Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI PLIN
Rezultatele 961 - 970 din aproximativ 1119 pentru FI PLIN.
... de atâta apropiere. Cocoana se trage repede de la urechea lui și pune grațios trei dește de la mâna stângă peste buze.) U! pardon... oi fi mirosind!... Am gustat de dimineață niște anghelică de casă... Nu știu ce purdalnicu îmi venea de cum m-am sculat, pardon, de la stomac!... (Cu ... mutu iapa, tocma colo unde tot spune la Universul că se bate, zice, cu englezii... boierii ăia, (râzând) ce fel de boieri ai dracului or fi și ăia! încinși cu tei ca la Fefelei! (Râzând crescendo.) Să meargă după el!... să vază ea pe dracu!... război e ăla, ce? te joci ... mișcarea ei grațioasă cu cele trei dește, întâi pe buze, apoi la stomac.) Ei! Da, uitasem!... Anghelica!... Da' (închide ochiul stâng și cu un zâmbet plin de intenție) ai înțelegut unde bate vorba Tarsiții priotesii! (Face mare haz și fumează cu multă poftă.) Avocatul: Lasă, te rog, cocoană; lasă-l pe ... a spart capu lu' bietu Guță Băncuță (cu volubilitate crescândă) , fiincă nu vrea să fie cu oții ăștia, de-a venitără la putere, fi-s-ar fi ...
... și rudă cu Voievodul, De bogății e putred și-l blastămă norodul, Dar, la Stambul, îl sapă Cislar-Aga harapul. Și tocmai de Rusalii, când plin
Dimitrie Bolintineanu - Domnul Mavrogheni
Dimitrie Bolintineanu - Domnul Mavrogheni Domnul Mavrogheni de Dimitrie Bolintineanu Domnul Mavrogheni pleacă cu oștire Și, chemând boierii, zice cu mărire: - "Astăzi este timpul să vă războiți Și prin dalbe lupte să vă nemuriți. Cela ce roșește a trăi-n robie, Către-o mândra moarte să-mi urmeze mie!" L-aste sfinte vorbe, vai! boierii-au râs! Și cu ironie domnului au zis: - "Portul nu ne iartă, doamne, a ne bate!" Nobilă mânie sufletu-i străbate, Dar frângându-și dorul iară le-a vorbit: - "Ce? în țara unde viața a domnit Astăzi nu mai este nici un suflet mare Ce să bată încă de neatârnare, Pe câmpia unde numărau pe flori În trecut vitejii ageri luptători? Nu mai e scăpare pentru ăst pământ! Inimile voastre sunt un trist mormânt, Unde nici o floare nu mai înflorește, Unde nici o rază nu mai strălucește! Să-mi aducă caii ăstor mari boieri, Lor le dau eu ranguri pentru cavaleri! Ei merg la bătaie, fără-mpotrivire, Numai lor se cade cinste și mărire." Astfel zice domnul trist și abătut. Însă din mulțime iată au părut Căpitani de frunte, plini de vitejie, De amorul țării și ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor
... cel dintâi: Spălați-vă și vă curățiț, scoateț vicleșugurile din sufletele voastre înaintea ochilor miei și veniț să ne întrebăm, zice Domnul și de vor fi păcatele noastre ca mohorâciunea, ca zăpada le voiu albi, iar de vor fi ca rușala, ca lâna le voiu albi. Luaț seama, rogu-vă, cu minte întreagă și înțelĂ©geț acĂ©ste cuvinte ce zice Dumnezeu prin Isaia ... loc de a alerga în corabiia pocăinții să ne mântuim, de acĂ©ia ne lunecăm cu firea și socotim că doară nu va fi nimica și îndelungăm vrĂ©mea ba astăzi, ba mâine, ba poimâine, până ne vine ceasul și perim cu totul și trupĂ©ște și sufletĂ©ște ... și cu alte faceri de bine? Mi să pare să nu fie făcut nici unul aceasta; iar pentru ca să nu mint, poate că vor fi făcut vreunii din cei proști. Iar noi, cei ce ne ținem mai mari, mai vrĂ©dnici, mai înțelepți și mai cunoscători, au mutat vrĂ©mea ... mâncări de toate fĂ©liurile, cu băuturi îndestulate și cu toate pohtele trupului nostru; iar de suflet n-am purtat grijă nicidecum, ca când am ...
