Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TRECE DE
Rezultatele 901 - 910 din aproximativ 1337 pentru TRECE DE.
George Topîrceanu - Balada unei stele mici
... noastră, un castan Cu frunze pudic răsfirate Pentru-a servi de paravan Iubirilor nevinovate Tinzând o ramură-n zadar Ca să ne apere de stele Fusese martor ocular La toate cele Și nu mi-ai spus atunci nimic Dar când mi-am coborat privirea Un deget mic Mi-a ... arătat Nemărginirea Un strop de-argint a lunecat Și, cu paloare-i siderală Pe cerul negru a-nsemnat Un fir subțire de beteală…. Ții minte ce fior străin Trecu atunci, din constelații Prin bluza ta de crepe-de-Chine Cu aplicații? Ce vești din cerul depărtat A nins pe fruntea ta zenitul? Ce gânduri tainice-ai schimbat Cu infinitul? Sclipind departe ... singuratică, pieziș Deasupra noastră Și ca un spin, Cu raza-i rece și subțire Mi-a strecurat un gând străin În visul meu de fericire. Zicea: - Subt cerul vast și mut V-a aruncat aceeași soartă Pe-un strop de lut Ce-n învârtirea lui vă poartă. Sărman atom sentimental Nu știi tu oare Că viața voastră-i colosal De trecătoare? Zicea: - Mă mir că te-ai gândit Să-mi cânți o odă. ...
Mateiu Caragiale - Craii de Curtea-Veche
... surd, se desprindea cu amărăciune, o adâncă silă. Viața lui, din istoria căreia i se întâmpla rar să dezvăluie ceva, fusese o crâncenă luptă începută de timpuriu. Ieșit din oameni cu vază și stare, fusese oropsit de la naștere, crescut pe mâini străine, surghiunit apoi în străinătate la învățătură. Întors în țară, se văzuse jefuit de ai săi, înlăturat, hărțuit, prigonit și trădat de toată lumea. Ce nu se uneltise împotriva lui? Cu ce strigătoare nedreptate îi fuseseră întâmpinate lucrările, truda de zi și noapte a jerfitei sale tinereți, cum se învoiseră cu toții să-l îngroape sub tăcere! Din grelele încercări de tot soiul prin cari trecuse atâția ani de restriște și cari ar fi doborât un uriaș, această făptură de fier ieșise călită de două ori. Pașadia nu fusese omul resemnării, încrederea în sine și sângele rece nu-l părăsiseră în cele mai negre clipe; statornic în urmărirea țelului ... treceau pragul acelei bogate locuințe unde, până în cel din urmă ungher, se resfrângea, sever, sufletul stăpânului. Îl găseam în odaia lui de lucru, lăcaș de liniște și de ...
Ion Luca Caragiale - Manifestul "moftului român"
... Ion Luca Caragiale - Manifestul "moftului român" Manifestul "moftului român" de Ion Luca Caragiale Către cocoane Auzit-ați, cocoanelor! Nu e glumă! De acum să vă țineți! V-o spunem din vreme ca să vă pregătiți tauletele; iaca, cu treaba, cu una-alta nu bagi de seamă, și te pomenești că sosește 10 mai și vă prinde. Are să fie lată de tot în anul ăsta! Au să vie împăratul Germaniei cu 500 de dragoni, țarul Rusiei cu 500 de cazaci, împăratul Austro-Ungariei cu 500 de husari: 1500 de ofițeri, bașca de ai noștri, pe care-i cunoașteți. Și încă mai cine, credeți? Victoria, regina și împărăteasa Engliterii și Indielor, cu 500 de scoțieni, îmbrăcați foarte ușor, mai ușor decât baletistele de la teatru. Care va să zică 1500 și cu 500 fac 2000. În capul alaiului are să meargă muzici și armată multă, pe urmă împărații ... ce-o să fie atunci! Să vă feriți la luminație jupurile să nu vi le calce mitocanii pe coadă! Să nu vă ia foc capelele, de la vreo masala, ori să vă cază în cap bețile aprinse de la artifiții! Să nu vă pierdeți ...
