Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru STA PE LOC
Rezultatele 911 - 920 din aproximativ 963 pentru STA PE LOC.
Ion Heliade Rădulescu - Foile și cărbunele
... Ion Heliade Rădulescu - Foile şi cărbunele Lâng-o lemnărie, unde sta grămadă Una peste alta, rău amestecate, Surcele și așchii, a securii pradă, Țăndări și găteje, doage răsturnate, Multe ciopliture Și sfărâmăture D-orice ... avea. Aci prea aproape, după drum, nevoi Erau niște foi, Al căror stăpân Era un jupân Meșter spoitor, Care spre repaos capu-și rezemase Chiar pe lemnărie, și somnu-l furase. "Ce soartă te-așteaptă, sărmane cărbune! Curând te vei stinge și, negru tăciune În zece minute, bun n-a ... cel mare, Care și mai tare Îl făcu cenușă în vreo-nghesuire? Pieri fără nume, fără pomenire!... Și foile iară, cuprinse de foc, Lăsate în loc D-al lor jupân meșter, care, spăimântat, A fost și tulit-o din somn deșteptat, Arseră și ele Cu lemn și cu piele ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Epistola II
... traducere realizată de Alecu Donici în colaborare cu Constantin Negruzzi (1844) Văd că vi s-a urât, versuri, de-a mai sta în închisoare Și în umbră de ani zece; văd că vrând să vedeți soare Slobozenie îmi cereți, înșelându-v-a gândi Că la ... nu sunt ceasuri de prisos Și că din scris și din versuri nu iese nici un folos. Zavistea veninoasă va mai găsi pentru mine, Că pe vechi și noi autorii am prădat fără rușine Și că în limba rusească tot acele am bârfit, Ce latinii și francezii mult mai bine le ... a fost lucru de minune. Aceste sunt pentru mine, iar pre voi vă vor uita, Și cu Bova sau cu Erșa [1] la un loc vor arunca, Unde-n pulbere zvârlite veți sluji la cari de hrană, Ori veți fi de învălitul icrelor din vro dugheană. Dea cerul să nu ... Din aceste de pre urmă sfătuiri ce vă-nsemnez, Voi puteți să înțelegeți ce iubire vă păstrez. [1] Două netrebnice povești ce se vindea manuscrise pe
Neagoe Basarab - Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie
Neagoe Basarab - Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie de Neagoe Basarab Traducere din slavonă în românește c. 1650. ÎNCEPUTUL ÎNVĂȚĂTURILOR BUNULUI CREDINCIOS IOAN NEAGOE, VOIEVODUL ȚĂRII UNGROVLAHIEI, CARELE AU ÎNVĂȚAT PRE FIIU-SĂU THEODOSIE VODĂ Partea întâi. Cuvântul 1 Iubitu mieu fiiu, mai nainte de toate să cade să cinstești și să lauzi neîncetat pre Dumnezeu cel mare și bun și milostiv și ziditorul nostru cel înțelept, și zioa și noaptea și în tot ceasul și în tot locul. Și să foarte cuvine să-l slăvești și să-l mărești neîncetat, cu glas necurmat și cu cântări nepărăsite, ca pre cela ce ne-au făcut și ne-au scos din-tunĂ©rec la lumină și den neființă în ființă. O, câtă iaste de multă mila ta, Doamne, și gândul și cugetul tău, care ai spre noi oamenii! O, mare taină și minunată! O, cine va putea spune toate puterile tale și lauda slavei tale! Dumnezeu, pentru mila sa cea multă, lăcui întru noi oamenii și să arătă noao. Dumnezeu fu în ceriu și om pre pământu și într-amândoao desăvârșit. Și pre om și-l făcu fiiu iubit și ...