... drumul Și schimbările de loc. Va găsi, la urma urmei, Alte băi mai cu noroc ! ............................. Ce tristețe pe cocoane ! Unde-i cavalerul lor?... Cine-ar fi
Vasile Alecsandri - Muntele de foc
Vasile Alecsandri - Muntele de foc Muntele de foc [1] de Vasile Alecsandri Legendă din Munții Apenini Pe cei munți pustii, sălbatici, Din Lombardo-Veneție, Unde noaptea în orgie S-adun demonii lunatici, Hoți de moarte doisprezece Stau în rond sub vântul rece Care șuieră și trece! Focul cerului s-aprinde, Urmărit de groaznic tunet, Și al munților răsunet Printre văi adânci se-ntinde. Hoții râd cu voie bună. Șeful lor, purtând cunună, Cântă astfel în furtună: Varsă-n cupa mea de aur Acest vin ce desfătează Și mă-mbată, mă turbează, Ca sângele roș pe taur. Toarnă, drege tot aice, Și când eu destul voi zice, Pe-al meu cap trăsnetul pice! Beți, voinici, până la moarte! În ceas vesel de plăcere Să uităm orice durere, Orice chin a relei soarte. Beți, copii, toți după mine Și-nchinați cupele pline L-a fulgerelor lumine! Vântul bate, cerul tună, Munții urlă, Satan râde, Iadul vesel se deschide Și cu noi cântă-mpreună. Pe când lumea se-ngrozește, Omul brav benchetuiește Ș-al lui suflet se-ntărește! Tremure-se tot în lume Cât va fierbe sânge-n mine! Facă-și cruce și se-nchine Cel ce-aude ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Norocul dracului
... nu muncești, nu e. Și omul plecă să caute de lucru, dar se tot gândea: "Nu e, zice ea; cum nu e? dacă n-ar fi, n-ar fi lumea cum e. Eu n-am arat, n-am săpat, n-am prășit, n-am plivit ca ceilalți? Ba da, și ogorul meu a ... astăzi cu ce potolesc eu opt guri și cu a Plăviței nouă? Ei, de-acum la cârciumar, la târg, ș-apoi, ce-o fi să fie, că cu mâna goală nu mă mai întorc acasă!... La cârciumă arvoni pe Plăvița și-i bău aldămașul: cinci rachiuri unul după altul ... copii cum se așezase pe vine și sorbea cu lăcomie mirosul cald din gura cuptorului, se uită la nevastă și îi zise: — Ce-o fi să fie, muiere! S-au copt purcelul și pitele? — Cum, ce-o fi să fie?! Vezi bine că s-au copt. Și vârând lopata în cuptor scoase purcelul, apoi cele patru pite. — Omule, dă-mi ștergarul ca ... Cum l-ai pierdut? — Vezi că ce e al tău se duce și ce e al dracului rămâne. — Dar asta... ce-o mai ...
Alexei Mateevici - Hristos în biserica Ierusalimului
Alexei Mateevici - Hristos în biserica Ierusalimului Hristos în biserica Ierusalimului de Alexei Mateevici I Libanul a dat chedrii Și aurul Ofirul, Alesu-și-a Sidonul, Eghiptul falnic, Tirul Tot ce avea mai mare, Mai vederat, mai rar, La facerea acestui Dumnezeiesc altar. Aicea, toată mintea, Puterea omenească, Pe cerul cu pământul Voit-au să unească, Voit-au să-mpreune Pe om cu Dumnezeu: Ușor era atuncea Ce este-acuma greu. Frumoasa Palestină Pusese să ridice Biserica cea mare Lui Savaoth — se zice. Mai patruzeci și șase De ani a fost lucrată, Cu marmură și aur Spoită și-mbrăcată. Era o fericire Nespusă a vedea Cum marmura cea albă În flori se împletea Cu aur, pietre scumpe, Cu lemnuri felurite; Cum se ridică-n ceruri Coloanele-ascuțite. Și grinzile înalte De jos de-abia se văd, Ușorii stâlpi în aer, În raze se prevăd. Când ziua albă-nuntru Strălucitoare cade, Cum ea de-odată-nvie Lumina minunată, Încât și cel mai negru, Întunecos și rău Și cel mai vrednic suflet Vedea pe Dumnezeu În mijlocul acestor Lumini strălucitoare, Înconjurat de stele, Înconjurat de soare. II Aici, în locu-acesta, În Israel ...
Alecu Donici - Ursul la priseci
... Alecu Donici La o alegere, făcută după legi Ce dobitoacele povățuiesc din veci, Pe urs l-au fost ales nazâr peste priseci, Deși s-ar fi putut un alt, oricare fie, Să prindă o așa cam grea dregătorie. Căci ursul dacă dă de miere, Apoi se-ncurcă-n socotele. Dar pasă ...
Alexei Mateevici - Lupta cea de pe urmă
Alexei Mateevici - Lupta cea de pe urmă Lupta cea de pe urmă de Alexandr Kolțov Traducere de Alexei Mateevici În zarea vieții-nnourată Strașnici trăsnete vuia, Prin mintea slabă, speriată, Frigul morții pătrundea. Nu m-am dat eu suferinței, Cu putere am tras lovire, În suflet am păstrat dorințe, În focul inimii — iubire. Ce-i pierzarea și viața? Sunt totuna pentru mine: De la vecnica dulceață Bărbăția mea îm vine. N-am îm minte clătinare Și viața mea mi-i plină, Pace fără supărare, Calea zeilor — senină. Nu mă-nspăimânta dar, soartă, Nu mă înbia la luptă, Căci credința nu mi-i moartă, Dar nădăjdea nu mi-i suptă. Am în suflet eu putere, În viață liniștire: Crucea-i a mea mângâiere, Iar pe cruce-a mea iubire. Noiembrie
Matilda Cugler-Poni - În natură-i grea tăcere...
Matilda Cugler-Poni - În natură-i grea tăcere... În natură-i grea tăcere... de Matilda Cugler-Poni Informații despre această ediție În natură-i grea tăcere: Paserile au muțit, Și 'n tainică durere Florile s'au veștejit. Căci o veste mult amară Le-a adus al tomnei vînt, Le-a șoptit, că se coboră Trista iarnă pe pămînt. Arborii plini de mâhnire Mișcă vîrful lor uscat; Mii de corbi, la cruda scire, De pe crengi s'au ridicat. Apoi cerul se 'nălbesce, Și 'ncet, încet din nori Cade neaua și 'nvelesce Frunze morte, morte flori. Tot, ce-a fost în lume viață, Ce-a fost dulce 'n trecut, Sub lințoliul cel de ghiață, Ca un vis a