Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PÂNĂ CE
Rezultatele 911 - 920 din aproximativ 981 pentru PÂNĂ CE.
Dimitrie Bolintineanu - Cupa lui Ștefan
... fără-a cuteza, E ca cutezarea fără-a cugeta. Când vedem sfioasă patria română, Ne-aducem aminte vorba cea bătrână: Cel ce e mai aproape de mormântul său La ideea morții tremură mai rău! Ștefan nu mai este... Însă o să vie Alți Ștefani cu viață și ...
Mihai Eminescu - Auz%C3%AC prin frunzi uscate
... duce În mormânt, în adâncul mormânt. Deasupra-mi să șoptească Iubitu-ți nume sfânt, Când m-or lăsa-n întuneric, În mormânt, în adâncul mormânt. Până nu te văzusem Nici nu simțeam că sunt Și-acum doresc să dorm somnul Adâncului mormânt. Ca frunzele uscate Căzând de-un rece vânt, S ...
Mihai Eminescu - Auzi prin frunzi uscate
... duce În mormânt, în adâncul mormânt. Deasupra-mi să șoptească Iubitu-ți nume sfânt, Când m-or lăsa-n întuneric, În mormânt, în adâncul mormânt. Până nu te văzusem Nici nu simțeam că sunt Și-acum doresc să dorm somnul Adâncului mormânt. Ca frunzele uscate Căzând de-un rece vânt, S ...
Ion Luca Caragiale - Filozoful Blagomirea
... robilor și celor șchiopi, Osândiți să rătăcească sau mereu să dea în gropi. Cât mult bine poate face cu-un nimica Blagomirea! Dac-ar ști ce o așteaptă, negreșit că omenirea Ar veni la Blagomirea implorându-i să consume, În hârtie și cerneală, cât de mult, oricâte sume. Numai să-i ...
Ion Neculce - Letopisețul Țării Moldovei
... moment la completarea acestei lucrări. Din această cauză este posibil să existe deficiențe în formatare sau conținut. Vă rugăm să nu faceți modificări în timp ce este afișat acest anunț. În schimb puteți face sugestii în pagina de discuții a articolului. Puteți șterge acest anunț și interveni în articol ... dacă vedeți că au trecut mai mult de 3 zile de la ultima modificare. O SAMĂ DE CUVINTE LETOPISEȚUL ȚĂRII MOLDOVEI DE LA DABIJA-VODĂ PÂNĂ LA A DOUA DOMNIE A LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT Predoslovie O samă de cuvinte Capitolul I Capitolul II Capitolul III Capitolul IV ...
... a curmezișul dragostei. Și-a început pichirea să se învârte-n sus și-n jos pe lângă păun. Azi așa, mâine iar așa, până când i-a venit odată la socoteală și i-a șoptit, cu glasul ei cel mai dulce: „Pi-chi-chi ... dar cam sec. Și așa, într-o dimineață, pichirea, harnică titirez, s-a sculat mai devremior chiar decât cocoșul, a ciugulit ce-a putut și, pe urmă, s-a dus sub culmea păunului, de l-a sculat. Și-amândoi, aripă la ... mireasmă dulce. Pentru întâia oară și-au apropiat pliscurile: întâiul sărut! „Sunt mulțumită!â€� „Chiau!â€� „Sunt fericită!â€� „Chiau!â€� Ce Dumnezeu, gândește pichirea, numai atât e în stare să-mi răspundă? Și-n clipa aceea se înălță, rotund și de aur, soarele!... Peste lume se ...
Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Ion Luca Caragiale)
... Take Ionescu și alții. Joia trebuia să citesc totdeauna două-trei poezii sau epigrame inedite, Caragiale făcea critica justă și uneori chiar cu indulgență. Ceea ce i-a atras atenția asupra mea n-au fost atât primele poezii de la dejunurile lui Const. Dissescu, cât un concurs de sonete ... s-a părut că versul de 12 silabe în care ai scris-o era prea lăbărțat și de două nopți mă lupt, după ce am uzat 2 testele de hârtie, să scot din fiecare vers o silabă, lăsând rimele intacte. Cât ai lucrat tu la poezia asta? 2, 3 ... știe pe de rost orice găgăuță. Dar chiar dacă l-ai citit în liceu, nu l-ai înțeles. Să citești pe TĂ©lĂ©mac după ce vei împlini 40 de ani. Eu abia acum îl pricep. Mai am de citit numai cartea ultimă și-mi pare rău că se sfârșește. Ce ... care un altul s-ar fi muncit mult. El pleacă odată cu Coșbuc la Brașov, și în ultimul moment îmi spunea: Mai e o minută până la plecare. Ești în stare să-mi faci o epigramă de șase versuri contra mea și contra foiletoanelor mele din Universul, dar cele trei versuri ...
