Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FACE UN DAR
Rezultatele 871 - 880 din aproximativ 1278 pentru FACE UN DAR.
Ion Heliade Rădulescu - Coada momițelor
... În Simium, a momițelor capitală, Printr-o moarte repede și fatală, Bufonii curții cinci muriră dodată. Bufon între momițe, în neamul somifier, Era un post prea mare, sarcină însemnată, Un fel de minister, Pe care trei partituri briga care de care Să-l poată însuși. Căci era post c-acelea! Poporul în mișcare Sta chestia ... intre la rege în favoare, Spărgându-se striga: Că fără de această regală codătură Ce-ar fi de o momiță? și ce-ar mai semăna? Un monstru spăimântabil, un OM! o pocitură! (Căci omu-ntre momițe e proastă creatură.) Partitul de a treia pe brânci se opintea Să-mpingă înainte, să poată ... Aceștia, firește, erau d-ăi moderați, Muțoi mai ideați, Un soi de popioni, De babuini, mamoni. Ei nu condamnau coada, ziceau că-i lucru bun! Dar ei aveau codiță! și-n public toți propun Că bună este coada, dar nu așa prea mare, Și căci excesu-n toate aduce încurcare; Nici ciunt nu este bine, nici nătărău codos, Ci colea, cum se cade, de ... Și el, și țara-ntreagă văzură-nvederat, Ca lucru luminat, Că, cum intra în funcții, momița tot momiță; Și coadă, și codiță, Și ciontul, tot ...
Alexandru Vlahuță - România pitorească
... se ivește-n curmeziș mai întâi o dungă, o coamă gălbuie și creață. Ne apropiem de pragul gherdapurilor. Dunărea începe să vâjâie mânioasă, — e un zbucium ș-un clocot de valuri dintr-un mal în altul. Peste-adâncimi se fac ochiuri mari, cari rotesc în loc. Ici apa se scufundă, bolborosind, ca suptă de gura unei vâltori, colo ... putut sta împotrivă. TURNU-SEVERIN De la Vârciorova malurile se pleacă și se netezesc. Întinse ogoare de porumb înverzesc zariștea. Linia ferată tivește drept, ca un chenar regulat, marginea apei până la Turnu-Severin, care s-arată-n asfințitul soarelui ca-ntr-un decor de teatru. Dunărea, lărgită, taie o curbă-n țărmul românesc și-mpinge orașul pe-o înălțime acoperită de arbori, din desișul cărora ies la ... bate-o bucată bună spre răsărit și se-ndoaie-n formă de potcoavă în țărmul românesc. În fundul acestei potcoave e Ostrovul Corbului, în care un război între ruși și turci, spun localnicii, ar fi lăsat corbilor de mâncare leșuri pentru trei ani de zile. * Un chiot lung sparge tăcerea amurgului. Pe malul stâng, căsuțe albe se ivesc dintre copaci. Turme de vite se scoboară la adăpat. În fața pichetului Hinova ...
... imitată dupre zicătoarea poporană Între Prut și-ntre Siret, Ce mai mult de ani o mie Apă limpede trimet Păn' la Dunăre-n cîmpie, Este-un lac, ca marea-ntins, De muncei umbroși încins. Nici un rîu din sînul lor Nu revars-a sale ape, Cu nutrețul curgător Acel lac ca să-l adape, Ci din fund nemăsurat Lacul ... și-n lat, Luntre multe s-a durat. Spre a avea cerescul har La-ntreprinderea pascară, A dat cît-un sărindar Pe la monastiri din țară Ș-un călugăr de la schit Cu agheazmă a sințit. Însuși Conde, stînd la mal Cu a lui curteni și gloată, Dă pascarilor ... pămînt !» Atunci iacă răsări Preste tot a zilei soare, Spaima dintre noi peri, Ni sufla o dulce boare ; Abat ochii pre pămînt, Dar pămînt eu nu mai simt Că cu schitul cufundat În pămînt mă deștind vie ; Și atunci s-a revarsat Preste noi uda tărie ... Crivățul a spulberat Ca p-arină din cîmpie ; Nici o urmă de-a lor pas De cît numele-a ramas.