... Ca un prunc ce-n al său leagăn se răsfață lenevos. Steagul, pânzele, catargul și frânghiile-ncordate Sunt de-argintul lunii clare melancolic sărutate Și pe-oglinda străvezie se răsfrâng nedeslușit, Așternându-se ușoare pe al mării infinit. Atmosfera poartă-n unde simfonia veseliei; Glasuri, cântece, mișcare sparg tăcerea de cristal Și se duc, coboară, urcă, când pe-un val, când pe alt val, Să sporească vraja nopții și splendoarea feeriei, Căci pe vasul nins de lună e serbare. Generos Vrea să fie Osman-aga cu ai săi de astă-dată, Fruntea lui pentru o clipă nu mai ... frunte își revarsă Neagra sa posomorâre ca o aripă de corb, Și adânca lui privire de o flacără e arsă... Cine o-nfruntă împietrește și pe loc rămâne orb. În caftanul de mătase ce-i îmbracă tinerețea E frumos ca-nchipuirea unui cuget fecioresc, Pe-aurita-i cingătoare pietre scumpe strălucesc, În scântei înfășurându-l și mărindu-i frumusețea. Lângă el, ascuns în umbră, un zyfat șovăitor, De la tălpi ... închinat, Vai de tine, n-am să aflu schingiuiri destul de grele Să-nfierez al tău păcat! Iuda, galben, șovăiește, se cutremură și zice: Jur pe Iehova, stăpâne, ...
Dimitrie Bolintineanu - Apa Bârsei
... aur, splendidă lumină, Peste patru taberi, varsă luna plină. Turcii și tătarii somnului se dau; Ungurii, la mese, grijile-nșelau. Astfel prin furtună, printre nopți, pe mare Lopătarii varsă tânăra cântare. Dar Șerban nu doarme, căci dulcele somn Rar răsfață geana unui mare domn. Grijile, în horă, turbure se duce Încotro ... Calcă și sfărâmă morții și răniți. Strigăte, trufașe, celui ce învinge, Se confund cu plânsul celui ce se stinge, Astfel cum bacanta, l-al plăcerii loc, Vine despletită și cu ochii-n foc, Și cu voluptate, și nesăturată, De plăceri sălbateci și de vin se-mbată. Secheli s-abate. Zilele-i ...
Antim Ivireanul - Învățătura la sfântul părintele nostru Nicolae
... voi, în veșmintele oilor îmbrăcaț, iar pe din lăuntru sunt lupi răpitori, pre carii din rodul lor (zice) îi veți cunoaște pre ei, adecă de pe faptele lor cĂ©le necuvioase. Și iarăși la 23 de capete, pe unii ca aceștea îi numĂ©ște fățarnici, orbi, nebuni și mormânte spoite pe dinnafară. Fățarnici îi numĂ©ște pentru căci să arată cu înșălăciuni înaintea oamenilor și să fac pre sine cum că sunt sfinți și drepți. Orbi ... suflet. Nebuni îi numĂ©ște, pentru căci calcă poruncile cĂ©le mai mari ale lui Dumnezeu și cearcă lucruri deșarte și de nimica. Mormânte spoite pe dinnafară îi numĂ©ște, pentru căci să fac ei mai învățați, mai drepți, mai buni și mai vrednici decât sfinții părinți și decât apostolii și ... care făgăduială au rămas, necurmat, la toți arhiereii ce au păstorit, după vremi, turmele sale până în zioa de astăzi și va fi până va sta lumea; și acea făgăduială să înțelĂ©ge și la tot norodul creștinesc. Că precum zice Sinesie, că nu vor lipsi împăratului niciodată ostaș, așa nu ... margine, bdeniile, vorbele cĂ©le curate cătră Dumnezeu și ostenĂ©lele cĂ©le de multe fĂ©liuri, carele acĂ©stia toate fiind împreunate la un ...