... toți acei care vroiau să învieze lucruri moarte de ani de zile. Boierului Toader îi e de ajuns o clipă de gândire să-ți spuie ce fel de dulceți și cu ce lingurițe le luase în casa cutărui, în cutare zi și la cutare împrejurare. — Iacă, îmi aduc aminte, ca acum, urmă dânsul: ai venit de ... Să n-o mai cunosc deunăzi, omule, să n-o mai cunosc. Învoalată ca o nalbă, soro, zău așa! Sorbi din cafea și urmă: — Ce crezi, Toadere, copiii îs fericirea noastră. Dacă n-ar fi Manole al meu, vai de zilele mele! Așa, dacă îl am pe dânsul, am și ... și subțire ca acul. În fund, un crâmpei de cer se arăta, printre copaci, ca o cădere de apă limpede. Boierul Toader se mâhni. — Ce ți-i bun! Cui s-o dai! Pe mâna cui să-ți dai copila când nu vezi un om împrejurul tău, un om de simț ... mea, îi răspunse prietenul. Vorba slobodă a boierului Toader își luă vânt: — Proști am fost, măi omule. — Cam proști, n-am ce ...
Titu Maiorescu - Eminescu și poeziile lui
... externă e simplă de povestit, și nu credem că în tot decursul ei să fi avut vreo întâmplare dinafară o înrâurire mai însemnată asupra lui. Ce a fost și ce a devenit Eminescu este rezultatul geniului său înnăscut, care era prea puternic în a sa proprie ființă încât să-l fi ... lăsat un asemenea om nebăgat în seamă și într-o mizerie din cauza căreia ar fi înnebunit. Noi credem că aceste aprețieri sunt greșite. Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa de covârșitoare inteligență, ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-și întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în epoca alienației declarate), încât lumea în care trăia el după firea lui și fără nici ... avem a face cu un simțimânt estetic, iar nu cu o amărăciune personală. Eminescu, din punct de vedere al egoismului celui mai nepăsător om ce și-l poate închipui cineva, precum nu putea fi atins de un simțimânt prea intensiv al fericirii, nu putea fi nici expus la o prea ... ...
... pentru că nu concepe fericirea. Pesimistul mizantrop zice oamenilor: ,,Gorile, cât sunteți de stupide!". Pesimistul idealist le spune: ,,Fraților, cât suntem de nenorociți!" 16. ...ceea ce merită să fie relevat de artist, nu este ceea ce e animalic în om, lucru prin care toți oamenii se aseamănă, dar ceea ce e omenesc, lucru prin care oamenii se deosebesc așa de mult. 17. ... o carte recitită, niciodată nu e aceeași. O operă literară e ceea ce ... măsură, e, în schimb, cu totul în funcțiune de societate. Voim să spunem că talentul se naște, societatea îl îndrumează într-o măsură, dar ceea ce e principal e faptul că societatea îl selectează. Alege, încurajează, slăvește ceea ce-i convine și respinge, descurajează, usucă ceea ce nu-i convine. 28. În toată lumea unitatea completă sufletească a unui popor se desăvârșește prin limba literară. 29. În poezie totul e ... ales atunci când un temperament intelectual-fals vine în atingere cu idei în probleme mai presus de interesul real și de înțelegerea individului. 40. După ce mor, scriitorii mari au nenorocirea de a li se da în vileag tot ce ...
... s-au pomenit, S-au văzut și auzit Două săbii într-o teacă, Doi domni în țară săracă? Măria-ta-n București, Oprișanu-n Stoienești! Ce-am văzut la Oprișanul N-am văzut nici la sultanul, Că el are-n câmp, la soare, Mii și sute de mioare... Ies în vară ... de-alun, nici de stejar, Ci de aur tot săpat Cu pietre scumpe lucrat, Și-n vârful cârligului Sub mâna scutarului Este-o piatră nestemată, Ce plătește lumea toată!" ,,De-i așa cum zici, Cantare, Lasă prânzul, sai călare Și-ntr-o fugă să te duci Pe-Oprișanul să-l aduci ... Stoienești Cu averi împărătești. El în curte a intrat, De zăbrea a aninat Un cârlig de împărat, Cu pietre scumpe lucrat, Ce lucește ca un soare Într-o zi de sărbătoare. Mihnea-vodă se scula, Fața albă își spăla, Barba neagră-și pieptăna, La icoane se-nchina ... gură cuvânta: ,,Pân-a veni firmanul Piară-ntâi Oprișanul! Jos la poartă să-l duceți Și capul să i-l tăieți!" De vrăjmaș ce mult era, Armașul se bucura. Ca o fiară se-arunca, Pe-Oprișanu-l apuca Și pe scări îl îmbrâncea Și la moarte mi-l ducea ...