altuia, tremurând ei se sărută, Numai ... lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? Tu-ți arzi ochii și frumseța... Dulce noaptea lor se stânge, Și nici știi ce pierde lumea. Nu mai plânge, nu mai plânge! VI O, tu crai cu barba-n noduri ca și câlții când nu-i perii, Tu în cap nu ai grăunțe, numai pleavă și puzderii. Bine-ți pare să fii singur, crai bătrân fără de minți, Să oftezi dup-a ta fată ... blând pe nume el o cheamă, Ea ridică somnoroasă lunga genelor maramă, Spăriet la el se uită... i se pare că visează, Ar zâmbi și nu se-ncrede, ar răcni și ...
Mihai Eminescu - Călin (file din poveste)
... mi-l legi după grumaz, Ochii tăi pe jumătate de-i închizi, mi-ntinzi o gură, Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. Tu!!... nu vezi... nu-ți aflu nume... Limba-n gură mi se leagă Și nu pot să-ți spun odată, cât - ah! cât îmi ești de dragă!" Ei șoptesc, multe și-ar spune și nu știu de-unde să-nceapă, Căci pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă; Unu-n brațele altuia, tremurând ei se sărută, Numai ... lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? Tu-ți arzi ochii și frumseța... Dulce noaptea lor se stânge, Și nici știi ce pierde lumea. Nu mai plânge, nu mai plânge! VI O, tu crai cu barba-n noduri ca și câlții când nu-i perii, Tu în cap nu ai grăunțe, numai pleavă și puzderii. Bine-ți pare să fii singur, crai bătrân fără de minți, Să oftezi dup-a ta fată ... blând pe nume el o cheamă, Ea ridică somnoroasă lunga genelor maramă, Spăriet la el se uită... i se pare că visează, Ar zâmbi și nu se-ncrede, ar răcni și ...
Petre Ispirescu - Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte
... oameni. Stând să se odihnească, îi zise calul: - Să știi, stăpâne, că aici suntem pe moșia unei Gheonoaie, care e atât de rea, încât nimeni nu calcă pe moșia ei, fără să fie omorât. A fost și ea femeie ca toate femeile, dar blestemul părinților pe care nu-i asculta, ci îi tot necăjea, a făcut-o să fie Gheonoaie; în clipa aceasta este cu copiii ei, dar mâine, în pădurea ... un picior cu săgeata și, când era gata a o lovi cu a doua săgeată, strigă ea: - Stăi, Făt-Frumos, că nu-ți fac nimic! Și văzând că nu o crede, îi dete înscris cu sângele său. - Să-ți trăiască calul, Făt-Frumos, îi mai zise ea, ca un năzdrăvan ce este, căci de ... la masă și se chefuiau, iară Gheonoaia gemea de durere, deodată el îi scoase piciorul pe care îl păstra în traistă, i-l puse la loc și îndată se vindecă. Gheonoaia, de bucurie, ținu masă trei zile d-a rândul și rugă pe Făt-Frumos să-și aleagă de ... întrebă pe cal: - De ce este iarba pârlită? Și calul îi răspunse: - Aici suntem pe moșia unei Scorpii, soră cu Gheonoaia; de rele ce sunt,
Emil Gârleanu - Cât un fir de neghină
... a purces să caute din nou furnica. A umblat încoace, încolo, — furnica nicăieri. Altele a întâlnit, dar grăbite. Furnicile nu prea stau de vorbă. A mers mult și bine; altă gândire n-a mai auzit. „Înțelepciunea e rarăâ€�, se gândea ... și aici, iad. Și gândul o munci iar: Ce rost avea pe lume?... Toate celelalte vietăți păreau că au o chemare. Și fluturul? Cum de nu. Dar fluturul e încântarea ochilor, floare zburătoare, o picurare vie din curcubeu. Furnica își face casă, agonisește, trăiesc mii la un loc; furnica, dacă ar fi de o sută de ori mai mare, i-ar fi destulă mintea pe care o are acum, în vreme ce atâtea ... Și ea? Seama ei pe lume?... În clipa aceea gâza prinse cu ochișorii o semene a ei zburând pe sus, căutând poate un loc de scăpare ca și dânsa. Dar nici n-apucă bine să se uite la ea, când, ca o săgeată, o rândunică se repezi din cuibul ...
... pământ care ne naște  Certându-ne-ntre noi, ființi ciudate, Grețoase în deșertăciunea lor. Este un ce măreț în firea noastră, Dar acel ceva nu din noi răsare, O moștenim de la Titanul mort, De la pământ, în care ne nutrim. În moartea lui e ceva sfânt și mare, E ... van pământul mort ne-nspiră câteodată Din sântul suc al stinsei sale viețe Gândiri de-o nobilă, naltă răscoală: Întoarcerea la fire și dreptate . Noi nu-l pricepem... o-ncercăm adese Dar n-o putem. Făcuți suntem După asemănarea-acelui mare Puternic egoist, carele singur Îmbrăcat în mărirea-i solitară Ridică ... fi ca el în lume: Unici . Și această dorință, Temei la state, națiuni și cauza Războaielor cumplite care sunt Pașii istoriei, acest e... răul . Să nu ne înșelăm. Impulsul prim La orice gând, la orișice voință, La orice faptă-i răul . Însă Atuncea când ne naștem, răsăriți Abia din carnea vechiului ... răspunde: pace . Da! pace căutăm fără s-o știm. Ce n-o luăm de la-nceput? De ce O căutăm în luptă? Căci în lupte Nu e decât victorie pe de o parte, Cădere pe de alta  nedreptate. Și din viața noastră,-ntemeiată Pe rău și pe nedrept și pe ...