Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (SE) POATE
Rezultatele 921 - 930 din aproximativ 1356 pentru (SE) POATE.
Alecu Russo - Studii naționale (1840)
... arnăuți plini de arme din cap până-n picioare. Cuconul A., ducându-se la Băcău cu nevasta d-sale, care dormea în trăsură, se văzu deodată oprit în mijlocul drumului. Bujor cu șase tovarăși îi aținea calea. Arnăutul de pe capră vru să se posomorască, însă nu-i dete vreme unul din hoți, căci îl smuci de sus și-l culcă în țărână sub genunchiul său. — Ce vreți ... să-l aibă la petrecerile lor, căci el aducea pretutindene acea veselie plăcută, ce izvorăște dintr-o inimă bună. Ajungând în deal la Strungă, maiorul se opri puțin, ca să se răsufle caii, și privi cu mulțumire întinsa panoramă ce se desfășura sub ochii lui! Precrasnai! zise el după obiceiul său și, lăsând brișca pe deal, începu a coborî singur în vale cu pușca ... în aer un miros plăcut, însă soarele era nesuferit; maiorul se puse jos sub un tufar de măcieș, așteptând ca să vie trăsura. Deodată tufarul se deschise și dete drumul la vreo 12 indivizi, care înconjurară pe vechiul militar. — Domnule! îi zise unul din ei, nu cumva se
Constantin Stamati - Țânțarul și păstorul
... Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Un păstor dormea la umbră, având păzitor pe câini, Iar un șarpe văzându-l, iese de sub spini, Se târăște pân’ la dânsul cu limba de venin plină, Voind să-l muște de moarte... Iar unui țânțar de-aproape, fiindu-i de dânsul milă ...
Ivan Andreievici Krâlov - Țânțarul și păstorul
... Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Un păstor dormea la umbră, având păzitor pe câini, Iar un șarpe văzându-l, iese de sub spini, Se târăște pân’ la dânsul cu limba de venin plină, Voind să-l muște de moarte... Iar unui țânțar de-aproape, fiindu-i de dânsul milă ...
Daniil Scavinschi - Călătoria dumisale hatmanului Constantin Paladi în feredeile Borsecului
... ca să se mai răsufle, boi la trăsuri se-njugară. Toți încep atunci pedestri la deal să călătorească Ca peregrinii ce pleacă la Sinai să se spăsească. Pe coasta acestui mare și bogat în veacuri munte O stînă de oi se află cu turme la număr multe. Acolo nevinovata a oițelor zbierare Și prostatica în bucium a păstorilor cîntare Fac a ... Așadar într-o unire ne-am pornit cu bucurie Dar, ah, Doamne, ce necazuri ! ce spaime ! ce grozăvie! Sfertul zis de călăuzul într-un veac se prefăcuse Și al nopții întunerec la peire ne supuse ! Roatele pe de o parte de mii de stînci se rădică Poclitul în cap lovește cît puțin de nu-l despică ; Acum coborai o vale cu cîrniri pravălitoare, De-ți părea că mergi în tartar ... el) păsul ce de mult era să vie Iar fiindcă acea voie încă tot nu mai sosise Și-a cărăntinei bordeie de trecători se tixise, Au pus la cale să-i facă o casă nouă de scînduri, Fără a se ...
... de-a mai vrea altă hrană, I-oi da trei baltagi pomană." III Puse Vidra a cânta, Codrii a se deștepta, Apele-a se tulbura, Brazii a se scutura, Munții a se clătina, Văile-a se răsuna. Și deodată s-arăta Păunașul codrilor, Voinicul voinicilor: ,,Hei! Stoiene, bărbărie, Ce te-ai lăsat de popie Și de sfânta liturghie De te-ai ... l ia tu, fătul meu, De ți-e sufletu-ndrăzneț, Cât ți-e graiul de sumeț!" IV Ei de brâie s-apucară Și la luptă se luară Zi de vară pân-în seară. Când în loc mi se-nvârteau, Când la vale s-aduceau, Nici unul nu dovedea! Dar Stoian mereu slăbea, Brâul lui se descingea. [3] ,,Vidro, puiculița mea! Vin' de-mi strânge brâul meu, Apăra-te-ar Dumnezeu, Că-mi slăbesc puterile, Mi se duc averile!" Iară Vidra mi-i privea, Ochișorii-i strălucea, Inimioara-i se bătea Și gurița-i răspundea: ,,Ba, nu, nu, bădiță frate, Că vă-i lupta pe dreptate, Și oricare-a birui, Eu cu dânsul ... că mi-l izbea, Cât pământul despica, Pân-în brâu că mi-l băga. [4] Baltagu-apoi ridica, Capul lui Păun zbura; Trupul pe brânci ...
