Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU PUTEA
Rezultatele 931 - 940 din aproximativ 1404 pentru NU PUTEA.
Garabet Ibrăileanu - Evoluția literară și structura socială
... Ardeal, și în Principate, domină aceeași stare sufletească: sentimentul de redeșteptare și dezrobire națională și de înnoire socială. Apoi, scriitorii din Ardeal și Principate acum nu se mai deosebesc ca în epoca precedentă: intelectualul ardelean nu mai este atât de departe de boierinașul moldovan, intelectual și el, și mai ales de burghezul intelectual muntean, în definitiv și el un om din ... și cea muntenească decât cea moldovenească. În adevăr, literatura ardeleană, ca și cea muntenească, e mai "patruzecioptistă" decât cea moldovenească. Dar, în această epocă, Ardealul nu produce nimic viabil, decât doar Răsunetul (Deșteaptă-te, române!) al lui Andrei Mureșanu. Restul -- maculatură, dar aceasta nu are a face, căci oricât de slabă ar fi producția literară, ea tot oglindește o epocă. Cauzele superiorității Principatelor sunt multe: cultura franceză ... a țării. În Ardeal însă, poporul român, oprimat de unguri, e tot în situația de mai înainte, -- numai cât acum, după 1848, spiritul "revoluționar" nu mai "domnește în lume", iar literatura o fac fiii de țărani, care, ca și mai înainte, sunt legați de clasa lor, nu se simt, ca cei din Regat, declasați, rupți de clasa lor, stingheriți, "singuri". Ei au, pe la sfârșitul epocii, un singur "eminescian", pe Popovici-Bănățeanu ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fanta-Cella
... până în livezile Iliriei. Șalupele, cu două pânze, alunecă, se întrec, ca lebedele când își încondură aripile și vâslesc adânc cu picioarele lor cenușii. Și nu e dor, nu e farmec și cântec de dragoste pe care călătorul să nu-l simtă izvorând de pretutindeni din pânza ce lincăie molatic și din albia țărmurilor cu grădini de chiparoși și portocali. Și dacă năvodul atârnă greu ... Dincolo de lume, pe unde nimeni nu mă poate urma. — Și când te înfunzi în scorburile pietroase nu simți singurătatea ca o durere? — Nu știu ce e durerea, căci n-am cunoscut plăcerea, nu plâng, PetrĂ©l pasăre de mare de culoare albă, cu spatele și aripile cenușii ( fr.: le Muetă pescărel ( fr.: la mouette ). căci n-am râs ... a plecat, la sărutările mele, capul înecat în mătasea părului, fiorii îi cutreierară trupul și broboane calde licăriră în genele ei tremurătoare." — Cine iubește nu mai moare... "Nopțile nu întunecau lumina inimii. Fericirea adormise pe perna pe care Cella își odihnea capul. Sub ochii mei priveam necontenit înțelesul vieții. Cerul mi se părea aproape ... băteam joc de zborul goelandului. Și mă fierbea dorul de-a împărtăși lumii că la umbra dafinilor, pe unde ațipeam mângâind pletele Cellei, ...
Grigore Alexandrescu - Viața câmpenească
... aer albind. Să zic că a ei zidire E lucru cu osebire, Că e de-o arhitectură Cap d-operă în natură, Deloc nu mi-ar părea greu: Însă această minciună, Deși îndestul de bună, Apasă cugetul meu. Așadar, iau îndrăzneală Și spui că adevărat N-are nimic de ... lumii Patru ferestre privesc, Și dacă pe tonul glumei Slobod îmi e să vorbesc, Al lor număr, micșorime, Cu a casei înălțime Atât nu se învoiesc, Încât ochiul ce le vede Cu lesnire poate crede Că se plătea altădată Vreo dajdie însemnată Sub nume de ferestrit; Măcar că nu ... se vorbește: Păcatul ar fi cumplit. Pricina e delicată, Și prea puțin câștigăm, La mulțimea nensemnată, Adevărul s-aruncăm. Dar în vorbă neplăcută Ca să nu ne încurcăm, Și ca nu, din întâmplare, S-aduc la mulți supărare, Descrierea începută, Mai bine să o urmăm. Aproape de casă-ndată, Spre miazănoapte s-arată O biserică smerită ... meu doresc, Pe voi câți puteți a-l face Aș cerca să vă pornesc: Aș pune mica mea parte, Silința-vă lăudând, Isprava nu ...
