Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CĂRORA
Rezultatele 561 - 570 din aproximativ 784 pentru CĂRORA.
... lumiÄ stăpânite de moravurÄ maÄ dulcÄ. EroiÄ noștri dar toțÄ aÅ fost apÄ•rătorÄ de țară, de neam și de lege, marÄ prin înțelepciunea cu care aÅ sciut să susțină dreptatea, și prin bărbăția cu care aÅ respins pe asupritorÄ, iar nu prin destoinicia lor de a stĂ³rce măduva din Ă³sele altora. Chiar MihaiÅ-Vodă VitĂ©zul ... de cât Ă³meni, care-și fac în tĂ³te împrejurările datoria, că fie-care dintre noÄ are să muncĂ©scă potrivit cu însărcinarea pe care a primit-o, și că nimÄ•nuia nu i se cuvine să trăiască din sÄ•ul altora. Aceia, carÄ sînt stăpîni pe moșiÄ ... să nu mai fie. Dacă dar strÄ•iniÄ, carÄ s’aÅ stabilit în mijlocul nostru, se împacă cu felul de a viețuÄ, pe care îl voim noÄ, și sînt gata să muncĂ©scă întins și cinstit alăturea de noÄ, eÄ pot să fie siguri, că-Ä vom îmbrățișa cu ... să nu-și facă ilusiunea, că vom înceta vre-o dată a ne da silința să-Ä isolăm ca pe niște înciumațÄ. NoÄ, care ...
... ne formăm un mare capital național. Stat, județe, comune, credite fonciare, așezăminte economice, financiare și industriale, neguțătorÄ și particularÄ, platim în fie-care an dobânzÄ, care se urcă la multe miliĂ³ne, și nu ni e rușine să mărturisim, că ceÄ ce primesc aceste dobânzÄ trăiesc în țărÄ maÄ sărace de ... câte o dată aminte de părinâii și de buniÄ noștrÄ, căcÄ nu mai suntem în stare să înțelegem farmecele viețiÄ lor, de Ă³menÄ cumpătațiÄ, care, mulțumindu-se cu puțin, trăiaÅ totdeauna în belșug. Boierul de nĂ©m mare, care stapânia un colț de țară, se scula și el în rÄ•vÄ•rsatul zorilor de zÄ din culcușul luÄ curat, dar la fel cu al ... Satana e maÄ temeinic așezată. Numai pornită din gândul acesta pĂ³te să fie binecuvântată lupta contra Evreilor. N’avem să dÄ•m în EvreiÄ, care-și agonisesc pânea muncind potrivit cu aptitudile lor fireștÄ, ci ‘n pÄ•cÄ•toșiÄ, care cheltuiesc maÄ mult de cât ceea-ce pot agonisi, în smintițiÄcare propagă spiritul de destrăbălare[,] în ceÄ ce se înbuibă, în nerușinațiÄ, care ...
... de din sus privind tocmai spre cer; acum însă, nici asta nu se știe de când, ei se află în supusă plecare spre acea parte, care avea să țină locul unui turn. Asta pentru că stâlpii din față, fiind putreziți de când a bătut vântul cel mare, s-au ... popa lor totdeauna era popă fără sat. Un lucru singur în felul lui cu Sărăcenii ăștia. Mai că n-a fost încă popă care să fi stat mai mult decât trei zile în Sărăceni; și care a stat mai multă vreme aici s-a curățit de păcate. Iar acum părintele Trandafir ajunsese la acest canon de pocăință ... Multă vreme n-a trecut până ce părintele a început să prindă încredințarea că cu desăvârșire proști n-au fost oamenii care au început cu pomenile și cu ospețele. "Este un lucru folositor, zicea el, când oamenii se adună spre a se mângâia și veseli ... popa, când are vaca hrană, ea nu rămâne stearpă!" Așa a zis; așa s-a pus să și facă. Un om care ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecu I
... Și mai răsuflând: ,,Fiică iubită! Pe-aceasta te cunosc adevărată Prăsila mea: dar' fii odihnită: Acuș vei vedea că al tău tată Tot acel e, care-odinioară Vru pe Cel înalt din ceriu s-oboară!..." Urgia de-aci să-întoarsă-îndată, Iară Sătana, iute ca vântul Sau din arc slobozita săgeată ... toată; Și văzând să bucură-întru sine, Hotărând păgânilor s-ajute În toate chipurile știute. Vede și tabăra țigănească, Între-Alba și Flămânda-adunată, [8] Care, după porunca domnească, Acum era și-în arme-îmbrăcată, Așteptând cea de pe-urmă poruncă, Încătro și pre-unde să se ducă. Acolo era din ... deschise, Ca să faceți vreo bună-așezare Sânguri dân voi. Drept ahasta, eu V-oi spune pă scurt sfatul mieu. Să pĂșnem nește oameni aleși, Care-înțăleg puținel și carte, Oameni întregi la minte, direși, Ahești sfătuindu-să de-o parte Și sămnându-și toate pă-o hârtie, Cum or afla ... adins a hărțuire?... Noi încă-avem câte doao mâini, Inimă-în sân și duh în plumâni! Eu gândesc că ha mai grea tâmplare Care poate să ne tâmpineze Ar hi când să se scoale nescare Vrăjmași, ca țara să ne prădeze, Ș'am fi sâliți s-oștim și noi ...
