Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA SĂ

 Rezultatele 701 - 710 din aproximativ 3068 pentru CA SĂ.

Ion Creangă - Cinci pâini

... la o vreme, fiindu-le foame, poposesc la umbra unei răchiți pletoase, lângă o fântână cu ciutură, scoate fiecare pânile ce avea și se pun mănânce împreună, ca aibă mai mare poftă de mâncare. Tocmai când scoaseră pânile din traiste, iaca un al treile drumeț, necunoscut, îi ajunge din urmă și se oprește ... poate nici la Dumnezeu sfântul... — Ba nu, prietene, zice cel cu două pâni. Eu nu mă țin că mi-ai făcut parte dreaptă. Haide ne judecăm, și cum a zice judecata, așa rămâie. — Haide și la judecată, zise celălalt, dacă nu te mulțămești. Cred că și judecata are -mi găsească dreptate, deși nu m-am târât prin judecăți de când sunt. Și așa, pornesc ei la drum, cu hotărârea se judece. Și cum ajung într-un loc unde era judecătorie, se înfățoșează înaintea judecătorului și încep a spune împrejurarea din capăt, pe ... sufletul cui a făcut-o acolo, în calea trecătorilor. — Dinioarea, parcă singur mi-ai spus, zise judecătorul, că ați mâncat toți tot ca unul de mult; așa este? — Așa este domnule judecător. — Acum, ia statornicim rânduiala următoare,

 

Mihai Eminescu - Iconostas și Fragmentarium

... N-aș fi fost supărat. Eu sunt un evreu sărac și mi-era dragă... Ce-mi pasă mie că ea câștigă bani și altfel, numai fie și a mea... mi-o [fi] vândut pe jumătate preț, ca o haină veche, aș fi cumpărat-o napoi... De ce s-o închidă... ― Pentru că-i a lui... a cumpărat ... Sărmana fată, cum va fi plângând ea-n pustiu și mă va fi blăstemând, căci eu am jertfit-o pe Hagar a mea ca Iepth sin Gibud... Dar taci... tăcem, zise bătrânul netezindu-și barba, -mpărțim aurul ce mi l-a dat creștinul, treizeci galbeni venetici, -i împărțim ca rude de sânge. El își ridică poala caftanului și scoase o pungă veche de piele, o puse pe masă, trase un scaun și șezu. â ... în oglindă. El se sperie. „M-am făcut Domn, unsul goimilor, el căruia * i-am vândut fata, D-zeu mă ierte. Îmi trebuiau banii ca mă duc la Ierușalaim , căci sunt bătrân și Rabbin . Acuma m-am făcut singur Domn, mi-am spurcat copilul meu ...

 

Gheorghe Asachi - Epilog la o colecție de fabule

... Gheorghe Asachi Contenesc aice cursul Ce-mpreună am făcut Cu furnica și cu ursul, Pe drum încă nebătut. Dar cum voiajerii fac, Neputând nici eu tac, Dintre cât-am auzit La apus și răsărit, Am scris mică Cărticică, Îns-acii ce o critică, Între cele ce-or zică, Cugetez că-m vor s-împute, Cum că fiarăle sunt mute, Și prin cele, Care ele Cugetează, spun și dreg Eu pre oameni înțăleg ... n Moldova nu ai parte, Nici salonul e deschis La cii ce nu-s din Paris. Că la Ghiță-n librărie Pulberat-a rămâie Pănă vreun literat, Ce-n Hârlău s-au doctorat, Va lua-o Și-ndesară, Cu țigară, Criticând, va afuma-o. Au din Țara cea ... nănaș, De la văr la verișoară Cărticica văd cum zboară, Mastih, vitrig ș-un cumnat Fabula ș-au prumutat. Pe la socrul și bunica Vor -nșire cărticica, Colendând la neamul tot, De la moș păn la nepot. Trecând pintre degeți mii, Va -ncape la copii, Carii în puține zile Unde-s stampe or rumpe file Iar apoi La ciocoi Cartea a fi de silabat, De ...

 

Ion Luca Caragiale - O scrisoare pierdută

... Curat murdar! TIPĂTESCU: Ei! nu s-alege! PRISTANDA: Nu s-alege! TIPĂTESCU: Cu toată dăscălimea dumnealui, cu toată societatea moftologică a dumnealui... degeaba! -mi rază mie mustățile! PRISTANDA: Și mie! TIPĂTESCU: Dar în sfârșit, las-o asta! lasă-l urle ca un câine! PRISTANDA: Curat ca un câine! TIPĂTESCU: Începuseși -mi spui istoria de aseară. (șade) PRISTANDA: Cum vă spuneam, coane Fănică (se apropie), aseară, ațipisem nițel după-masă, precum e misia noastră... că acuma ... cam pe la douăspce fără un sfert și, pardon, mă dezbrac de mondir, scoț chipiul, mă-mbrac țivilește și plec... la datorie, coane Fănică. Până plec se făcuse vreo unul după douăspce. O iau prin dosul primăriei, și apuc pe maidan ca ies la bariera „Unirii". Când dau trec maidanul, văz lumină la ferestrele de din dos ale lui d. Nae Cațavencu, și ferestrele vraiște. Ulucile înalte... dacă te sui pe uluci, poți ... cu gândul la datorie, ce-mi dă în gând ideea? zic: ia mai ciupim noi ceva de la onorabilul, că nu strică... și binișor, ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Vornicul Iancu Moțoc