Dimitrie Anghel - Alaiul vechiturilor
... a stins, ei prea puțin îi pasă... Și un zbor întreg de aripi se avîntă cu toate acestea după ea, care ține recordul spațiului. Moartea nu-i decît un cuvînt van, căci e și ea o înălțare. Scăpați de greul lest al lutului, ne vom înălța cu toții și vom pluti ... oricît de repede ar merge ceilalți. Docare și faetoane de gală a cine știe cărui Moruzi sau Răznovanu, brecuri și cabriolete demodate, ce nu se mai văd încă decît în stampele lui SzathmĂ¡ry, cupèle și landouri în care și-a făcut intrarea cine știe ce ...
Ion Luca Caragiale - Jurnalul nostru
... foarte franc, mai ales cu noi, așa de vechi și buni prietini, deprinși a ne spune pe față adevărul, tocmai pentrucă voim să nu încapă între noi o clipă de îndoială despre stima ce ne datorăm ca bărbați cu mintea deplină - micile adulațiuni și complimente cu mari rezerve mentale ... care cunoaștem curentul fals, ce voesc unii răuvoitori sau nepricepători să-l facă în opinia publică asupra unei închipuite lipse de patriotism din parte-ne. - Nu glumesc deloc: în materie de spanac, ironia și gluma sunt niște sterilizătoare eminente; pe unde trec ele, spanacul nu mai crește, sau în orice caz nu progresează prea mult. În timpul din urmă, prețioasa legumă a luat în adevăr o extensiune colosală. Câmpul publicității avea nevoe numaidecât de plivit ... versurile destul de obscure... aveți tot. Un singur lucru vă lipsește... și e păcat. - Ce ? am întrebat noi, îngrijați de tonul trist al ultimelor cuvinte. - Nu vă spun. - Mă rog... - Nu, căci v'aș mâhni... vă lipsește ceva, dacă l-ați avea și pe acela ceva... Am stăruit mult de amicul nostru să ne spună acel ... ...
Mihai Eminescu - Venere și Madonă
... Mihai Eminescu - Venere şi Madonă Venere și Madonă de Mihai Eminescu Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gândea în basme și vorbea în poezii, O! te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste Dintr-un cer ... și-ți caut în ochi negri-adânci ca marea, Și sărut a tale mâne, și-i întreb de poți ierta. Șterge-ți ochii, nu mai plânge!... A fost crudă-nvinuirea, A fost crudă și nedreaptă, fără razim, fără fond. Suflete! de-ai fi chiar demon ...
Constantin Negruzzi - Chelestina
... avut mari nevoi a scăpa din mâinile lor. Pedro căuta a să mântui de mulțămirile lor; dar Enric să giura că nu-l va lăsa toată noapte. Diznădăjduitul Pedro auzâsă acum bătând 11 ceasuri. Vai! El nu știe nenorocire ci i să întâmplasă! Unul din spadasinii ci fugisă trecusă cu nasul învălit în mantaua sa pe lângă zaluzie Chelestinii. Era o noapte ... fără să zică nimic; și în vremi ce Chelestina să scoboră, fuge cu grăbiri. Giudecați de spaima Chelestinii când, singură în uliță, caută împregiur și nu vedi pe acela ce îl socotisă de don Pedro! Ea socotești întăi că s-au depărtat pentru ca să nu dei vreun prepus; ea merge, să grăbești, îl caută cu ochii, îl strigă încetișor: nu vedi nimic și nimine nu răspunde. Frica o cuprinde: ea nu mai știi ci trebui să facă. Să va întoarci ea acasă? Ieși-va din târg ca să-s ducă să caute caii și oamenii lui ... departe de poarta cetății? Acest om i-o arată. Chelestina îs mai vine în simțiri; ea prohorisăște cu mai mult curaj, iesă din Grenada și nu afla pe nimine, însă tot ...