Ion Creangă - Ioan Roată și Vodă Cuza
... cum îi apucase timpul. Între acești din urmă erau de-alde bătrânul Alecu Forăscu, poreclit și Tololoiu, Grigore Cuza și alți câțiva de-alde aceștia, care, ținându-se de obiceiurile strămoșești, în toate sărbătorile ascultau cu evlavie slujbă bisericească de la început până la sfârșit, cântând și citind la strană de ... Unire" fără socoteală, cum s-a și făcut. Toate ca toatele, dar mare luptă aveau unii dintre boierii tineri cu cuconul Alecu Forăscu, care, una-două, îi tolocănea, mustrându-i: ba că nu vorbesc drept românește, cum vorbeau părinții lor, ci au corchezit graiul strămoșesc, de nu-i mai ... mai rău decât pe vite! Ciocoismul și străinii să trăiască, și las' pe dânșii, că ne scot ei la covrigi!" Ba că "vai de țara care ajunge s-o puie copiii la cale"; ba că "vorba multă, sărăcia omului", și, dacă li-i treaba de-așa, facă ei ce-or ști ... De când cu păcatul cel de "ad-hoc", n-am mai avut zi bună cu megieșul meu cel puternic, stăpânul unei moșii foarte mari, pe care-l cunoști măria-ta. N-am gândit, nenorocitul de mine, că dumnealui, un boier așa de mare, putred de bogat și cu învățătură, să-și ...
Ion Heliade Rădulescu - Bată-te Dumnezeu!
... cu casa dumneaei, cu boierul dumneaei. Când a ieșit din brațele părinților, băbăcuță-său i-a dat o zestre bunicică, între care se cuprind și câteva suflete de țigani (pentru că băbăcuță-său e creștin bun și i-a dat Dumnezeu putere și peste sufletele ... a dichisit bisahteaua și i-a pus înăuntru, cu toată rânduiala și cu toată dragostea părintească, felurimi de sculișoare: sticlulița cu stricat , pe care dumneaei îl numește dres, pămătuful, alune arse îndestule, făcălețe mititele de paie de mătură alese, firele de ibrișim, hârtiuțele cu stiubeci, pudră, făioară, rumeneală ș.c.l. ... tacâmurile mesei nu prea seamănă unul cu altul, și furculițele, de la patru și trei dinți, ajung cu adevărat furculițe cu câte doi dinți, și care rămân numai cu unul, acelea se pun în coada mesei; și multe economii de acestea, ce ne aduc aminte de veacul de aur în toată ...
Ion Heliade Rădulescu - Dispozițiile și încercările mele de poezie
... carte numai grecească. În via grădinii lucrau câțiva olteni; vreo doi dintr-înșii erau cu călimările la brâu și știau carte. Mă rugai de unul, care mi se păru mie mai procopsit și pe care îl recomanda către mine și numele lui (îl chema Alisandru). El îmi spuse, pe picior lângă un dud favorit al meu, ce-l găurisem de ... ani atunci, ș-am învățat acolo până a venit G. Lazăr, în anul 1818. La deschiderea școalei românești am vrut să fac versuri, care n-au plăcut conșcolarilor mei; ei însă credeam că de pizmă nu le place. Începeam astfel: Muzele la Olimp cântă, Săltând, cununi împletesc; Dup-a ... era a mea, că mă necăjeam să nu mă atingă nimeni de liră. La moartea mamei am vrut să fac o tragedie, pe care, luându-mă dupe titlul grecescâ Aaz Masugojroz, ce învățam atunci, o intitulai și eu: Ion țel zalnic ; pentru că eram peltic pe lângă celelalte. Pelticia ... primăvăroasă, Cântând prea de dimineață, Se coboar-o drăgostoasă Muză, dulce cântăreață, Ce Erato o numesc. "Iată,-mi zice,-ți poruncește Marea Vineri, blânda zână (Care ...
Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... a ascuți; Unul faptele eroici trâmbițând a celebra, Altul pe fluier, la umbră, păstorele a cânta. Sunt însă și oameni care nu cunosc cât prețuiesc, Cred că sunt un geniu mare și pe sine s-amăgesc. Oricare sujet se scrie, fie simplu ori sublim, Bunul simț ... una și ne-ncetat uniform, Surda la ochi ne lucește, de el caută s-adorm. Puțin se cată autorii născuți a ne-ngreuia, Care p-un ton totdauna pare c-ar psalmodia. Ferice care în versuri e dotat d-acel mister Să treacă din grav în dulce, din plăcut în mai sever; Cartea sa la cer aleasă, plăcută la ... După ideile noastre toate câte exprimăm Ori le lămurim mai bine, ori mai mult le-ntunecăm; Ceea ce cunoaștem bine se enunță lămurit, Vorbele prin care-o zicem vin pe loc și nimerit. În orice scriere-a voastră pe sine vă respectați Și-n orice exces de sacră limba ... cel mai prost scriitor. Orice comandă e dată, voi în pace laborați, Judecată, minte puneți, repede să n-o luați. Un stil repede și iute, care ...
Ion Luca Caragiale - Autoritate
... atât mai puțin vreuna ciudată. Voia să scrie poezii, voia să facă literatură, voia să se facă ziarist; pentru aceea refuza cu dignitate locul pe care i-l găsisem la toptangiul meu. În zadar i-am dat povețe să fugă de un teren de viață și de luptă în care, chiar armat cum se cuvine, nu capeți vreun succes de seamă, în zadar am încercat să-l fac să-nțeleagă că merge la mizerie sigură ... cumva să-l fac să-mi fie mai indulgent. În redacția gazetei respective, mi s-a răspuns că Hamlet este pseudonimul unui tânăr care nu voiește a fi cunoscut. Am constatat atunci pe figurile redactorilor o mare satisfacție pentru succesul cronicelor teatrale, succes a cărui ... partea literară și artistică... — Atunci — i-am zis eu — fii bun și spune-mi, d-ta trebuie să știi, cine e Hamlet, care mă persecută așa de grozav? D. Ionescu a început să râză răutăcios și mi-a răspuns cu o prefăcută ezitare: â ... să luăm un aperitiv la băcănia din colț. Mi-a mărturisit că el e Hamlet; am început să discutăm asupra piesei mele, pe ...
Ion Luca Caragiale - Două note
... iniÈ›iat în ale miÈ™cării literare — că ar fi citaÈ›iunea de mai sus o falsificare: este o variantă originală, aceea anume la care È›inea poetul, o variantă ce mi se pare mie — care am groază de „apa de trandafirâ€� — cu mult preferabilă celei puse în vînzare de domnii editori. Eminescu nu era androgin, era bărbat; el ... Însă a ciunti cu conÈ™tiinÈ›a limpedeÈ™i cu sînge rece o operă de artă?... Și de asta e vorba aici. Care artist, care amator, care om de bun-simÈ› È™i de treabă ar îndrăzni să ia un penel È™i să îndrepteze o trăsătură măcar a lui ... reprobabilă, este, cu un cuvînt, o profanare... Iar de profanare nu e capabil decît un om fără imimă È™i cu spiritul îngust, un om care niciodată nu se poate uita pe sine, care nu poate avea nici o ridicare de suflet pe dasupra egoismului strîmt, nici o emoÈ›ie... cum să zic? impersonală — ca să întrebuinÈ›ez ... pusă rînduri-rînduri, după mode trecătoare, de către niÈ™te restauratori inculÈ›i, ca să afle formele primitive curate; ea restabileÈ™te numele asiriane, pe ...
Ion Luca Caragiale - Făcătoare de minuni...
... câteva foi răzlețe din cine știe ce carte, găsim rândurile de mai la vale (scrise, foarte probabil, de un dușman al preoțimii și călugărimii catolice), care sperăm că vor face pe cititorul nostru să petreacă două-trei momente. Iată... Pretutindeni în Italia se află pe la biserici moaște sfinte, care toate sunt, firește, autentice. Ar trebui un catastif enorm ca să le poți înșira anume pe toate... Să lăsăm dar moaștele și să trecem la ... Buna-vestire. Pentru a se întări în mintea lumii și mai bine credința, icoana fecioarei a făcut odată o minune, despre care până-n ziua de astăzi încă se mai vorbește în toată Florența, și care trebuie povestită, fiindcă-n adevăr e mare. Un gentilom dintr-o strălucită familie florentină, după ce avusese o stare însemnată, pe care o prăpădise în întreprinderi nenorocite, căzuse într-o cumplita sărăcie. Ceea ce adăoga la mâhniciunea lui era și împrejurarea că se afla omul la bătrânețe ... fără să sufle de cei doi cerșetori, și cu câte o mână le-a smuls și unuia și altuia pălăria din cap, după care ...