Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU STA LOCULUI
Rezultatele 821 - 830 din aproximativ 938 pentru NU STA LOCULUI.
... Pe cea câmpie lungă a cărei tristă zare Sub cer, în fund, departe, misterios dispare, Nici casă, nici pădure, nici râu răcoritor, Nimic nu-nveselește pe bietul călător. Pustietatea goală sub arșița de soare În patru părți a lumei se-ntinde-ngrozitoare, Cu iarba-i mohorâtă, cu ... os. Pe car un copilandru privește-n departare... Zadarnic ochii-i zboară din zare-n altă zare! Nici casă, nici pădure, nici râu răcoritor, Nimic nu se arată pe câmpul de mohor! Din vreme-n vreme numai, lungi șiruri de cocoare Sub bolta albăstrie zbor tainic călătoare, Și vulturi mari, prădalnici ... ziua de viață, când, pe sub mândrul soare, Trecând în răpegiune, un zmeu cu-aripi de foc Goni-va trista moarte ce zace-n acest loc! Mult vesel va fi câmpul când vecinica-i tăcere Va dispărea deodată la glasul de-nviere Ce scoate zmeul falnic din gura lui de fer ...
Alecu Russo - Studii naționale (1840)
... să știi ce vrem, cucoane, află că eu sunt Bujor. — Bujor? — Bujor! — Am înțeles, adăugi boierul. Iată punga, însă te rog să nu-mi treziți nevasta. — N-ai grijă, noi nu speriem femeile... Câți galbeni ai cu d-ta? — 150. — Numai? — Numai! — Cu zimți? — Împărătești. — Prea bine... Mulțumesc... Unde mergi ... strămoșești pe un ritm monoton și melancolic. Poporul le ascultă din copilărie până la adânci bătrânețe, fără a se sătura de ele, precum nu se satură de apa limpede a ivoarelor, căci poezia e pentru dânsul o apă răcoritoare, care îi îndulcește inima. Care sunt însă autorii ... Moldova în calitate de staroste rus. Câțiva ani mai în urmă maiorul fu numit șeful corpului pompierilor, pe care el îl organiză prea bine. Cine nu-și aduce aminte de maiorul Bacinschi alergând la foc, când călare pe calul său roib, când călare pe o saca, când în uniformă, când în ... vie trăsura. Deodată tufarul se deschise și dete drumul la vreo 12 indivizi, care înconjurară pe vechiul militar. — Domnule! îi zise unul din ei, nu ...
Dimitrie Bolintineanu - Copilașii
... lacrime ne scaldă; Austrul ne-adoarme lin În duiosul lui suspin, Iar a nopții stea tăcută Cu dulci raze ne sărută. Dar noi nu mai adormim De când plânsul ți-auzim, Maica noastră, nu mai plânge, Plânsu-ți inima ne frânge!" Sora mare-era mireasă Dalbă, mândră-mpărăteasă. Sora mare tot aude Și cu-aceste gânduri crude — ,,Împărate ... ăi tăia Cei doi brazi ce fruntea-nclină Pe fereastra din grădină, Casa ta voi părăsi Și-n deșerturi voi fugi." Doamna zice și pe loc Brădiorii cad în foc; Dar prin iarba cea-nflorită Și de rouă poleită, P-un tapet de ghiocei, Iată c-au sărit scântei, Și scânteile ...
Garabet Ibrăileanu - Caracterul specific național în literatura română
... urmă era prozator). Iar dacă am adăuga și pe alții, munteni și moldoveni, proporția ar fi încă și mai favorabilă tezei noastre. (Pe Duiliu Zamfirescu nu l-am pus la socoteală, pentru că, fiind din Focșani, nu știu cum să-l clasific, deși "junimismul" lui l-ar atașa de Moldova.) Acum, să băgăm de seamă că genurile literare în care se redau ... de teatru ca un izvor de primul rang în alcătuirea dicționarului limbii române). S-ar părea că un mai mare fapt de influențare decât localizarea nu se poate. Și totuși, localizarea lui Alecsandri nu înseamnă în genere altceva decât că ia un model, după care apoi lucrează punând propria-i substanță. Factorii specific naționali, de care a fost ... Viața românească. Iar scriitorii munteni, care au depus în opera lor mai multă realitate specific românească -- mai mult decât toți ceilalți scriitori munteni la un loc -- vorbim de Caragiale și Brătescu-Voinești --, acești doi prozatori, cu un atât de pronunțat caracter de originalitate națională, s-au raliat, se poate zice, la ... curente moldovenești, au debutat și continuat să apară în Convorbiri literare, îmbrățișând critica și, până la un punct, ideologia "Junimii" -- ori întâlnindu-se cu ea. * ...
