Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SUFLET
Rezultatele 901 - 910 din aproximativ 1452 pentru SUFLET.
Ion Luca Caragiale - Decadență
Ion Luca Caragiale - Decadenţă Decadență de Ion Luca Caragiale Puteți râde voi, tineri sceptici, cari ați aruncat sfintele credințe în schimbul științei profane. Eu sunt mâhnit de câte văz. Am fost la întrunirile opoziției în Craiova și în Iași, și mărturisesc drept că am ieșit adânc afectat de decadența moravurilor noastre politice. Asta e opoziția? Astea sunt întruniri de opoziție? Oratori cari vorbesc ca toți oamenii, liniștiți de parcă n'ar fi la guvern un partid adversar, desbătând cu sânge rece ca la Academie, ba încă permițându-și a face și glume și spirit. Auzi glume și spirit când ești în opoziție! Niciun orator nu se bate cu pumnul în piept. Niciunul nu răstoarnă sfeșnicele, nu sparge tribuna, nu-și taie mâna în țăndările paharului spart. Niciunul nu-și mai scoate brațul din umăr printr'un suprem gest patriotic. Nimic din toate astea. Și ce e mai rău, e că școala asta decadentă prinde - poporul, publicul, are aerul că aprobă acest curent menit să ucidă cu desăvârșire avânturile mari, să stingă focul sacru al pasiunilor politice. Unde sunt vremurile clasice ale liberalismului român? Unde e sala Slătineanu? Sala Bossel? Circul dela Constantin-Vodă? S'au dus toate ...
Ion Luca Caragiale - Deslușire
... tiran;... nu pentru meschinul interes personal, el s'a făcut apărătorul aprig al drepturilor și libertăților publice;... nu pentru ambiții nedemne de un suflet desinteresat, el își dă porecla de sentinelă neadormită a principiilor eterne înscrise solemn în pactul fundamental;... în sfârșit și mai presus de toate ...
Ion Luca Caragiale - Discreție
Ion Luca Caragiale - Discreţie Discreție de Ion Luca Caragiale Informații despre această ediție Publicată sub titlul Tăcere - discreție simbolistă în Moftul Român an I nr. 33; reprodusă în seria II a Moftului, în numărul de la 18 Noiembrie 1901, apoi în Calendarul Moftului Român pe anul 1902, pag. 23. Nu vreau să știi că te iubesc; Voi suferi tăcut, discret – Cochetele desprețuiesc Pe-un franc poet! Da-n veci închipuirea ta Din sufletul meu n-o să moară, Și niminui n-oi arăta A mea comoară... Căci te iubesc, deși nu-ți spun: Nu! n-ai s-o afli niciodată... Și arz de dorul tău nebun, Mult adorată; Dar tac, nu-ți spun că te iubesc: Știu bine că pe-un franc poet Cochetele-l desprețuiesc... Tac – sunt
Ion Luca Caragiale - Elegie (Caragiale)
... Ion Luca Caragiale - Elegie (Caragiale) Elegie de Ion Luca Caragiale Sărac, fără putere, În lume sunt ursit Prin valuri de durere Să trec necontenit Am suflet... dar suspine Printr-însul trec mereu, Precum trece prin vine Al morței fior greu; Căci el daca iubește Un dulce nenufar, Iubirea-i se umbrește ...
Ion Luca Caragiale - Grămătici și măscărici
... aveau și o sarcină politico-socială. Când boierul avea necaz pe cineva, când era mahmur din cine știe ce pricină, când era scârbit până în suflet că l-a scos vodă de la ipolipsis, atunci punea pe măscărici la poarta curții să pândească pe rival sau pe prietenii ori ...
Ion Luca Caragiale - Grația domniței
... Se începe goana. Tânăra copilă Tremură de spaimă, tremură de milă, Văzând că-mprejuru-i acea tinerime Face-atâtea jertfe cu așa cruzime. Totdeun-un suflet c-al ei delicat Cu cruzimi de-acestea greu va fi-mpăcat! Pe când lăcrimează, iată că de-odată, Din desiș, în față-i un ...