... încet, purtându-și stăpânul . Apoi plecă pe drumuri lungi, prin locuri străine și depărtate. L-au necăjit îndelung până să-l învețe cu viața înfrânată de zăbală și pinten. Când s-a dezmeticit bine-bine, era de mult deprins cu șaua și știa chiar ceasul de dimineață la care pornea înspre câmp ca să-și poarte călărețul, prin fața regimentului, în văzul sutelor de cai ce stăteau nemișcați la strigătul goarnei, ca și oamenii de pe ei. Și nu mai putea de mulțumire când, după alergările prin vânt și ploaie, se întorcea în grajdul în care îl aștepta nutrețul. După câțiva ani porni la un drum mai ... săbiile scoase, se simți mânat la moarte într-un vârtej înspăimântător. În față le răsări deodată un alt vârtej, și se loviră într-un vălmășag de glasuri, de vaiete, de împușcături. I se păru că nu mai e scăpare, se avântă, sări peste trupuri de oameni și cai, și, în goana nebună, își duse călărețul departe, despărțindu-l de ai lui. Un zid de săbii se înălță deodată împrejurul lui și-l opri. Atunci se ridică în două picioare, se întoarse și se aruncă orbiș înapoi. Simțea că pe
Constantin Negruzzi - Amintiri de junețe
... izbucnirea unei mine. Bărbați, femei, copii, toți săriră și s-apropieră de tablă, strigând bravo de răsuna sala. Mumele uimite suspinau sub bonetele înhorbotate. Lacrimi de bucurie izvorau din ochii lor odată frumoși poate, dar acum stânși și împregiurați de un cerc purpuriu; aste lacrimi, strecurându-se pe lângă zbârciturile nasului ca pe niște uluce firești, ajungeau sub buza dedesubt, unde barba întoarsă în năuntru ... erudiție a acestui dascal. — Adevărat, e un om plin de științe, și l-am poftit să vie ca să-ți dea lecții de trei ori pe săptămână. De mâine va începe. O, cât am rămas de recunoscător bunului părinte pentru această dorită veste! Îndată am gătit caiete, condeie nouă, negreală bună, nimic n-am uitat; întocmai ca bravul soldat care își ... mulțimea calendarilor și a cărților în limba grecească modernă, iaca ce am găsit: TIPĂRITE: Viețile sfinților din toate lunile. Moartea lui Avel (poem de Gesner). Numa Pompilius (romanț de Florian). Patimile Domnului nostru, în versuri. Istoria lui Arghir și a pre-frumoasei Elene, idem. Despre începutul românilor, de Petru Maior. Floarea darurilor. Întâmplările franțezilor și întoarcerea lor de
... Anton Pann - La Rîmnic La Rîmnic de Anton Pann Primăvară cum s-arată, Împodobită-nflorată, Multe inimiori rănește Și spre amor le pornește. Cu dor mare le cuprinde Și cu foc greu ... cale. AIții ies la Olt, să plimbă, Vîntu-i bate, doru-și schimbă. Unii la Inățești afară Își potolesc a lor pară. Și de văd că nu le trece, Beau și cît-o apă rece. Alții pă Ia Cetățuie Merg focul ca să-și răpuie Și d-acolo să pogoară Cu durere mai ușoară ... Fel de fel să răcorește. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 de
Alexandru Vlahuță - Liniște (Vlahuță)
... gusturi rafinate. În discuții orice-ar zice lasă-i, dă-le lor dreptate. Anecdota, calamburul acolo fiind la preț Cată-le prin almanahuri, și vei trece de isteț. Păn-atunci, neavând spirit, nu prea-ntinde vorba multă; Nici să taci așa întruna, căci tăcerea ta-i insultă... După masă se-nțelege doamnele ... ce-mprejurul tău stă roată, Te închei frumos la haină și... începi. Una suspină, Alta râde, face semne și s-apleacă spre vecină. Conversația începe: de copii, de slugi, de rochii... Are haz, șoptește gazda, spionându-te cu ochii. Uf, ce anost! Cine-i ăsta? într-un colț se-ntreabă două. De, închipuie-ți, săracul!... de povești ne arde nouă? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A, s-a isprăvit!... Din vorbă se-ntrerup pentr-un moment; Fiecare se silește să-ți arunce ... lor splendoare! Ce? Atâta timp să cauți dureroasa întrupare A unei lumini de-o clipă ce-n viața ta răsare, Și din haosul de gânduri s-alegi sfintele icoane, Ca să faci frumos cu ele la boieri și la cocoane? Dar ar fi să te cutremuri de dezgust și de ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de noiembrie