Nicolae Paulescu - Spitalul, Coranul, Talmudul, Kahalul și Francmasoneria
... chemat ca să vă fac câteva lecții clinice, - și v-am chemat aici, căci n-am avut unde în altă parte. Într-adevăr, pentru mine nu este loc în spitaÂlele din București. Cei ce au reușit să intre în aceste spitale, au avut precaÂuția să închidă ușa și chiar să o ... vă spun că omenirea n - a avut niciodată un medic mai mare ca dânsul. Vă miră mult cuvintele mele! Într-adevăr, acest nume nu l-ați întâlnit decât rareÂori în cărțile de mediÂcină și aproape nimeni dintre profesori nu l-a pronunțat înaintea D-voastră. Veți zice poate că admirația mea se explică prin împrejurarea că am fost crescut la școala acestui ... mai mult, - medicina, fiind o știință cu apli-caÂții practice, are meriÂtul de a pleca numai de la fapte pozitive; ea nu urmează sisteme sau utopii, care fiind întocmite pe o cunoștință imperfectă a omului, nu servesc decât să inducă lumea în eroare. Medicina cunoaște deci în mod real omul; ea ar trebui să fie principala bază a filozofiei ... ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul
... mari cu banii în pungă! Umpleți mâna, colea, la bâcu! Orbul Olănitei a adus de la târg trei sfanți, și e cu fluierul, nu cu vioara, și nu știe decât două cântece!... Iar după aste vorbe, Căliman, împleticindu-se pe picioare, își încordă mâinile, luă pe sus căruciorul și-l trânti jos, în ... în locul lor, două răni cârpite petic de petic. Niște bețe subțiri îi sunt mâinile cu degetele ascuțite, lungi și murdare. În tot acest monstru nu trăia decât capul. Și ochii săi mari, negri și plânși, cu genele sumese până la frunte, priveau adânc și blând. Pe fruntea sa ca sideful ... au vreme să-și desfacă punga. De-a surda le cânți. Am cântat, am plâns, am întins mâna, și oamenii au trecut. Care nu te văd se duc, care te vad spun câte ceva, și-acopăr ochii, se-abat în lături, dau din umeri și se duc — cârduri ... mi s-a stins glasul. Am răbdat zgârcenia și vorbele până n-am mai putut. Treceau doi inși, unul din ei șopti: "Să nu ...
Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare în târgul Băiei
... A scrie toate isprăvile mărețe, biruințele strălucite, toate așezământurile înțelepte, toate faptele bune ale lui Ștefan cel Mare, ar trebui tomuri întregi; strâmtorirea unui almanah nu ne iartă de a ne lăți condeiul. Din miile sale de fapte strălucite, vom lua cea întâi ce ni se va înfățoșa în ... Corvin, dinaintea căruia se retrăseseră riga Boemiei, Podiebrad, împăratul Germaniei, Frideric, și chiar Mohamed II, cuceritorul Constantinopolului, spaima Europei, cum se înțelege de la sine, nu puteau să sufere în apropierea sa un domn ce nu vroia a cunoaște de stăpân decât pe împăratul cerului. "Bizuindu-se puterii sale, zice vornicul Ureche, și meșterșugului său, cu care pe mulți ... a arunca spaima între dușmani și puse capăt luptei. Ungurii fură deplin împrăștiați și luară drumul țării lor, mai cu grăbire decât veniseră. Ștefan biruitor nu uită pe aprodul Purice; după ce mulțumi Dumnezeului armiilor pentru norocitul sfârșit al războiului, el făcu pe Purice armaș mare și-i schimbă numele în ... urmă a dat Moldovei și Poloniei atâția principi, și astăzi o vedem iarăși căzută în ticăloasa stare a răzeșilor [4]. Războiul însă nu ...
