Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN ACEST LOC
Rezultatele 721 - 730 din aproximativ 840 pentru ÎN ACEST LOC.
... zise aghiotantul și plecă. De aci încolo să lăsăm să povestească Oană, întrebat, la rându-i, de către judecători. Oană își duse mâna la cap în neștire, chip să salute, răcni: S trăiți!, trase aer mult în piept, ca și cum s-ar fi pregătit să se cufunde în apă, apoi începu: — Acu, eu, s trăiți, eram pus de santinelă; era cald și mă uitam pe câmp, și pe poarta de din dos ... că ieșeau boii. Le dăduse drumul nu știu cine, ori își luaseră ei singuri lumea în cap, că eu, vezi, eram de santinelă, nu eram în grajd. Pe mine nu m-o răbdat inima să-i las în voia lor, că tot eu aveam să-i caut pe urmă prin meleaguri, că eu îs la boi, la amândouă părechile. Da o păreche acuma ... închisoare. Ș-am stat închis, s trăiți. Ia, așa, degeaba, pentru mehenghiul ista de Pintilie. Că doar am vrut eu să pun mâna pe el în închisoare, dar n-am putut. Da ce crezi, tu, mă (zise Oană, întorcându-se spre vinovat), că ești în satul lui Cremene, să furi orz și să bați oamenii ...
Mihai Eminescu - Andrei Mureșanu (Tablou dramatic într-un act)
... al desperării! Acum pricep eu gându-ți, căci zvârcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gândiri rebele Când ai smucit infernul ca să-l arunci în stele, Dezrădăcinași marea ca s-o împroști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare.  Da! ai știut că-n ceruri, răul, nedreptul, tronă, Că secole nătânge l-adoră, l-încoronă, Știai c-așa cum este ... morții nu. Fiindcă tina lumii e rea, fiindcă tină Și praf e universul întreg  fără de vină Ai căzut, geniu mândru, plin de-ndărătnicie În spații făr-de margini, în evi de vecinicie! Vai, soarte blestemată, ce oarbă arunci bobii, La oricine în lume dai ceea ce nu-i trebui, Te rog, soarte, mă scapă, de alții nu  de mine. Atât venin în suflet, și-atât amar în gând, Încât dac-aș putea-o ca să răsuflu-adânc Și bine  aș învenina vremea-n care-s osândit De a trăi ... știi că nefericea Ades scrintește șirul gândirii și o face Să meargă tocmai contra la calea ceea care Ar trebui s-urmeze. Un orologiu care în ...
Duiliu Zamfirescu - Viața la țară
... să ne dea ceva... Murguleț se repezi fuga la cămară și se întoarse numaidecât cu o sticlă de cogneac, pe care o vărsă mai toată în capul coanei Profira, pe când fiu-său o muncea pe la tâmple să-și vie în fire. În vremea asta se arătă și Sofița Murguleț. Ea dete pe bărbați la o parte, sărută mâna bătrânei, o mai strânse de un deget, o mai ... rotund de fată, care, dând de obrazurile nouă ale musafirilor, se făcu stacojiu. — Mămucă dragă... avu ea aerul de a începe. Dar în mijlocul odăii, se opri în loc, făcu o plecăciune după toate regulele ceremonialului de la pension, și dete năvală să iasă pe cealaltă ușă. Coana Sofița o opri. — Tinco! Da ... stângăcia ei. — Sărută mâna coanei Profirițe, zise mamă-sa. Un moment, cât mai trecu până să se hotărască fata, coana Profira își înfipse privirile în ochii ei, cu toată răutatea lor bătrânească. Fata auzise vorbindu-se în casă de neamul îmbogățit al Scatieștilor ca de niște mojici renumiți, ieșiți dintr-un vechi vătaf al tatălui lui conu Dinu Murguleț, și a ... ...
Constantin Negruzzi - Lupu și mielu
... a mele ape! (îi strigă cu un glas aspru, de mânie înădușit) Spune-mi, cum ai îndrăznit, Dihanie prea urâtă, să-ți moi botu afurisit În însăși acea apă din carele și eu beu? Spre pildă altor obraznici pe loc vei fi pedepsit. Mielul, tremurând ca frunza, îi zice: — Stăpânul meu, Mă rog înălțimei tale ca să nu fii supărat, Că, zău, nu sunt ...