... calăul p-un român fugar: Curge tot poporul, lacom s-o privească Lacom s-o privească, că-i un lucru rar. Solul din Moldova, trimis ca ceară Marfa cumpărată: capul cel tăiat, Stă cu nerăbdare mai curând piară Mai curând piară omul vinovat. Mii și mii de glasuri se pornesc d-odată, Ca și când orașul izbucnea de foc; Vine! vine! vine! și-n sfârșit s-arată Și-n sfârșit s-arată vornicul Moțoc. Dânsul alungase pe trei ... chiar străinii sfarmă cu urgie Sfarmă cu urgie pe ciocoiul lor. "Iancule! îi zice solul din Suceava, Vezi tu cum pățește cel necredincios? Astfel toți moară, cine cuteza-va Cine cuteza-va dea domnii jos!" "Minți, lingău de câine, gata iubească, Fie chiar murdară, palma de stăpân! Mulți tirani zdrobit-au ș-o mai zdrobească Ș-o mai zdrobească puiul de român. Nu-i aci blestemul ce mă urmărește; Vai, cu mult mai groaznic e păcatul meu! Moartea cea mai cruntă nu ... printr-o nebunie Printr-o nebunie domn străin i-am dat!"... Gâdea mișcă barda. Cârca se despică. Ceafa după trepte zuruind cădea... Astăzi este timpul ca lumea zică Ca lumea

 

Vasile Alecsandri - Vulcan

... i de mătasă, Brâu cu țesătura deasă Îi lega brațele-n cruci Și-l dăruia rob la turci. II Lângă malul ridicat Sta Vulcanul răsturnat Ca stejarul cel frunzos În pădure-aruncat jos. Împrejuru-i adunați Ședeau turcii înarmați Și pe rând se întreba Ca ce moarte i-ar afla? Unii ziceau -l omoare Cu laț de spânzurătoare, Alții -l cufunde-n apă, Alții -l înfigă-n țeapă, Alții -l taie pe loc, Alții -l arunce-n foc. Iar Pandele-i asculta Și la rându-i cuvânta: ,,La cea moară părăsită, De stăpânul meu clădită, Este-o piatră de ... bună." III El la târg se îndrepta, Mamei lui se arăta, Iar bătrâna lăcrima Și cu jale cuvânta: ,,Alei! dragă, de ești viu, Spune mamei ca s-o știu, Iar de nu, te bocesc [9] Trupul ți-l pânzuiesc, Podurile -ți gătesc. [10] ,,Nu sunt mort, nu mă boci, Nici în pânzi nu mă-nveli, Ci în stremțe mă-nvelește De mă schimbă calicește." Făcea ... face Că mă țin greu înșelat De toți banii ce i-am dat Pe ist paloș oțelit, Cu mănunchiul poleit." ,,Dă-l încoace, fătul meu, Ca ...

 

Mihai Eminescu - Umbra mea

... îmi luai mantaua de-a umere, mă uitai, ieșind din casă, prin borta ușii la fata stăpânei din casă care tocmai se dezbrăca ca se culce și ea, apoi pe vârful degetelor trecui prin bucătărie, prin tindă și, când ăieșiiî afară, închisei ușa după mine și începui a ... mele grele pocneau în pietrele pătrate ale stradelor, eu mă-ănîfășasem înfundat în manta cu pălăria peste ochi și mergeam astfel pe luminatele strade, fără ca luna îmi facă vo umbră pe ziduri, căci pe-a mea o lăsasem acasă, astfel încât eu însumi nu păream a fi ... vino cu mine prin ninsori de stele și prin ploi de raze, până ce, departe de acest pământ nenorocit și negru, îl vom uita, pentru ca nu ne avem în minte decât pe noi. — Haide dar, zise ea încunjurând gâtul meu cu brațele ei albe și punându-și gura pe ... o vedeam cum vine în extaz și cu ochii umezi, până ce o prindeam în brațe și o mângâiam pe pieptul meu pe nebunateca copilă! Ca ...