Mihai Eminescu - Strigături (Mihai Eminescu)
... pleacă. * Unde dragostea domnește Ia greșelele-n nimic, Căci prin certele omenimei E ca ramul de finic. * Știu eu dacă ții la mine, Dacă tu nu mă înșeli? Căci pe buze-s scrise numai A iubirei învoieli. * Oricât fii nenorocită Tot cu dragostea te iei  Oricum simtă-o ... de dânsul Nici să-l știu și să-i duc dorul. * Mulți scăpare-am cu viața Din al dragostei război Cu dulceața-i nesfârșită, De nu ne-am lupta în noi? * Tolba dragoste-i de aur, Dar săgeata-i otrăvită. II Și la poala hainei tale E adânc de altă floare ... tău împărătesc. * Și te mlădii cu mult farmec Între creții-mbrăcăminții: Știi că toată ești frumoasă Și că ești răpirea minții. * Haina ta cea minunată Nu-i în stative țesută, Căci ușoară-i ca de neguri Și te miști ca și o ciută. * Pedepsit-au mâna inul Pânză fină ca să ... fină Umbra tu abia le măsuri. * Oh, cum este de ciudată, Lingușită, dezmierdată! * Nici prea mare, nici prea mică, Dar crescută subțirică, Nimeni n-ar putea să zică Că nu ...
Constantin Negruzzi - Moralicești haractiruri
... este orighinalul mierării și a laudelor lui. El nu bagă în samâ nicicum aceea ci are, căci este foarte lipit la aceea ci nu ari: niciodatâ nu poartă grijă pentru aceea ci este, căci grijăști totdeauna pentru aceea ci nu este. De-i scoate prietinu la masă ce mai bună bucată, o ia cu o mulțămire întovărășită cu posomorâri și cârtire, zâcând: că nu socotești de fericiți nici o adunări unde nu poate cineva trăi cu slobozănii și că mai plăcut este să-ș aleagâ cineva sângur bucățile decât să le iei de la alții. El criticarisăști ... lui cu prietini și vrăjmași. Cine îl știi înșălĂ¡ mai frumos, aceluia îi dă mai mult decât celoralalți: el faci aceea ci poftește inima lui. Nu ari alți povățuitori și sfătuitori decât simțirile sale și nu știi chivernisi nici duhu, nici punga lui. înainte sa mergi grija, și după dânsul urmează ticăloșie. El niciodatâ nu socotești vreme viitoare, dar priface lipsa în belșug, și nu poate trăi fărâ o mie de lucruri pe cari o mii alții nici le socotesc, în sfârșit, el esti mormânt viu a urmașilor ... ...
Vasile Alecsandri - Un episod din anul 1848
... seară, pe când natura pare c[...]n așteptare de un eveniment misterios; soarele, coborându-se după creștetul munților, părea că regretează de a nu putea asista la o scenă atât de nouă în plaiurile Carpaților; iar câteva raze răzlețite printre brazi se încolăceau pe crengi ca niște șerpi de aur ... pușcași prin copacii de pe marginile drumului, pentru a ploua de sus cu gloanțe în capetele soldaților, însă un al patrulea pretinse că nu ar fi o mișcare strategică de a alerga înaintea pericolului cu o mână de oameni rău înarmați și nedeprinși cu războaiele, prin urmare ... aici pe loc închiși în curte, pe vârful piscului, bun este, ama la război omul se-nfierbântă, are sete, trebuie apă la dânsul. Aici apă nu-i! cișmea nu-i! aici apă se aduce cu sacaua din vale!... Ce facem noi dacă dușmanii ne taie izvoarele? Când a începe focul, bumba, bumba ... să ne ia seama de ce ne-am adunat cu arme la curte. -- Le-om spune că ne-a poruncit stăpânul. -- Dar dacă nu ...
Alexandru Macedonski - Desperarea
... apasă, Curând ca floarea voi veșteji! Și spun la oameni, dar ce le pasă Dac-a mea viață se va fini? Nici consolare nu am în lume, Chiar râd mulțime de cântul meu. Stinge-te, viață, stinge-te, nume! Suflete, zboară la Dumnezeu! Crezui odată c-a mea ... dar eu mă sting! Căci nu am voie, și n-am putere Moartea ce vine ca să o resping. O consolare de l-astă lume Nu aflai încă la chinul meu. Stinge-te, viață, stinge-te, nume, Suflete, zboară la Dumnezeu! În van vegheat-am fără-ncetare, Scriind în versuri dulci ... nume, Suflete, zboară la Dumnezeu! Al meu părinte servit-a însă, Servit-a țara unde născu; Putu să strângă, dar el nu strânse! În sărăcie el petrecu! Oh! și ce moarte îl luă din lume!... Dar râdeți toți de cântul meu. Stinge-te, viață, stinge-te, nume ...