... mă-i vedeam. Intrau în curte cioclii cu fața uscățivă;... Călări intrau în treapăt și doi sau trei ostași;... Veneau la urmă popii, ca buturii de grași, Cu pântece rotunde umflate de colivă. În albe sovonite sub flori de lămâițe, Vin fete-nchiriate să-mi țină de panglici; Apoi o-ntreagă ciurdă de-orbeți și de lelițe... Pomană când se face, se află și calici! Dar muzica e gata și popii s-află gata, Și toți vor să mă ducă mai ... Nimic din toate aceste... Nimic, — din fericire! Prietenii ce lasă ai soartei prigoniți Avuți dacă se află sunt numai prin simțire, Și mor deopotrivă de plânși și de iubiți. Parada însă trece pe Podul Mogoșoaie Și-ncepe ca să pice o burniță de ploaie... Dau fuga trecătorii... efectul e stricat Și mumă-mea scontase al pensiei mandat Jertfind o lună-ntreagă din zilnica ei hrană, Nevrând ca să ... ngroape orașul de pomană. Dar iată că prin geamuri, privind din cafenele, Pe când își beau în tihnă știutele cafele, Samsarii se întreabă să afle de-a murit Vrun negustor de bursă or vrun lipscan falit?... Pe loc ce li se spune
Karl Marx - Manifestul Partidului Comunist
... pieței mondiale, un caracter cosmopolit producției și consumului din toate țările. Spre marea mîhnire a reacționarilor, ea i-a smuls industriei de sub picioare terenul național. Străvechile industrii naționale au fost distruse și continuă să fie distruse pe zi ce trece. Ele sînt înlăturate de industrii noi, a căror introducere devine o chestiune vitală pentru toate națiunile civilizate, de industrii care nu mai prelucrează materii prime indigene, ci materii prime provenind din regiunile cele mai îndepărtate și ale căror produse nu sînt consumate numai ... Burghezia a supus satul stăpînirii orașului. Ea a creat orașe enorme, a făcut să crească considerabil populația orășenească fașă de cea sătească, smulgînd astfel o parte însemnată a populației din idioția vieții de la țară. Tot așa cum a adus satul într-o stare de dependență față de raș, ea a făcut dependente țările barbare și semibarbare de cele civilizate, popoarele de țărani de popoarele de burghezi, Orientul de
Duiliu Zamfirescu - Viața la țară
... 16 XVI 17 XVII 18 XVIII 19 XIX 20 XX 21 XXI 22 XXII 23 XXIII I Cum ridici priporul Ciulniței, în pragul dealului, dai de casele boierului Dinu Murguleț, case bătrânești și sănătoase, cum nu se mai întâlnesc astăzi pe la moșiile boierești. De sus, de pe culme, ele văd roată împrejur până cine știe unde, la dreapta, spre valea Ialomiței, la stânga, pe desișul pădurii de Aramă, iar în față pe cotiturile ulițelor strâmbe ale satului. Toată curtea boierească trăiește liniștită și bogată, cu cârduri întregi de gâște, de curci și de claponi; cu bibilici țiuitoare; cu căruțe dejugate; cu argații ce umblă a treabă de colo până colo — și seara, când vine cireada de la câmp, cumpăna puțului, scârțâind neunsă între furci, ține isonul berzelor de pe coșare, ale căror ciocuri, răsturnate pe spate, toacă de-ți iau auzul. Fără a fi risipă și zarvă, curtea boierească pare populată și bogată. Într-o zi de vară, pe la vremea odihnei, conu Dinu fu sculat din somn de sunetul clopotelor unor poștalioni ce intrau în curte cu strigăte și saltanat. Atât el cât și nevastă-sa Sofița săriră din paturile lor de cit, și ...
... Ion Luca Caragiale - Art. 214 Art. 214 de Ion Luca Caragiale 1901 I Un biurou de avocat. Ora 9 dimineața. Avocatul, un licențiat începător, stă la biuroul său, studiind niște hârtii. O cocoană intră urmată de un tânăr. Cocoana este îmbrăcată, cum purtau înainte vreme mahalagioaicele, cu barej havai legată la cap, rochie și pieptar de lână de aceeași coloare, și un tărtănaș conabiu, făcut cu iglița; în mâni, mănuși de imitație de mătase fără dește. E o femeie de vreo cinzeci de ani destul de bine ținută; cam prea dreasă la obraz; sprâncenele ca niște lipitori; dinții cam negriți de ristic și de tutun; foarte veselă și vioaie, vorbește și gesticulează degajat, chiar cu multă volubilitate și cu o figură plină de expresie. Tânărul are aerul unui impiegat de minister; redingotă de camgarn la trei butoni, cravată strigătoare, pantaloni de coloarea oului de rață leșească și pălărie cilindru. El urmează cu încredere pe femeie, care intră cu pasul hotărât. Cocoana: Las' că-i spui eu tot lu' domnu ... râzând cu multă intenție. Avocatut zâmbește cam sfiindu-se de atâta apropiere. Cocoana se trage repede de la urechea lui și pune grațios trei dește