Cincinat Pavelescu - Lui I. Gr. Periețeanu
... Periețeanu: Spre a-ți satisface ironia, Voi completa menajeria; Și tu, ce-mpungi pe neștiute, Vei figura printre cornute. Eu am ripostat Răspunzi, în versuri potcovite, Că-mi cedezi locul printre vite; Mai fericit sunt să-l primesc Decât, biped, să te citesc. III Și apoi am continuat Nu ...
Ion Luca Caragiale - Dă-dămult... Mai dă-dămult
... — Ce-a mâncat? întreabă Barlaboi. — Mai nimic: un broscoi. — S-o văz! — Nu se poate. — Voi. Un picior în ușă. Ușa de perete. Mititelul cântă duios din cimpoi. — De unde acest broscoi? strigă Barlaboi. — Dintr-un baboi. — Al cui acest broscoi de baboi? — A nost. — Anost. — Cu ce rost? Aici altă drăcie a fost. Coiful strălucios și oglindos ... iar a leșinat. * Barlaboi, turbat, a urlat: — Care nu e dogar dintre voi să facă din pădure un butoi, să băgăm în el pe fii-mea, pe țigan și pe broscoi, și să le dea drumul pe ape, nici unul să nu scape! Și care nu era ... i mereu! — Aoleu! — Dă-i de tot. — E netot. — Ce facui eu, măi neiculiță? mă mir. — Dă-i la mir. * În sfârșit, a mărturisit. A spus unde fusese ascuns baboiul. Împăratul cu mâna care nu era ciuntă a apucat baboiul ... să-i iasă sufletul. — Să spintecați baboiul ăsta și să-l facem ciorbă! Să-l dăm diavoliței să-l mănânce! Dar ce se pomenește? ...
Petre Ispirescu - Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul
... la lemne. Fata, ca una ce era și mai mare decât băiatul, luă în șorț vro doi pumni de mălai și presără pe drum, până în pădure, Aci daca ajunseră, tatăl lor le făcu focul, apoi le zise: - Iată, copii, v-am făcut focul; stați aici și vă încălziți, că eu ... lui. Se întoarse, deci, la soru-sa, cu cățelușii după dânsul și îngrijea de ei ca de un lucru mare. Odată, ce-i veni fetii în gând, zise fratelui său: - Urcă-te, leică, într-un copaci mare și de uită în toate părțile, doară de vei vedea ceva așa care să semene a sat. Căci li se acrise tot umblând încoace și încolo prin ... toate. Într-o zi zmeul se vorbi cu sora băiatului ca să-l omoare, și să se scape de el. Zmeul voia să se ducă în pădure după dânsul și să-l mănânce. - Nu te duce, vai de mine, îi zise ea, că te face mici fărâme câinii lui. - Apoi cum ... luă, îi băgă într-o văgăună de munte, și puse împreună cu zmeul un bolovan mare la gura văgăunei. Apoi zmeul se luă după dânsul ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie
... și canapele având droturi sfărâmate Prin zgâita lor damască de un verde spălăcit, Dau afară-n șomâldoace, dintre pânteci scufundate, Câlțul obosit de slujba unui loc neodihnit. În pereți, vreo două cadre de femei în pielea goală, Ca în piepturi să deștepte a dorințelor răscoală, Iar pe scaune, trântite, câteva cadavre vii, Mute între ele, însă, vorbărețe dacă vii... Ele toate poartă ... Ar fi mame, coronate cu speranțe și credințe, Iar nu frunze tăvălite într-al uliței canal. O! și cugetând că, poate, dacă-ar fi avut în lume Inimi pline de iubire să le țină loc de mume, Sprijinul vreunui frate, care vine când îl chemi, Sau mângâietoarea voce a prieteniei sfinte, Cu povețile-nțelepte din risipa-i de ... cu încetul se ascunde Și aruncă o privire poleită peste unde, Roata morii se-nvârtește, vântul suflă prin zăvoi, Turmele de la pășune trec mugind în jos pe vale... Clopoțeii de la capre zăngănesc voios în cale... Scumpa ei copilărie se rentoarce înapoi. Însă scena se preschimbă, pe când râuri de-armonie Se revarsă în
Ion Luca Caragiale - Sărbători mâhnite
