Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SE
Rezultatele 841 - 850 din aproximativ 3461 pentru SE.
Mihai Eminescu - Rime alegorice
... atunci, cu caravane-sate, Dormea ca mort sub luna care bate. O caravană lângă mine trece, Naintea ei vine-o suflare rece. În șiruri lungi se strecur și se strecur: Eu număr unul, număr doisprezece. Un chip atuncea de pe cal coboară. La mine-ndreaptă-a lui privire-amară Și fața slabă ... barbă. Un râs, un chiot, o vuire multă  Cu toții strigă, nimeni nu ascultă; Ocări frenetici sunt o dezmierdare Și dezmierdarea deveni insultă. Toți se iubesc  ș-o spun în gura mare. Toți au făcut din viață sărbătoare: De măști râzânde lumea este plină, De comedianți și de femei ... acopăr moartea, ranele hidoase Cu râs, cu-amorul, cu beții, cu gluma? ,,Ba nu  răspunse-atunci Șeherezade  Nu, nu îi vezi așa precum se cade; VÄ�ața lor un vis al morții este, Azi pradă ei, iar mâni ea o să-i prade. Ce afli-n lume? mii de ... a lor cenușă Trăiește... cine?... ei! înmormântații. Moarte și viață, foaie-n două fețe: Căci moartea e izvorul de viețe, Iar viața este râul ce se
Mihail Kogălniceanu - Prefață la Cronicile României sau Letopisețele Moldaviei și Valahiei
... istorică, cu toate interesele sale proprii, având conștiința marilor sacrificii materiale ce avea să facă în favoarea unei mari idei, este sublimă de abnegațiune! Ea se rostește unanimă în favoarea Unirii! Spre a ajunge la putința de a se rosti liber, ea avea nevoie a se lupta, și se luptă cu bărbăție, și în contra influenței active din afară din partea Turciei și a Austriei, și în contra presiunii fără de margini ... boierescul), împropietărirea țăranilor! Marea chestiune socială care pretutindeni a costat sacrificii materiale colosale, ruina de clase întregi și șiroaie de sânge, în România se dezleagă fără nici o picătură de sânge, fără ruina nimănui; ba chiar din contra, de la al doilea an producția agricolă se îndoiește și bonurile rurale salvă averea a sute de proprietari îndatorați! Și apoi egala îndrituire a tuturor claselor societății române; sufragiul ... nici n-au profesat, nici n-au luptat vreodată în viața lor pentru dobândirea lor! Dacă am fost fără cruțare pentru cei de sus, nu se cuvine să fiu mai indulgent pentru cei de jos, care n-au avut îndestulă răbdare și bărbăție spre a ...
Paul Zarifopol - Despre ideologia lui Eminescu
... Călinescu îndreaptă această fundamentală greșeală referitoare la ideologia lui Eminescu. Schopenhauer era om de temperament, înainte de a fi gânditor filozofic; apriorismul timpului se prefăcuse la el în die Wesenlosigkeit der Zeit, ceea ce-i trebuia lui pentru a nega istoria și a se putea înverșuna asupra nimicniciei vieții. Fără îndoială: Eminescu înțelegea cum trebuie pe Kant; însă aceasta nu are a face: acolo unde Eminescu își ... aici, conștiința și raționalitatea sunt răul, sunt avocații diavolului. Modelul e statul natural al albinelor. Potrivit ierarhiei naturale a instinctelor, politica lui Eminescu se clădește pe un materialism sau cel puțin un realism economic. În statul conștient, rațional și contractual, triumfă minciuna, falsa viață de stat și falsa cultură ... moldovenii din eroare o numesc munteni. Ia un băiat de bulgar, trimite-l la Paris și rezultatul chimic e un june român. Acestei pături suprapuse se opune națiunea autentică cu voința ei oarbă de a trăi. Pătura suprapusă este inventatoarea formelor goale de cultură, necesare parazitismului său esențial, apăsătoare ... și a limbii strămoșești: ea e și puterea principală întru armonizarea claselor, armonie care era sănătatea societății românești în trecut. Regenerarea și mântuirea ...
