Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CEL MAI RIDICAT

 Rezultatele 641 - 650 din aproximativ 693 pentru CEL MAI RIDICAT.

Dimitrie Bolintineanu - Ziorina

... domn o mustră pentru ce să vie Să-și expuie viața... Să se-nturne-o-nvie. Rara-i frumusețe reunea, răpiți, Împrejuru-i bravii cei mai străluciți. Ea pricepe lesne cât era dorită. Despre-a lor simțire grațios profită. Smulge de la sânu-i o plăpândă floare Umedă d ...

 

Ion Luca Caragiale - Infamie...

... aducătorul acesteia, vine la dumneata să-ți ceară un serviciu și mă roagă să pun o vorbă bună în favoarea lui. Nu știu cu cât mai multă căldură să ți-l recomand. Contez pe amiciția d-tale, că ai să-l tratezi ca pe mine însumi, pe amicul meu, pe bunul ... a obținut de la dumneata ce a dorit și ce, desigur, merită. Mulțumiri anticipate etc." Pe când eu nu știu cum să mai mulțumesc bunului meu amic pentru atâta bunăvoință, el pune scrisoarea-n plic, lipește plicul și scrie adresa; apoi îmi dă plicul... Iau plicul și încântat ... un borș... Nenorocitul! Vrea să-mi toarne borșul din ceașcă în farfurie și, stângaci, face o mișcare cu cotul și răstoarnă peste plicul meu serviciul cel șchiop. Piază rea! zic eu în gândul meu... S-a vărsat undelemnul! Dar n-apuc să gândesc bine, și prostul de băiat, întorcându ... iau repede și-l șterg... Din nenorocire, hârtia plicului a înghițit destul undelemn și destulă zeamă caldă... Ce e de făcut? să-l mai șterg! Tot ștergându-l în amândouă palmele cu șervetul... altă nenorocire!... plicul se dezlipește! E peste putință să duc persoanei o scrisoare în așa hal ...

 

Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei

... mânau cirezi de boi; De când purta-n cosițe Ileana Cosânzeană O floare cântătoare, o floare năzdrăvană, N-a fost copilă-n viață mai dulce, mai aleasă Decât frumoasa Lia, fecioară-mpărăteasă! Născută-n faptul zilei cu fața-n răsărit, Luceferii, văzând-o, mai viu au strălucit, Ferice de-a atinge cu-o rază argintie, Cu ultima lor rază așa minune vie. Și astfel, de lumina cerească ... insulă ferice Plutind sub cer albastru pe-a mării albăstrime? Vezi tu colo, în zare, colo, pe-o înălțime, Acel palat de aur, cel cuib de străluciri, Cu poarta de rubinuri și stâlpii de safiri? Acolo-mpărățește frumos ursitul meu, Acolo-mi zboară gândul, acolo eu mă vreu! Dar ... l, Lia vesel de cale se gătește, Dar când e ca să plece și când se despărțește De Graur, ea-l sărută, pe coadă-l mai dezmiardă Și-l cheamă drag pe nume și plânge c-o să-l piardă. Apoi se-ntoarce iute la mal, și iute sare Pe noul ... n haine mândre de fiu împărătesc S-afundă în lumină, dar chipu-i îngeresc, Dar mersu-i plin de farmec, cu pas legănător, O spun ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Marele duce

... duse la biserică. Sărută pe Mica D, se mirui și lângă o izbă întinse o masă mare. Și bău, și bău votca bună până nu mai putu. Se-nroșise ca racu; ochii îi lăcrimau parc-ar fi plâns; și râdea, și râdea, și cipuea fetele cari îl slujeau la masă. Și ... duce. - Să trăiești, batiușca Kneaz! răspunse cazacul. Un alt soldat încălecă p-al doilea cal. Marele duce bătu de trei ori în palme. Cazacul ajunse cel dintâi. Marele duce bău un pahar de votca și scoase revolverul. Mulțimea privi înmărmurită. Al doilea cal căzu jos. - Și p-al treilea! strigă marele ...