Nicolae Gane - Privighetoarea Socolei
... semăna cu o floare ce se pleacă sub povara picăturilor de rouă, însă astfel de momente erau rari și treceau răpede cum trec nourii zburători pe un ceri vecinic senin. Între inima și simțurile ei nu era nici o legătură; ea cheltuia pe cele din urmă, fără să știe că posedă pe cea dintăi, și numai cântecul îi destăinuia uneori că este ceva în pieptul ei, mai presus de simțiri care n-a vorbit încă ... din ochi. S-ar fi zis că în fiecare dimineață ea reîntinerește. Pieptul ei nu cunoștea suspinul. Ea plutea în viață cum plutește scoica fragedă pe mare, ale cărei valuri o mână orișiunde, dar nu o cufundă. Ea intrase pe poarta cea mare a lumii, pe unde atâția intră și atâția se pierd; pe dânsa însă o întâmpinase la prag plăcerea și-o luase drept fiică, frumuseța și-o luase drept soră, norocul și-o luase drept stăpână. Negreșit ... cât venin îngrămădeau cuvintele ei nepăsătoare în inima celui ce-i vorbea de amor. În acel moment s-auzi sunând clopoțelul și servitoarea Marița anunță pe junele Iorgu, întovărășit de-un alt june necunoscut. — Bună ziua, Eleonoro! strigă Iorgu, care, intrând în odaie, depuse o sărutare cu zgomot
Gheorghe Asachi - Voichița de Românie
... Alesului între sectatorii lui Mesie aduc sanatate! (Îl salută turcește.) Vlad: Sănătate închinătoriului profitului Mohamed! Osman: Voi a-ți vorbi de lucruri care pe ambii interesează foarte. Imperatorul meu, cărui ceriul deie ani îndelungați, și țara ta au în comun tot acel enemic puternic pe Ștefan a Moldovei, care nu mai pune în teacă sabia cea însângerată. El nu mai lasă în repaos nici pe poloni, nici pe unguri, nici pe tatari, nici pre noi și chiar nici pre voi, ce sunteți cu dânsul de un sânge și d-o lege! Iaca acuma că țara ta ... parte:) Voi giura aleanța și credința, însă fără termin; când îmi va da mâna o voi rumpe (Tare:) Am reflectat. Unirea noastră fie azi, închietă pe baza reciprocului interes. Osman: Giură dar pe a ta lege, precum eu pe a mea, tot în un Dumnezeu, care este pentru ambi. (Ambii ridică spadele în sus.) Vlad: Giur pe unul Dumnezeu și sânta cruce în unire cu închinătoriul lui Mohamed să combat pe ...
Petre Ispirescu - Cotoșman năzdrăvanu
... se duc și vin, de ce privighetorile cântă așa de frumos; iară ciuhurezii, te apucă răcori de groază când îi auzi. Și cotoșmanul îi spunea pe șart toate și-l făcea să priceapă că aici, pe pământ, toate sunt cu rânduiala lor. Scorbura o ținea așa de curată, încât ți-era milă să calci pe acolo. Nici că se stăvea vreo goangă măcar pe la ei pe acolo. Cotoșmanul nu lăsa pe băiat să puie mâna pe nimic. Toate el le făcea. Băiatul se făcuse flăcău de însurat. Și-i zise pisoiul: - Stăpâne, acum ți-a venit vremea să te ... întâmplat? întrebă boierul. - Ce să fie? Iacă tocmai când veneam cu Mătăhuz împărat, stăpânul meu, să-ți vedem fata, o ceată de haiduci puse mâna pe noi, a jăfuit pe stăpânu-meu până la cămașe, iară eu mă strecurai, și pe ici mi-e drumul, alergai într-un suflet să-ți dau de veste și să cer ajutor de la d-ta. Abia, uite, am scăpat ... a purtat până acum așa haine proaste. Numaidecât boierul porunci să-i aducă altele, muiate numai în fir. Până una alta, cotoșmanul se dete pe ...
Alphonse de Lamartine - Suvenirul
... preajma-și frunza cea veștezită. Fruntea-mi de vreme toat-a albit, Sângele-mi rece abia prin vine Curge, ca unda ce-n loc o ține Sufletul iernii cel amorțit. Dar chipu-ți tânăr, tot într-o stare, În veci tot tânăr îl voi privi, În veci în sânu ... este, nu fac un pas Și-mi ești aievea înfățișată: De mă uit, unda chipu-ți mi-arată; D-auz, zefirul poartă-al tău glas. Pe când pământul doarme, visează, D-auz prin frunze vântul șoptind, Parcă din buze-ți auz ieșind Sfintele-ți vorbe ce mă-nviază. De-mi ardic ...
Ion Heliade Rădulescu - Suvenirul
... preajma-și frunza cea veștezită. Fruntea-mi de vreme toat-a albit, Sângele-mi rece abia prin vine Curge, ca unda ce-n loc o ține Sufletul iernii cel amorțit. Dar chipu-ți tânăr, tot într-o stare, În veci tot tânăr îl voi privi, În veci în sânu ... este, nu fac un pas Și-mi ești aievea înfățișată: De mă uit, unda chipu-ți mi-arată; D-auz, zefirul poartă-al tău glas. Pe când pământul doarme, visează, D-auz prin frunze vântul șoptind, Parcă din buze-ți auz ieșind Sfintele-ți vorbe ce mă-nviază. De-mi ardic ...