Vasile Alecsandri - Pâinea amară a exiluluil
... Necontenit sunt pălmuiți De-un crivăț plin de gheață Și pe-al lor trup de sânge ud Des cade biciul crud! . . . . . . . . . . . . . . . . Convoiu-ntreg nedezlipit Îngenunchind se lasă Pe câmpul alb și troienit Sub negura geroasă. Și stă grămadă la un loc Făr’ adăpost nici foc! . . . . . . . . . . . . . . . . Treptat omătul spulberat Se-ntinde ca o mare Și crește și sub el, treptat, Convoiu-ntreg dispare, Și-n zori tot câmpu-i învelit C-un giulgi nemărginit! Au ... vulturi zboară Pe sus c-un repede avânt Și iute se coboară. Iar dintre brazi vine urlând, Urlând lupul flămând! Iată suferințe, iată martiri! Ochii se umplu de lacrimi când această imagine grozavă trece pe dinaintea lor. Când mă gândesc însă la exilul de la 1848, din care noi înșine am ... și de prosperități, fără știrea ei. În primii ani ai domniei lui Cuza răsăriseră ca ciupercile niște patrioți de a treia mână care se porecliseră cu emfaz ăi dintâi. Ei susțineau că aclamaseră ăi dintâi cu entuziasm ziua de 5—24 ianuarie 1859, ei aclamaseră cu frenezie ăi dintâi ... ei, în parte, a dezmormântat România. Ei sunt cioclii salvatori ai fiicei lui Traian!... Și astfel e de neghioabă gloata gurilor căscate că
Ion Luca Caragiale - Kir Ianulea
... a treia zi, am mâncat la nămiez fasole și ridichi... Ce sa te pomenești?... Așa pe la toacă, au început amândoi părinții mei să se ție cu mânile de pântece și să se vaite grozav: "mor" și iar "mor"!... Căpitanul, văzându-i cum se zvârcolesc și se zgârcesc în dureri de moarte, a chemat degrab pe un călugăr papistaș, care se suise cu noi pe corabie, om învățat, priceput și la căutarea boalelor. Până să vie acela, bolnavii începuseră să-nvinețească și d-abia i-au ... auzit vorbind așa: zice capitanul: - Părinte, dac-o fi holeră, m-am nenorocit; patruzeci de zile nu-mi dă voie să intru-n port, mi se strică marfa și rămâi sărac pe drumuri! Dar omul învățat i-a răspuns: - Nu e holeră cum nu sunt eu călugăriță. Asta e ... ridiche și pe urmă fasole... Vezi bine, ridichea își repede tăria-n sus, iar fasolea își navălește puterea spre partea dimpotrivă; una-mpinge, alta nu se lasă; se-ncinge luptă cu iuțeală mare în măruntaie, cârcei peste cârcei, până se face încurcătură-n mațe, de se ...
Ion Creangă - Amintiri din copilărie
... Smărăndița începe din când în când a mă fura cu ochiul, și bădița Vasile mă pune să ascult pe alții, și altă făină se macină acum la moară. Nic-a lui Costache, cel răgușit, balcâz și răutăcios, nu mai avea stăpânire asupra mea. Dar nu-i cum ... vrea Domnul. Într-una din zile, și chiar în ziua de Sfântul Foca, scoate vornicul din sat pe oameni la o clacă de dres drumul. Se zicea că are să treacă Vodă pe acolo spre mănăstiri. Și bădița Vasile n-are ce lucra? Hai și noi, măi băieți, să dăm ajutor ... cu covețile, în sfârșit, lucrau oamenii cu tragere de inimă. Iar vornicul Nic-a Petricăi, cu paznicul, vătămanul și câțiva nespălați de mazili se purtau printre oameni de colo până colo, și când deodată numai iaca vedem în prund câțiva oameni claie peste grămadă, și unul din ei mugind ... cetluiau acum zdravăn și-l puneau în cătușe, să-l trimită la Piatra... Iaca pentru ce scosese atunci vornicul oamenii la clacă. Așa, cu amăgele, se prindeau pe vremea aceea flăcăii la oaste... Afurisită priveliște mai fu și asta! Flăcăii ceilalți pe dată s-au făcut nevăzuți, iară noi, copiii, neam ...
Ion Creangă - Moș Nichifor Coțcariul
... și, când le grijea, grijite erau, iar când nu, n-avea cine să-i bănuiască. Moș Nichifor fugea de cărăușie, de-și scotea ochii; el se ferea de ridicături, pentru că se temea de surpătură. Harabagia, zicea el, e mai bună, că ai a face tot cu marfă vie, care la deal se dă pe jos, la vale, pe jos, iar la popas, în căruță. Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cânepă, împletită de mâna lui ... cu încărcat și cu descărcat, la deal moș Nichifor se da pe jos și trăgea de-a valma cu iepele. La vale iar se da jos, ca să nu se spetească iepele. Chiriașii, vrând- nevrând, trebuiau să se dea și ei, căci le era lehamete de morocăneala lui moș Nichifor, care îndată troncănea câte una cam de aceste: — Ia mai dați-vă ... și vadă harabagiul. Ș-apoi, povestea cântecului; las' că era de la Piatră de locul ei, dar era și îmbujorată Malca... din pricina plânsului, că se despărțește de socri, pentru că întâiași dată venise ea la Neamț, de cale primară la socri, cum se ...