Dimitrie Bolintineanu - La România
... Dimitrie Bolintineanu - La România La România de Dimitrie Bolintineanu Astfel cum se-nclină crinul Fără viață și color, Când un vierme-i roade sânul Fraged și desfătător; Astfel, dulce Românie, Tu începi a te fana, Și nimic n-aduce ție Viața și mărirea ... Chiar în sânul tău frumos. Unde mergi ea te-nsotește; Orice faci e de prisos. Când în dorul ce te-abate Tu încaleci să combați, Un fiastru urcă-n spate Și iți zice să abați! Când pe râul organizării Vasul tău vrei a-l purta, Un fiastru, al pierzării, Pune mâna-n cârma sa. Unde mâna ta plăcută Scrie fericire,-amor! Altă mână nevăzută Scrie-ndată: ură, dor! Când tu faci ... p-a ta cunună Cum le pui se ofilesc! Și speranța ta se curmă! Cu nimica nu te-mpaci! Toți s-arată pentru cârmă; Dar
Petre Ispirescu - Poveste țărănească
... stânga, ași! în loc să iasă la lumină, el să rătăcea și mai mult. Dibuind prin codru, și cercetând să dea peste potecă, ieși la un luminiș, și acolo în mijlocul luminișului zărește un foc mare și pe foc o crăcătiță, din care ieșea un fel de glas, dară fără să știe el ca ce să fie. Stete locului, și mai ascultă. Auzi ca și întâi. Se mai uită o ... într-o casă, ale cării uși erau închise. TatÂsău o dată pe an o lăsa descuiată, și atunci, la o ușă sta de pază un cocoș, și la cealaltă era un clopoțel; și nu putea nimeni să se apropie, căci cum punea cineva piciorul pe prag, ori clopoțelul se trăgea, ori cocoșul cânta. Fiul de împărat ... răpus pe zmei, să se înfățișeze ca să-i dea fata după dânsul, și jumătate împărăția. Nu trecu mult și iată că vine la împărat un țigan urât și buzat, și negru, ciumă nu altceva, și spuse că el a omorât pe zmei. Și ca să încredințeze pe împăratul ... El își umpluse satârul și hainele cu sângele unui cal al său, stătu de bătrân și plin de tecnefes, cu care nu mai avea ce
Dimitrie Bolintineanu - Veneticii
... Librăria Löbel&Poper, 1870. Opere, vol. 3. Trecură peste țară în timpii dinainte, Oștiri streine, turcii, tătari, și morminte Lăsară aici. Polonii, maghiarii au trecut, Dar ei atâtea rele în țara n-au făcut. Cât fac azi veneticii, neputând să trăiască În țara lor și află în țara românească O partie ... odată bravi, Căzură fără luptă sub jugul ce Grecia Le puseră prin datini și-omoară România. Acest venin viază chiar azi ascuns în flori, Și face slăbiciunea acestor servitori, Ce învățați să fie robi la streini în țară S-agață cu furoare d-ale lor crude feare. Când vede veneticii pălește ... pleacă, Lăsară sclavii-acasă. Acești slcavi venetici Umplură de mirare credințele antici. Se fac stăpâni pe case, familii, și când vin Stăpânii, ies la luptă. Un scit de viață plin Le zice tuturora: — „Acești robi sunt dedați Cu biciul, nu cu arma, cu biciul în ei dați.â€� Când ...
George Ranetti - Rapsodia Dâmboviței
... Unde-i bardul să repete, punând dreapta lui pe cruce, Că ești dulce și că cine te-a băut nu se mai duce?... Un poet spune cam multe. Pentr-o rimă, pentr-un fleac, El, senin, jertfește-o roză de hatâr’ unui dovleac, Și-o sonoră nerozie cu solemnitate-azvârlă! Adevăru-i că-ntre gârle tu ești cea ... puse și nu te-a pus la Mizil! [...] Apa îndeobște este prost lichid, nu mai e vorba: Scuza-i că din ea poți face baie ori o acră ciorbă... Însă niciodată apa nu s-a-nfățișat mai prost, Ca în Dâmbovița!... Lungă tocmai ca o zi de ... căror prunduri praf de aur stralucește. Mai sunt gârle ce au țărmuri adumbrite de răchiți Sau de sălcii pe sub care plutesc bărci cu-ndrăgostiți... Dar pe malul Dâmboviței cresc scaieți și pălămidă Și n-a produs pân-acuma decât... febră tifoidă! Toate gârlele din lume bune-s la ...