Ștefan Octavian Iosif - O viață
... Ştefan Octavian Iosif - O viaţă O viață de Ștefan Octavian Iosif În amintirea lui Ștefan Petică și a altora Târziu se face ziuă, curând se face seară În odăița scundă din strada solitară. Hârțoage prin unghere și patul la perete, Iar lângă pat, pe masă, hârtii împrăștiete, Și-n negură ... visătorul atunci privind la ele, Oftând închide cartea sau lasă manuscrisul, Ca-n așternut să-și toarcă pe întuneric visul... A doua zi se scoală, se-mbracă și se duce, Dar parcă nu prea știe cam încotro s-apuce, Și-nfrigurat se-ntoarce în fiecare seară În odăița scundă din strada solitară... ... Voi mă-ntrebați acuma, firește: cine-i oare Acest copil sălbatic, cu fruntea visătoare, Adus ... mi-l aflară Mort în chilia scundă din strada solitară... O, Doamne, câte visuri și-avânturi mari înfrânte Pe veci sunt osândite cu el să se-nmormânte! Se spulberă-n risipa țărânii o comoară, Și nu-i întâiași dată, nici cea din urmă oară. Câți tineri ca și dânsul nu cad așa, victime ... acuz pe nimeni de-această nedreptate! Nu osândesc pe nimeni. Știu că-n societate, Ca și-n întreaga fire, este-o economie De forțe ce
Alexandru Vlahuță - Noapte de iarnă (Vlahuță)
... Preot săvîrșind o taină în altar moșneagul pare; Iară mîinile lui goale eu de daruri le văd pline. Și pe cînd altă ființă simt că se deșteaptă-n mine, Pe cînd gura mea-ncleștată un cuvînt nu poate spune, Toate gîndurile mele se
Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei
... fuge pe sub lună Și piere într-un fulger cum piere vestea bună; Și trece pe sub nour, și trece pe sub stea Clipiș, cum se strecoară prin oameni vestea rea! Se duce calul Graur spre codrii de stejari În care greu se luptă balaurii cei mari Cu pajuri năzdrăvane născute-n ceea lume; Prin locuri unde șerpii brilianturi fac din spume Și zmeii fac palaturi de-argint ... într-un vârtej de aur. Dar după multă trudă și mult amar de cale, Odată cu amurgul ajunge într-o vale, O vale înverzită ce se unește-n zare Cu-albastra, zgomotoasa, clocotitoarea mare. Acolo calul Graur își încetează zborul, Nemaiavând pământuri să bată cu piciorul, Iar Lia se coboară cu grabă de pe cal Și merge de se pune pe-al mării verde mal, Privind cu dor la raiul din fundul depărtat Pe care se ridică al soarelui palat. Pe unde-ți merge gândul, stăpâna mea iubită? O-ntreabă glasul umbrei de cale obosită. Ah! dragă surioară! duioasa Lia zice ... de safiri? Acolo-mpărățește frumos ursitul meu, Acolo-mi zboară gândul, acolo eu mă vreu! Dar cum să fac, vai mie!... ah! calul meu nu ...
Mihai Eminescu - Între nouri și-ntre mare
... pot și eu să zbor Să mă iau pe urma lor! Și departe de la maluri Trec corăbii peste valuri, Trec cu pânze lucitoare Și se pierd în depărtare. Cum nu am aripi să zbor, Să mă iau pe urma lor! Că m-aș duce, tot m-aș duce, Dor să ... cu spume, Peste mare, peste lume; Ș-aș vedea cum trec cu toate, Rânduri-rânduri arătate, Înnegrirea malurilor, Strălucirea valurilor, Stolul rândurelelor, Tremurarea stelelor  Poate că mi-ar fi mai bine, Poate te-aș uita pe tine. Alei puică, alei dragă, Cumu-i frunza cea pribeagă E viața mea întreagă, Căci dragostea ta mă strică De nu ... și se prăpădește, Arde și se mistuiește, Fără noimă, fără rost, Bine-ar fi, să nu fi fost. Vai de-acela ce iubește Și nu se învrednicește Să câștige ce-a dorit, Să fie-a lui ce-a iubit. Puica cea dezmierdăcioasă, Din ochi negri ... norilor, Unde-i țara florilor? Unde ea acum trăiește, Iară câmpul înverzește Și codrul văzând-o crește; Și când trece prin grădină Toți copacii i
Dimitrie Bolintineanu - Ana-doamna
... când viața luce fără nor, Ochiul fără lacrimi, gândul fără dor! Zici că să ne batem, să pierim cu fală? Oh! Vedeți ce dulce sufletul se-nșală! Celor slabi în lume dat-a Dumnezeu Mintea să se lupte cu tiranul rău. Oastea ne lipsește și ne vor supune... Să batem tiranii prin înțelepciune! Să le dam ce cere, dar p-al lor ... Actul de-nchinare îl disprețuiesc. Vor ca să lovească armia maghiară Și să spele pata ce-ar pica pe țară. La lumini de candeli ce se-ngân ușor, Ana-doamna vine în mijlocul lor. Ochii săi se lasă peste adunare, Străbătuți de dalbă, nobilă-nfocare. Păru-i spice d-aur din togă scăpând, Sânu-i alb ca crinul îi sărută blând. Generoasa ... râură turbate... Soarele pălește... Gemete adânci, Surde, ne-nțelese trec din stânci în stânci. Coiful se despică; inima slăbește; Pe hârcile goale, sabia lovește; Sângele se varsă pe sânge-nchegat... Sufletele zboară... Cerul s-a-nnorat. Caii nechezează și turbează foarte; Oamenii se-mbată de sânge și moarte. Mulți s-apuc la luptă și-n turbarea lor, C-unghii și cu gura ...
... Până ce Carpații piscurile-și pleacă, Apa ta să treacă, Gâlgâind în mersul ei de vijelie? Din adânca umbră de pe malul verde Gândul meu se pierde Peste nesfârșirea căreia-i plutești, Peste timp de astăzi și de altădată, Când bătea curată Inima în pieptul lumii românești. Că de-au fost ... tine Năbușind avântul apei furioase, Și prefaci în trâmbă lucie de brumă Șipote de spumă, Ca să legeni raza stelelor sfioase, Tu mai speri că, poate, au să mai coboare Lungile pripoare Dacii cu Zamolxe și Boeribiste Ca să ia virtute, bând apă din tine, Și să ți se-nchine, Și să-și lumineze fețele lor triste. Nu mai vin. Dar vremea, care schimbă toate, Multe vrea și poate, Multe le preface și le-ntinerește: Pune vis în codri, umbră în poiene, Doruri pe sub gene, Viers și bucurie pune-n tot ce crește ...