... Ion Luca Caragiale - Sărbători mâhnite Sărbători mâhnite de Ion Luca Caragiale Paștile cădeau în vară... Cine s'ar fi așteptat la așa schimbare de vreme ? Viscol din vârfuri până în fundul văilor depărtate... În miezul vârtejului, pierdusem drumul urcând pe culmi înalte și acum, coboram orbește fără să știu unde. Calul era istovit de puteri; iar eu simțeam cum ... măduva oaselor. Mă învăluia din toate părțile întunerecul nopții... Rătăceam într'un pustiu negru, fără nădejde să mai dau de vreun adăpost. Când mă socoteam în pieire, iată sclipind în față-mi o luminiță... Către ea !... tot către ea; căci - nu e numai o părere !... Și sdrobit, iată-mă în fața unei porți mari... Mi-a fulgerat prin minte: de-acu, dacă n'am avut noroc să fi dat de gazdă bună și ... mea ! Și zicând asta, s'a uitat jur împrejur cu ochii umezi de dragoste. Apoi mi-a făcut semn să șez în capul mesei; și m'a ospătat... Bogdaproste ! Sta tristă în fața mea. Vedeam bine că asupra acestei ființe așa de prestigioase apasă ascunsă cine știe ce amărăciune... Amândoi tăceam. Am îndrăznit să rup tăcerea și ...
Ion Heliade Rădulescu - Dispozițiile și încercările mele de poezie
... dinafară, în stihuri, Istoria frumosului Arghir și a preafrumoasei Elene . Când ziceam: "Hip! hop! la a mea iubită", aveam și biciul în mână; plesneam cu dânsul și săream în sus, dar mi-era necaz de ce n-are și biciul meu puterea aceea de farmec (să mă facă să zbor). Pe toamnă dete un ... versificația lui Arghir, făcui versuri guturaiului, care începea astfel: O, guturai, guturai! Mulțumește-te încai Că te odihnești prin nasuri Și prin gâturi faci taifasuri... În vremea ciumei învățasem multă carte, că eu țineam citirea în biserica satului; alde țârcovnicul ajunsese nimic pe lângă mine (o spuneau toți sătenii). Întorcându-ne la București, după încetarea boalei, auzii că se plângeau părinții ... ori Polizoe. Mă puse la Istoria sfântă prin întrebări și răspunsuri ; din grecește îmi tălmăcea românește. Din ziua aceea nu-mi mai fu urâtă cartea, în scurtă vreme mă puse la Grămatică, la Hrisorora, la Esop, și ajunsei în doi ani și până la tom. Chipul, mergeam bine, că înțelegeam ce învățam, pentru că bietul Naum tălmăcea băieților săi din elinește în grecește, și din grecește în ...
Ion Luca Caragiale - Baioneta inteligentă
... — „baioneta inteligentă" — în compania din mahalaua armenească. Timpuri eroice! am de la voi frumoase amintiri! Căpitanul meu, d. Guță Cotoi, odinioară sergent în pompieri, era un tip de haidamac, care fusese apoi, pe rând, birjar, cârciumar, binagiu, samsar de slugi, spion de poliție, bătăuș, ș-acum, în sfârșit, urmând unei vocațiuni irezistibile pentru viața politică, se declarase pe față pentru guvern. Era un agent propagandist rabiat — groaza cârciumarilor și altor case ... aut noroc; dacă nu am uitat șorțu pa mine, cu ce m-am șters la nas? De atunci, n-am mai băut cafea cu caimac! în sfârșit, iată că se-ntorc înapoi spre palat trăsurile oficiale... Strigam încă ura, când trecea pe dinaintea noastră escadronul de suită. Jandarmii mândri, cu săbiile ... portofel. Peste vreo câteva zile după desființarea gărzii, m-am întâlnit cu d. Guță — îl făcuseră perceptor, și era foarte vesel! L-am întrebat în glumă: — Nene Guță, ce se mai aude cu decorația mea? — ...Care dicorație...? — Aia... nu ții minte?... o rublă și jumătate... — Dracu ... de atunci listele; dar acolo e acuma un balamuc cu predarea armelor! Cică s-a furatără sumedenie... — Se prea poate, nene Guță; ...