Constantin Stamati-Ciurea - Istoria unui țânțar
... atac asupra unui broscoi ce se lăfăia cu pântecele la soare. Aceștia erau tinerii soldați ce învățau tactica militară. Mai de-parte pe luciul apei se întindeau ca o ceață miriade de bacile și monade, ale căror corpuri cristaline vopseau apa în felurite cuÂlori metalice. Făcând încă câteva silinți, în ... nu vede nici pasărea, și pasărea vede aceea ce nu poate vedea nici omul. Uită-te pe luciul apei sub umbra unei rădăcini putrede, cum se deosebește o pată mohorâtă ce se mișcă, acolo sunt bacilele holerei. Mai departe altă pată verde, compusă din ciupercile microscopice ale figurilor galbene. O, ce nu ar da oamenii să vadă ... câte cu 500 de pupile și fieștecare pupilă mărind vederea de 500 ori, închipuiește-ți că toată această lume, în care foiesc felurite creațiuni ce se zbat și se zbuciumă într-o luptă eternă pentru existență, se sfârșesc mâncându-se unul pe altul, cei mai puternici înghițind pe cei mai slabi, spre a le ocupa locurile. Toți sunt îndemnați de instinctul stârpirii, începând ... muscoi nu ar fi mai puțini la număr decât noi, atunci generația țânțarilor s-ar șterge de pe fața pământului. Iată pe frunza lotusului abia ...
Iacob Negruzzi - Hatmanul Baltag (Caragiale-Negruzzi)
... cer. La ridicarea perdelei s-aud cântând cocoși. Ciracii dorm cu cânii de vânat la picioarele stâncilor, cu armele așezate lângă dânșii; după introducerea orchestrei se lasă puntea castelului, poarta se deschide și apar Baltag și Stacan gătiți de vînătoare. Baltag suflă din corn. Se face ziuă.) SCENA I BALTAG, STACAN și CIRACII Nr. 1 BALTAG Sculați! Sculați! Ciraci, vă deșteptați! Colo, în zare, iată, Lumina se arată, Ne cheamă sus la munte, în codru-ntunecos, Mistrețul crunt și cerbul și ursul fioros. STACAN Sculați! Sculați! Ciraci, vă deșteptați! Pe armăsari călare ... a dispărea în stânga. Baltag rămâne la urmă pe vârful unei stânci privind în zare spre dreapta, pe unde are să intre Zulnia. Stacan se întoarce și-l trage afară din scenă. Joc de scenă, în vreme ce orchestra urmează în surdină motivul corului.) SCENA II SOTIR, apoi CUCOANA ARGHIRIȚA ... invenția scrisului, pentru familiile cu domnișoare! Dar destule reflecții filozofice pentru un factor poștal rural; să ne îndeplinim datoria... Poșta rurală, serviciul zilnic: Scrisorile loco se ridică dimineața până în ziuă. (Cucoana Arghirița intră repede prin stânga.) A! Cucoana Arghirița! M-a văzut. ARGHIRIȚA (merge la copac ...
Ion Luca Caragiale - Hatmanul Baltag (Caragiale-Negruzzi)
... cer. La ridicarea perdelei s-aud cântând cocoși. Ciracii dorm cu cânii de vânat la picioarele stâncilor, cu armele așezate lângă dânșii; după introducerea orchestrei se lasă puntea castelului, poarta se deschide și apar Baltag și Stacan gătiți de vînătoare. Baltag suflă din corn. Se face ziuă.) SCENA I BALTAG, STACAN și CIRACII Nr. 1 BALTAG Sculați! Sculați! Ciraci, vă deșteptați! Colo, în zare, iată, Lumina se arată, Ne cheamă sus la munte, în codru-ntunecos, Mistrețul crunt și cerbul și ursul fioros. STACAN Sculați! Sculați! Ciraci, vă deșteptați! Pe armăsari călare ... a dispărea în stânga. Baltag rămâne la urmă pe vârful unei stânci privind în zare spre dreapta, pe unde are să intre Zulnia. Stacan se întoarce și-l trage afară din scenă. Joc de scenă, în vreme ce orchestra urmează în surdină motivul corului.) SCENA II SOTIR, apoi CUCOANA ARGHIRIȚA ... invenția scrisului, pentru familiile cu domnișoare! Dar destule reflecții filozofice pentru un factor poștal rural; să ne îndeplinim datoria... Poșta rurală, serviciul zilnic: Scrisorile loco se ridică dimineața până în ziuă. (Cucoana Arghirița intră repede prin stânga.) A! Cucoana Arghirița! M-a văzut. ARGHIRIȚA (merge la copac ...
Ștefan Octavian Iosif - Cântecul despre preafericita izbândă de la Podul-Înalt
... auzit, S-au și repezit, Dar de după pod, Ștefan-voievod, Pe neașteptate Le-a sărit în spate! Turcii dau de crâng, Șirele se frâng, Repede se-ntoarnă, Caii se răstoamă, Și mereu se-ndeasă Prin negura deasă, Prin smârcuri și zloată Se ucid în gloată, Pe pod se repăd Loviți de prăpăd, Se izbesc în dos De malul râpos; Podu-i frânt în două, Săgețile-i plouă, Coase și topoare Cad fulgerătoare! Și, lovit de-o rază, Ce ... — Ceata lui de lei! Spulberă și taie, Paloșu-i văpaie, Unde trece El, Groază-i și măcel! Nebuniți de spaimă, ,,Allah" turcii-ngaimă, Și se sting și pier, Cu ochii la cer; Alții fug să scape, Fug peste hârtoape, Fug, se duc orbeți, Vânați de săgeți! Ștefan cu ai săi Zboară după ei, Și mi-i căsăpește Și mi-i risipește Și din goană mână Liota ...