 

Ion Luca Caragiale - Două loturi

... o birje oprindu-se-n poartă, apoi pași apăsați în curticică și pe urmă bătând cineva tare grăbit la geamlâcul d-afară. D. Lefter sare deschidă bănuind în gând: "Hait! iar ne chiamă deseară la serviciu extraordinar turbatul (turbatul e șeful), ne canonească până la miezul nopții, ca se recomande ministrului că e grozav!" - iar madam Popescu se repede în odaie, fiindcă era în nĂ©gligĂ©. D. căpitan Pandele intră ca o furtună și, vorbind din ce în ce mai tare, ca și cum d. Lefter ar fi surd: - Bine, nene, păcatele mele! de ce n-ai venit la berărie?... se poate fii așa de indiferent? te caut ca un nebun de atâtea ceasuri? - Ne-a ținut până adineaori turbatul la canțilerie... De ce? - Leftere!... nu știi nimica? - Ce! - Ieri s-a ... colo! ce sa spuie? - Taci tu! zbiară d. Turtureanu și-i dă brânci babei cât colo în săliță. Baba își face cruci, iar copila tremură ca varga lângă vatră, unde prunele sfârâie tare-n cratiță. - n-aibă parte!... dă

 

George Coșbuc - Fresco-ritornele

... fata popii n-o sărut, și-aș săruta-o! 5 Cu ochi frumoși, cu piept rotund, așa zglobie, Tu, Doamne, ai fäcut-o numai ca mintă Și numai ca -mi faci necazuri mie ! 6 Pendru drăguțe ne-am certat vro trei la coasă, — Din ceartă m-am ales cu părul smuls și mâna ... rămas că-a mea e mai frumoasă ! 7 Cu șorțu-n brâu, cu mâna-n șold, ea, cea șireată, Stă-n drum, anume ca s-o văd, -mi facă-n ciudă — De-ar fi ce-ar fi, tu azi nu-mi scapi nesărutată ! 8 Îi plac poveștile, încet și la ureche ... ea atâta știe ! Eu știu : Mi-e dragă, și n-aș vrea -mi fie dragă, Dar dragă dacă nu mi-ar fi, aș vrea -mi fie ! 15 Ieri ne-am certat! Și mi-e necaz că uit prea iute — Azi, după ce m-a sărutat, mi ... ai drăguță, ești cu ea mai sfânt în cârciumă Decât fără de ea pe prag de mănăstire ! 18 Eu om cu minte n-am văzut, ...

 

Paul Zarifopol - Privind viața (Zarifopol)

... care propune nici mai mult, nici mai puțin suprimarea poeziei, înseamnă o anticipare adânc originală asupra viitorului îndepărtat al scrisului literar. Nu este exclus, cred, ca pudoarea sentimentelor și a imaginației evolueze astfel, încât produsele imediate ale personalității, deci lirismul și plastica poetică între altele, nu mai fie publicizate. Printr-o delicatețe severă, nouă și cu totul aleasă, experiența personală va rămâne închisă în mândria tainelor intime. Rezultatele ultime ale ... fi, singure, date mulțimii necunoscute. Atunci nu se va mai plânge poetul: Mein Lied ertönt der unbekannten Menge. Dar pân atunci? Vine greu cititorului nu trateze colecțiile de maxime ca niște memorii sufletești ale autorului. Însă celui care vorbește în public despre o carte de maxime a unui contemporan în viață, i se ... nu e politicos chiar cu animalele, nu are sufletul sus pus. Între puținele achiziții ale civilizației, de care se poate mira orice pesimist, trebuie negreșit așezăm, ca pe una din cele mai admirabil paradoxale, și delicatețea, cea atât de rafinat subliniată de dl Ibrăileanu. O opinie contrară este o ofensă zice d ... deosebită plăcere, divină și subtilă: a exulta de orgoliu și a purta în același timp masca celei mai desăvârșite modestii, așa

 

Mihai Eminescu - Gelozie (Eminescu)

... cei deși, Și nici visai că gându-mi te face de ocară Pentru că porți pe oase un obrăzar de ceară Și că priviri grozave, ca mâni fără de trup, Se întindeau asupră-ți, cu ele te rup, Și pe cât de frumoasă și gingașă la port Eu te priveam atuncea c-un rece ochi de mort. Dar m-ai învins ... așa frumoasă Ca marmura de albă, cu gene lăcrămoase, Și cum plutești n-atinge piciorul de pământ... Atârni precum atârnă nădejdile... de vânt. Mă mișc ca oceanul cu suferinți adânci, Ce brațele-i de valuri le-atârnă trist de stânci. Se nalță și recade și murmură întruna Când lunecă pe negre ... univers. Astfel domnești pe visu-mi și pe singurătate-mi Și miști în al meu suflet un ocean de patemi. Iar brațele-mi s-aruncă ca valurile mării ­ Ah, în deșert nici nu pot ca te dau uitării ­ S-aruncă înspre cerul cel luminos, recad Și mistuit de chinuri ca Tantalus în iad. Dar în zadar! căci astfel a fost voința sorții Ca tu -mi dai durerea și voluptatea morții Și -mi răsai din marea de suferinți, înaltă

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>