... DRAGOMIR: Dumnezeu... ( pauză. ) Mă, Gheorghe, tu cam știi legile... GHEORGHE: Așa ș-așa... ( Anca intră și se oprește în ușe. ) DRAGOMIR: Nu-i așa că un om care a făcut o faptă... un omor... nu-i așa că dacă vine singur peste zece ani și se mărturisește, nu mai are nici o pedeapsă?... GHEORGHE: Cât e nu știu ... mine?... Ce ai cu mine? Lasă-mă în pace pe mine cu Dumitru al tău! ( o împinge de mână și suie ; ea vrea să facă un pas spre el. ) Lasă-mă în pace! ( același joc. ) Lasă-mă în pace! ( iese foarte turburat prin fund trântind ușa. ) SCENA III ANCA, GHEORGHE GHEORGHE ... Așa cum mă iubești tu pe mine eu nu te poci iubi... GHEORGHE: Tu nu poți iubi? ANCA: Ba... oi fi iubit și eu odată... dar n-am avut parte. Acu la mine a trecut vremea iubitului... D-aia Gheorghe, îți mai spui o dată, caută-ți norocul în ... Zici că ți-e greu să-l vezi. ANCA: Da... da' mie Dumnezeu mi l-a trimis pe el; și Dumnezeu știe ce face
... să le clădească craniile ca o pildă că toate trec cu vremea... O hidră amenințătoare cu șaptezeci și patru de capete privește cu încredere viitorul, un strugure monstruos făcut din boabe diferite atîrnă într-o ramă pe un fond negru de culoarea infinitului, o pleiadă de ambiții se înfățișează sub diverse măști, o vecinătate de necunoscuți se luminează de aureola acelor cîțiva fericiți ... încep să mă înfior și să simt întunerecul, doliul și frigul nepăsătoarei camere obscure. Ca pe o hartă sculptată, trec mîna peste tabloul acesta, ca un orb ce-ar pipăi cu degetul relieful ce-l lasă un ascuțiș pe o suprafață lucie, ca pe întinsul unor ape ce le-a sorbit focul lacomului soare, lăsînd să li se vadă tăinuitele ... irisuri, împrejmuite de neant au rămas ovalele globuri întoarse, neîndurate s-au lăsat întunecatele cortine ale dibaciului operator peste atîtea trufii, chipuri anonime reprezentate printr-un număr sunt astăzi majoritatea acestei pleiade, cercuri de-a dura date pe panta nepăsării, cele mai multe din cercurile ce-au căutat să ... facă un mănunchi... Serioasă însă, tristă aproape, tînără încă, voluntară totuși, privește enigmatica figură a marelui Caragiale din alveola acestui grup de coralier, un
Dimitrie Anghel - Moartea narcisului
... îi port de grijă cu drag, ca să nu moară, În amintirea mînii ce s-a întins s-o rupă. Trăiește încă floarea, dar inima mea bate, Văzînd-o cum pălește din ce în ce mai tare. Sunt alte flori desigur mai mîndre și bogate; Dar numai eu știu taina Narcisului ce moare. Trăiește floarea încă, dar mîne-ncet va plînge Alăturea de cupă, petală cu petală, Și flacăra ce arde în mine se va stinge, Ca focul care-l uită pe ... încet... Nu și-a fărmat viața petală cu petală, Ci a murit cu fața din ce în ce mai pală, Ca un bolnav ce-ngroapă cu dînsul un secret. Așa s-a stins în taină, și nimeni n-a știut, Căci în minuta asta de grea melancolie, Eu singur ... atunci ce s-a pierdut. Iar cînd a fost ca toate aceste să le scriu, Asemeni unui suflet de moarte dezlegat, Un blînd parfum în aer ușor s-a strecurat, Și a rămas în casă plutind pîn-în tîrziu. V Și totuși te ... ...
Titu Maiorescu - Asupra poeziei noastre populare
... a se arunca afară din sine, și de aceea din poezia lui îți vorbește însăși durerea și însăși bucuria, dar nu un individ care suferă, un individ care se bucură. Însă tocmai aceasta este semnul adevăratei poezii, și ne putem explica cum asupra Iliadei, atribuite lui Homer, s-a născut ... cititor a recădea din înălțimea impresiei poetice în mijlocul preocupărilor de toate zilele. Nu că doară poporul ar fi nesimțitor la asemenea lucruri; dar el când face poezie, nu face politică, când inima îi saltă, încetează sarcina reflecției. Și la români se găsesc poezii contra Rusiei și a Austriei, dar nu fiindcă Rusia este „cnuta colosală de la nord“ și Austria „despoticul absolutism“, ci fiindcă străinul îi rămâne străin sub orice ... mea străbună. Fie dulce ca și mierea. Mie-mi pare că-i ca fierea. (pag. 405) Când eram la mama fată Purtam rochii de bucată, Dar de când m-am măritat C-un moscal din cela sat, Nici n-am fustă de purtat, Nici papuci de încălțat! Inima-mi e cu lăcată; Când aș discuia odată, Ar cunoaște ... Și p- ...