Ion Luca Caragiale - Justiţie Justiție de Ion Luca Caragiale 1893 Judele de ocol: Care va să zică, d-ta Leanca văduva, comersantă de băuturi spirtoase... Leanca: La Hanu Dracului... Jud.: Știu... Lasă-mă să-ntreb. Leanca: Plătim licența, domn' judecător... Prevenitul: Oleo! Jud.: Tăcere! Leanca: ...E păcat pentru mine, domn' judecător... Jud.: Lasă-mă să te-ntreb... Leanca: Te las... Jud.: Care va să zică, d-ta Leanca văduva, comersantă de băuturi spirtoase, ce reclami de la prevenitul Iancu Zugravu? Leanca (cu emoțiune treptată): Eu, să trăiți, saru' mâna, domn' judecător, eu sunt o fomeie sârmană, Dumnezeu mă știe cum mă chinuiesc pentru o pâine... De-aia și pusesem de gând de la sfântu Gheorghe să las prăvălia, care nu mai poate omul de atâtea angarale pentru ca să mai mănânce o bucățică de pâine, și nu ne mai dă mâna să plătim licența. Prevenitul: Licența o plătește domn' Mitică. Leanca: Domn' Mitică?... să fie al dracului care minte? Jud.: Tăcere! Nimini n-are voie să vorbească până nu-l întreb eu. Leanca: Dacă zice dumnealui că domn' Mitică!... Eu, domn' judecător, săru'mâna, poci să jur că sunt curată la sufletul meu! Jud.: Nu e vorba de asta!... ...
Ion Luca Caragiale - Norocul culegătorului
Ion Luca Caragiale - Norocul culegătorului Norocul culegătorului de Ion Luca Caragiale A fost odată un băiat sărman: și făcându-i-se Maichii Precistei milă de el, s-a prefăcut călugăriță și i-a ieșit înainte când bătea el hoinar drumurile. "Mă băiețele, ce tot umblu tu, de colo până colo, fără rost? Uite, o să vie iarna; tu n-ai părinți, adapost n-ai, haine nu, n-ai de nici unele. Vrei tu să te procopsești? - Vreau, sărut mâna, maică... - Atunci...vino cu mine". Și a plecat băiatul dupa maica starița. Ea l-a dus la o tipografie și l-a băgat ucenic; i-a dat ceva mărunțele pentru covrigi, l-a blagoslovit și s-a dus. A început atunci pentru băiatul sărac frecușul jugului vieții: vânzarea puterilor de azi pe o bucățica de pâine pentru mâine, de mâine pentru poimâine, ș-așa tot mereu, muncă zdrobitoare câtu-i ziulica de lucru, de sărbătoare, ba și de duminică până-n amiezi! asprimea celor mari; ușoare greșeli plătite cu vorbe și lovituri prea grele, și silință niciodată răsplătită cu o ...
Ion Luca Caragiale - Ruga spiritistului
... Ion Luca Caragiale Dedicată d-lui B. P. Hăsdeu, prezidentul Primei Societăți spiritiste Române, de un Inițiat Tu, spirit coborât din cer, Înalță al meu suflet, Să-mpodobesc c-un adevăr Macabrul meu resuflet; Să mă despart din timpul meu Și, spirit, să fiu altul, Și să mă văz râzând mereu ...
... zgomotele vorbei, Spre neștiute lumi, departe, du-mă. Iar tu, pustiu imens, de tremuri numai De șoapt-acelorași dorinți eterne, Atunci, învinsele-ți aripi, o, suflet, Spre pradă golului adânc le-așterne. Iar Moartea, irosind cenușa vieței, În noaptea-i pașnică mă ție-ascuns, Tihnit să sorb mereu în scursul vremei ...
... mi cată ochii pe tristele câmpii, Aștept mereu, iubito, din neguri ca să-mi vii, Să rătăcim alături... Din lumea lor să ies Înduioșat în suflet, că tu m-ai înțeles... Iar farmecul iubirei la plânsetul de vânt Părea-va o poveste ce frunzele o cânt... Iubita mea, stea blândă, pierdută ...