... ușoară, zbârnâind mulțumită, pe foaia unsuroasă, pe ale căreia colțuri de sus picăturile de ceară stau ca niște peceți. E doar obișnuită cu cărțile bisericești; nu o dată ieșise sătulă din biserica de peste drum. E atâta hrană pe foile îngroșate parcă de urmele degetelor tăvălite prin grâul dulce al colivelor ... un dascăl, căruia îi rămaseră pe barbă, lângă buze, un fir de grâu uns cu miere. Până ce n-a gustat din miere, nu s-a lăsat; dar bietului om i-a ieșit sufletul alungând-o. Acum s-a săturat; se suie binișor ... se supără și mai rău. Până și cărțile mi le-au vrăfuit! Repede, cu o mișcare iute, sfinția-sa închide ceaslovul și-l aruncă, la loc, în dulap. Iar în mijlocul slovei roșii, musculița, strivită, se făcu una cu hârtia tocmai în clipa când, mai adormită, izbutise să-și statornicească în ...
Vasile Alecsandri - Radu Calomfirescu
... lua Cu sluga lui, cu Nedea, Ce de mic îi tot dădea Ajutor bun de putere Și cuvânt de mângâiere. Gonea el, mereu gonea, Gonea, nu mai ostenea, Nebăut și nemâncat, De dor mare frământat. Când a fost a treia zi, Pe tătari el îi zări, Atunci ... C-acum e pe vitejie, Pe vinceală sau robie, Taie tu marginile, Eu să tai mijloacele; Care-a scăpa de la mine Să nu scape de la tine!" În tătari ei se izbeau, Vârtej de moarte făceau, Și tăiau, nene, tăiau, Pe tătari îi risipeau, Și pe cei robiți ... bătrână N-o găsea-n ceata păgână. Radu-n scări se ridica, Ca vulturul se uita Peste câmpii Lăpușnii, Peste câmpi merei pustii, Și cum sta și cum ochea Iată, nene, că zărea Un cort mare și rotat, Cât un cort de împărat; Și-n cort zărea pe-un mârzac, Un ... de-ar mai fi trăit, Scaunul ți-ar fi răpit! Iată capu-i, dă-l la corbi Și copiii lui fă-i robi!" Bine vorba nu sfârșeau, Iată, nene, că veneau, Sluga veche, moș Nedea Cu măicuța Radului La scaunul Domnului, Și-amândoi îngenunchea Și, plângând, maica zicea. ,,Alei! doamne, doamne ...
Titu Maiorescu - Observări polemice
... cu oarecare dezgust de la asemenea polemici fără demnitate. În sfera literară procedarea este tocmai contrară. Aci toți autorii par a fi, dacă nu amici, cel puțin camarazi în înțeles de camaraderie. Unii caută a întrece pe ceilalți în atribute lingușitoare, și în literatura română nu se află decât poeți și prozaiști admirabili — în genere, capete de geniu. Și fiindcă toți se ilustrează cu atâta mărinimie unii pe alții, publicul ... și de viață. În tomul III întâlnim între literați pe Daniil Scavinschi . O mică probă din acest autor hazliu, dar cam vulgar, merită poate un loc într-o chrestomație română. Dar dl Pumnul consacră pentru scripturile lui nu mai puțin de 76 de pagini din Lepturariu . La pag. 402 începe traducerea lui Democrit cu următoarele versuri de introducere ale domnului Scavinschi: A ... fieștecare. După aceste probe credem că cititorii ne vor scuti de a le mai culege și alte flori din câmpia Lepturariului românesc , și nu ne rămâne decât a dori studenților din Cernăuți să se înveselească cât se poate de mult cu asemenea modeluri de stil, dar să ... ...
Nicolaus Olahus - La moartea fratelui meu Matei
... toți muritorii sărmani le stă-n cale Moartea cumplită și toți au sorocit a lor zi. Nici a lui Cresus comori nu pot peste dânsa să treacă, Nici ale regilor tari brațe n-o pot birui. Ea spre mormintele triste răpește-ale pruncilor trupuri, De prin ai ... rup grabnic al traiului fir. Când gârbovită pășește încet bătrânețea, urâta Moarte a tot ceea ce poate mai sigur a fi. Nu e nimica statornic în vârstele noastre, și trainic N-are nimica în el traiul fragil ce ni-i dat. Soartă haină, ce nu poți să fii niciodată-mblânzită, Spune: de ce-mi împletești viața cu-atâtea restriști? Au nu ți-a fost de-ajuns să-mi ucizi părinteștii tovarăși, Nenorocirea s-aduci ori în ce loc alor mei, Să bântuiești a mea țară cu atât de cumplite primejdii Și cu dușmanul tău braț să năruiești orișice? Până și propriu ...