 

Mihai Eminescu - Un roman

... pajiști e moale-amestecată Cu flori glabene ș-albe, p-ici colo de măcieși. Pelinii suri c-argintul cu dulcile miroase Împlu adormitoare tot aerul cel cald Vișini-s cu crengi grele de boabe-ntunecoase Lanul călătorește cu valuri de smarald. A ierburilor spice stau sure-verzi în soare ... timizi, și el a stat pe loc. Ce s-a-ntâmplat de-atuncea nu vrea să ție minte. Destul că nu mai este ­ și chipul ei cel blând, Surisul ei cel timid și ochiul ei cuminte Sunt duse fără urmă de pe acest pământ. S-a stins. De-aceea însă el ar vrea înc ... lacu-adânc și neted din mijlocu-unei lunce El vedea zine albe cu părul de-aur roș. Și trestia cea naltă de vuia-n vânt mai tare El asculta la glasu-i ca niște basme dulci Când rațele sălbatice încrețeau apa clară Scăldându-se pin papuri cu ciucalăi de fulgi. ......................................................... Trecură ... de-acea albeață sură Umedă ca surfața unui mărgăritar... Pe brațe de zapadă, pe sini-i albi se fură Câte o rază slabă din punctul cel ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Ziua bună la țară

... ce-mi pasă oare mie Dacă pe pământ străin, Dacă în călătorie Moartea îmi va zice: vin'! Vai! în sânu-ți dulce, oare Sunt eu mai puțin străin Când pe toată ziua moare Visul sufletului lin? Iară se ridică norul. Vasul tău nu este-n port, Vânturi rele ca și dorul ... în slăbiciune, Fără legi, să putrezești Și prin dulce moliciune Te-au lăsat să te slăbești! Când chiar fiii-ți te ucide, Ce blestemi pe cel străin? Țara mea se sinucide! Moartea este-n al ei sân! Fiii tăi nu vor dreptatea, S-a văzut atâția ani! Ei invoacă ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de ianuarie

... privire, Către nici un țărm al vieții n-am s-ajung să odihnesc. Lemnul dacă arde-n vatră a rămas cenușă rece, Ce mai caut oare-n lume dac-am dat tot ce-am avut? Sunt un soare care-apune, sunt un cântec care trece, Sunt o frunză care ... Regulat orele vieții bateți ca un cronometru, Știu că versurile mele în adâncul vostru tac. Ele nu vă spun nimica, — sunt cuvinte fără viață, Cel mult sunete deșerte pentru moartea ce vă-ngheață; Dar pe harpa mea de aur poezia va zbura Și acum și totdeauna: — și puteți rămâne ... o inimă de frate, Voi găsi în orice timpuri un răsunet mângâios. Dar cum noaptea sta să piară, ca prin visele-adorate M-am simțit mai viu, mai tânăr, cu durerile-alinate, Ș-am zâmbit..., uitând veninul care-n suflet mi s-a strâns, Căci, firește, viața este tot ciudata comedie ...

 

Vasile Alecsandri - Dan, căpitan de plai

... o zare îl ocolesc grăbind, Deși-i place să crească sirepe herghelii, Răzlețe pe întinsul câmpiilor pustii. Pe vremea lui, sub ochii lui Ștefan, domn cel mare, Intrând în dușmani singur ca vieru-n stuhul tare, A prins pe hanul Mârza din fugă cu arcanul; Iar Ștefan, de la ... aer se-nvârtește. Ursan le-aține calea și caii stau în loc. Apoi către voinicul ce poartă busuioc El zice: Fulgo! prinde-mi pe murgul cel țintat, Moș Dan și eu la Nistru ne ducem pe luptat! Dar eu, întreabă Fulga, eu să nu-mi cerc puterea? Tu să rămâi aice ... leul de la munte și vierul de pe vale Nu văd prin vis de sânge decât Moldova-n jale. E roșie luna! zice din doi cel mai bătrân. E luna însetată de sânge de păgân! Răspunde cel mai aspru... Și puii lor de zmei Se duc trăgând doi spectri de umbră după ei. Se duc vârtej ca gândul plecat în pribegie, Se duc ... se ucide cu gloata românească. Dan zice: Măi Ursane! acolo e de noi! Acolo râde moartea în crâncenul război. Acolo să dăm proașcă, sub ochiul cel ...

 

Constantin Stamati-Ciurea - Două primadone

... plăcere, cum nu am avut nici la o reprezentație bufă a teatrului din Pa­ris. Căci mersul piesei era întrerupt în pasajele cele mai patetice de interesele pecuniare ale artiștilor, și sublimul dramatic se lovea cu realismul cel mai umoristic din viața artiștilor rusești. Pe lângă asta, ciudat era și decorul scenei. Nimic nu era pus în rânduială, ci toate obiectele zăceau aruncate în ... așa învățați voi rolurile! Unde-i Hamlet? Hei, tu! unde dracu te ascunzi? Hamlet. Iată-mă, dle director! (Iese din culisă.) Directorul. Unde umbli, rufosule, mai bine te-ai face sacagiu decât actor pe scenă! De ce nu înveți rolul? Hamlet. Am așteptat intrarea! Directorul. Zi mai bine intrarea în birt. Dar ascultați ce vă spun: dacă îl văd încă pe unul din voi la repetiții ceacâr, să știți că vă tai ... va fi la pi­cioarele tale și... tu a mea? Burakova. A ta, a ta! (aparte) . La asta vom mai gândi... (către ceilalți) . Auziți, dlor, martori sunteți! Toți răcnesc deodată. Să trăiască!... (văzând pe directorul că intră mânios pe scenă) . Să trăiască regele... ura! Directorul ... ...

 

Vasile Alecsandri - Chirița în Iași

... țigancei din coadă): Cine zici că-i în trăsură?... ȚIGANCA: Cucoana Chirița. SLUJITORUL: Cum?... Crița? ȚIGANCA: Chirița... surdule. SLUJITORUL: Chirița Surdulea?... Da cască-ți pliscul mai tare... cioară, și cârâie mai dezghețat... Ce cucoană-i în trăsură? ȚIGANCA: Du-te pârlii! că doar n-am să-ți toc la ureche până mâine. SLUJITORUL: De!... Baragladină, te ... nas; Biciul pocnește De te-asurzește, Și caii poștei alerg... la pas! Ba stau la dealuri; Te dau de maluri; Îți sfarmă trupul de nu mai poți! Și de nu-ți pasă, Ajungi acasă C-un ochi, c-o mână, și cu trei roți! CHIRIȚA (alergând în fund): Poftim poște!... dacă ... dacă-ți poruncesc eu?... nu vrei?... Ei las’ măi bade, că te-oi drege eu. FECIORUL (în parte): Ba-i drege tu pe cine-ai mai dres, sfrijitule. GUGULIȚĂ: Uța... a... las’ că te-oi spune eu și bunicăi, și mătușicăi, și băbacăi, și neneacăi... Uța... a... (Se ... coada trăsurii), GULIȚĂ (dându-se de-a săniușul pe dinaintea ei), BONDICI, PUNGESCU, un neamț cu orgă și slujitorul BONDICI (la barieră): Mă! cel ...

 

Anton Holban - O moarte care nu dovedește nimic

... întârziam bucuros la oglindă, unde îmi variam mereu pozele, printre care buza răsfrântă mi se părea un semn sigur de distincție. Îmi schimbam hainele de mai multe ori pe zi, mă pudram și dădeam chiar cu roșu. Mă comparam cu ceilalți studenți, mă găseam cel mai bine și, în dragoste, succesele mele mi se păreau indiscutabile. Totuși, până atunci, aventurile fuseseră foarte vagi. O timiditate dezastruoasă mă oprea să fac primul ... tuturor trei se întregea o singură ființă nouă. Decât să aleg în parte, preferam jucăria întreagă. Cu vremea am auzit cum le cheamă. Maia era mai blajină, mai umilă. Dudu surâdea fără întrerupere cunoscuților și necunoscuților, strecurându-se grațios prin mulțimea care se grăbea întotdeauna să-i facă loc. Irina era mai greu de definit. Odată s-a așezat, singură, în apropierea mea. Gătită într-o rochie de mătase scurtă, îi ieșeau picioarele subțiri, interminabile ... scuzăm față de cineva!): “Mâine vei spune singură domnului S. de plimbarea noastră nocturnă. Astfel paralizezi orice aluzie răutăcioasă." În trenul care ne întorcea mai târziu acasă, amândoi, lângă fereastră, ne întreceam să prindem din fugă frunzele copacilor apropiați, cu exclamații, bucurii și regrete copilărești și, ca din întâmplare, ne ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>